18 mai 2013

PNL vrea un "sef al statului"?

Calin Popescu Tariceanu: 

"Documentul care a fost prezentat în mapă, sub titlul de 'Rezoluţie privind viziunea PNL asupra revizuirii Constituţiei', are cel puţin o formulare care pe mine mă pune pe gânduri. Şi anume, la capitolul IV, este scris că 'preşedintele este şeful statului'. 

Vreau să atrag atenţia că această formulă nu este în Constituţia actuală, dar este extrem de des folosită de actualul preşedinte, căruia îi place să se creadă şeful statului. Ei bine, preşedintele României nu trebuie să fie şeful statului, pentru că, dacă el rămâne şeful statului sau consacrăm această formulă, atunci garantăm că ceea ce s-a întâmplat până acum se va repeta în viitor." 

Nu am vazut respectiva rezolutie dar, daca e asa cum spune Calin Popescu Tariceanu, e grav. Nici macar Basescu nu a reusit sa impuna oficial, in Constitutie, aceasta sintagma. Si nici pesedistii.  O va impune oare tocmai un partid liberal? Asta sugereaza, din start, dorinta intaririi prerogativelor presedintelui. 

16 mai 2013

Despre Demnitate: "Numai Securitatea vrea Republică"


Prietenul nostru, autorul blogului "Despre Demnitate", mi-a trimis astazi un articol pe care va invit sa il cititi. Veti gasi in el si alte argumente in favoarea Monarhiei, in plus fata de cele pe care probabil le stiti:

"Monarhie vs. Republică este una dintre cele mai false dezbateri din spațiul public din România. Se invocă argumente și de o parte și de alta, argumente emoționale din partea monarhiștilor sau importate din istoria altor țări din partea așa-zișilor republicani. Dacă România a avut multă vreme un model politic în Franța, în ceea ce privește experiența monarhiei nu avem nici o legătura cu această țară. Într-adevăr, ce diferență mai mare s-ar putea vedea decât între instaurarea republicii în Franța față de instaurarea republicii în România?

În 1789, monarhia absolutistă franceză este înlăturată de o revoluție care va influența vreme de sute de ani gândirea politică din întreaga Europă. Practic, în afară de aristocrație, toate categoriile sociale s-au aliat pentru a instaura un regim politic care să trateze cetățenii într-un mod echitabil. Așa cum funcționa monarhia franceză, decuplată de problemele națiunii, incapabilă să se reformeze pentru a-și conduce poporul în secolul XIX care tocmai bătea la ușă, instituția expirase, nu mai avea nici o credibilitate. Astfel, regele Louis XVI este executat, monarhia este eliminată sângeros de către lumea cea nouă a unui radicalism care a făcut posibilă apariția stângii politice.

În 1947, monarhia era înlăturată din România cu forța de către niște teroriști comuniști impuși de URSS. Ce discuție de principii ar putea fi invocată în acest caz? Abuzase monarhia de putere și devenise caducă? Nicidecum. Cauzase monarhia un dezastru economic? Nici vorbă. Dacă populația României s-ar fi răsculat și ar fi demonstrat în piețele tuturor orașelor împotriva monarhiei, așa cum a făcut-o în 1989 împotriva comunismului, atunci da, s-ar fi putut discuta astăzi, la rece, în cel mai rațional mod, despre beneficiile și defectele republicii sau ale monarhiei.

Neseriozitatea discursului republican începe atunci când se aruncă la gunoi principiile și încep reproșurile la adresa Regelui Mihai I. Din păcate, în România, atacul la persoană ține loc, de prea multe ori, argumentelor logice. Fiind vorba de o monarhie constituțională, regele nu poate fi creditat cu reforme economice sau sociale, acestea fiind mai degrabă apanajul guvernului. Există cel puțin două decizii politice extrem de importante luate de regele Mihai I. În primul rând este vorba de înlăturarea de la putere a mareșalului Ion Antonescu într-un context în care menținerea alianței cu Germania lui Hitler garanta României un teatru de război sângeros vreme de luni și luni de zile. Cu Antonescu sau nu, comunismul ar fi fost instaurat de către sovietici exact în aceeași formă. Dar cu Antonescu rezistând de partea lui Hitler, țara noastră ar fi fost o ruină la sfârșitul războiului. Fără mareșal, luptele pe teritoriul românesc au durat mai puțin de două luni. A doua decizie a fost greva regală, atunci când regele nu a vrut să mai semneze nici un act emis de guvernul lui Petru Groza, ca răspuns la abuzurile față de democrație pe care comuniștii le comiteau zi de zi.

Cu toate acestea, reproșul cel mai amar pe care-l fac republicanii regelui Mihai este tocmai abdicarea. Este de neînțeles. Dacă te declari republican, cum ai putea deplânge o abdicare? În fond, abdicarea în favoarea republicii ar trebui să fie o zi pe care republicanii s-o sărbătorească în fiecare an. De ce n-o fac? Doar pentru că în urma zilei de 30 decembrie 1947 s-a instaurat Republica Populară Romînă? Logic ar fi, pentru un republican cu convingeri ferme, să se aplaude gestul abdicării, ca un ultim moment de luciditate, în care regele și-a dat seama că instituția pe care o reprezenta este falimentară. Dar nu, republicanii dâmbovițeni pretind o zi de doliu, de rușine națională. Cum e posibil așa ceva? Prin ce contorsionare a minții se poate obține o asemenea acuză? Răspunsul este unul foarte simplu: în România nu există republicani autentici, ci doar interese politice care propagă mesaje tipic securiste, niște biete sofisme străvezii.

Mai mult, majoritatea celor care denunță monarhia și se pretind republicani se declară a fi oameni cu orientare politică de dreapta. E foarte adevărat și că mulți dintre acești filosofi ai dreptei sunt angajați la stat, atârnând de o leafă bugetară, departe de orice antreprenoriat. În România de dinainte de război, singurii republicani erau comuniștii, social-democrații sau, în urma conflictelor violente cu regele Carol II, au devenit contestatari și legionarii. Cu alte cuvinte, tradiția republicană din țara noastră este ori de stânga, ori extremistă. Nici o legătură cu dreapta. Un motiv în plus să identificăm mentalitățile profund comuniste din gândirea acestor așa ziși oameni de dreapta cu convingeri republicane din România. Un exemplu mai mult decât clar despre receptarea incorectă principiilor politice este identificarea politicilor de austeritate ca măsuri tipice de drepta. Nimic mai fals, ultimul mare susținător al austerității a fost Nicolae Ceaușescu, imposibil de asociat cu dreapta. Apoi, cum să te declari “de dreapta”, în continuare anticomunist (pentru că ai condamnat drept ilegal regimul comunist din România) dar să susții că Republica Populară Romînă ar fi alternativa corectă la monarhie?

Acest grup al oamenilor autoproclamați drept "autentic de dreapta" îl consideră lider natural al lor pe președintele Traian Băsescu. Și el se declară în orice ocazie ca fiind un om "de dreapta". Dincolo de realizările sau eșecurile sale, un lucru este sigur: abilitatea sa de politician a depășit orice record anterior numai și dacă ne aducem aminte de campaniile electorale câștigate în ciuda prognozelor nefoavorabile sau chiar foarte nefavorabile, sau de evitarea demiterii în urma a două referendum-uri. Această abilitate ieșită din comun a produs și efecte neașteptate. Unul dintre ele este acela că toți românii au înțeles cât de importantă este Constituția și cât de prost a fost întocmită legea fundamentală după 1989. Președintele a interpretat și a forțat limitele Constituției de atât de multe ori încât azi, articolele acesteia par să-și fi pierdut semnificația. E și asta o realizare! Pentru că azi a devenit evident că această Constituție trebuie schimbată cu una nouă, care să nu mai permită atâta flexibilitate. O bună ocazie de a se rediscuta dacă articolul 1, paragraful 2 (Forma de guvernământ a statului român este republica.) mai trebuie menținut sau nu.

Cu alte cuvinte, ce-ar fi mai bine să avem, un rege sau un președinte? Din păcate, istoria ultimilor 8-9 ani ne-a învățat multe lucruri de care nu cred că aveam prea multă nevoie, în ceea ce privește ce ar trebui să facă sau să nu facă cea mai importantă funcție din stat. Privind această perioadă de 8-9 ani, care se va extinde fără probleme la un deceniu, putem afirma cu certitudine că un un rege NU ar face o serie de acțiuni, pe care ultimul președinte al României le-a întreprins cu seninătate.

  1. Este greu de imaginat o întâlnire între regele Mihai I și un patron de club de fotbal la un șpriț într-o cârciumă. Chiar dacă regele este un mare automobilist, nu mi-l pot imagina nici o clipă îndepărtând gărzile de corp și apoi urcându-se băut la volan și întreținându-se amical cu niște băieți din presă. Vă puteți imagina așa ceva? Nu numai regele Mihai, dar orice monarh din Europa? Regele Juan Carlos al Spaniei este amator de fotbal, dar nu-l pot vedea fraternizând într-o bodegă la o tequila cu președintele lui Real Madrid.
  2. Este imposibil, de data asta nu trebuie să facem nici un efort de imaginație, ca regele Mihai să poată vorbi degajat și zâmbitor despre "partidul meu preferat". Un rege nu provine dintr-un partid, și chiar dacă ar avea vreo simpatie umană față de membrii vreunui partid, nu și-a manifesta această simpatie în plan politic. A spus vreodată regina Angliei că partidul laburist ar fi partidul ei de suflet?
  3. Este imposibil ca regele Mihai să apară la TV cu o jachețică fără mâneci și să se despartă de vreun partid de suflet pentru că nu i-a votat protejata sa la conducerea acelui partid. S-a pomenit undeva în vreo monarhie așa ceva? În Belgia? În Olanda? Oriunde în vreo monarhie din Europa? Nu. Nu s-a întâmplat. Nu se va întâmpla. În România, un președinte poate să facă asta.
  4. Este imposibil ca regele Mihai să anunțe România că își construiește un partid, pornind de la o fundație, de la un ONG cu care peste câteva zile se va întâlni din nou la cârciumă. Nu reiau argumentele de mai sus, e aceeași logică a bunului simț
  5. Este imposibil, în suma celor scrise mai sus, ca un rege să se declare de dreapta sau de stânga, susținând prin asta un partid sau altul. Un rege nu poate fi decât al tuturor. Așa cum, în teorie ar trebui să fie și un președinte, iar în cazul României nici un președinte nu a reușit să se detașeze de partidul din care a provenit, poate cu excepția lui Emil Constantinescu.
  6. Este imposibil să auzi din gura regelui Mihai cuvintele "țigancă împuțită", sau “măi animalule!” nu numai pentru că el nu s-ar pune într-o situație în care să se simtă agasat de presă după o baie de mulțime într-un supermarket, ci, mai ales, pentru că toți cetățenii României sunt priviți la fel de către monarh, indiferent de etnie. Drept urmare, nici un cetățean nu ar putea fi catalogat cu vreun apelativ care să facă trimitere în mod peiorativ la vreo altă etnie. De aceea familia regală este înscrisă la Yad Vashem, iar politicienii români, nu. Și familia regală britanică este vânată de paparazzi, dar regina Angliei nu va fi niciodată expusă că a smuls vreun telefon mobil din mâna unui ziarist și apoi să fi cochetat cu expresii de tipul "You saw that bitch? Fucking nigger...". Sau cumva credeți că ar fi posibil să vă distrați atât de tare cu BBC?
  7. Un rege va transmite întotdeauna un mesaj de solidaritate și de empatie către cetățeni. Asta ar trebui să facă și un președinte. Pe cale de consecință, având în vedere că regele nu se ocupă de economie, un anunț de tăieri de salarii și de slujbe îl va face întotdeauna primul ministru într-o monarhie. De aceea a devenit celebră (nu numai) pentru austeritate premierul Margaret Thatcher și nu regina Elisabeth II. Sau vă imaginați cumva că regina ar fi calculat șansele electorale ale conservatorilor și ar fi negociat cu premierul cine să-și asume anunțul politicilor de austeritate?
  8. Regele Mihai, vă asigur, nu va apare niciodată la un talk show, ca să-și dea cu părerea despre un lider al opoziției, chicotind în timp ce îl etichetează drept o "maimuțică (sic!) care face frumos" ca să placă în fața liderilor simbolici ai vreunui partid. Nici nu va eticheta pe vreun ministru de Justiție drept "o catastrofă" doar pentru că nu a acceptat un compromis propus de el. Nu va explica niciodată că nu vorbește cu un politician al cărui nume nu și-l amintește, dar e vorba de “ăla mic, cu capu’ mare”. O fi vreun precedent, să zicem în cazul Suediei? Nu prea cred.
  9. Îmi este imposibil să-mi imaginez chiar și o banală discuție despre cum se bea whisky, cu patru cuburi de gheață, la OTV, în cazul Regelui Mihai.
  10. În fine, cel mai important, un rege, oricare ar fi el, într-o monarhie constituțională, nu are calcule electorale, nu depinde de partide, nu-și calculează mandate, nu are de ce să influențeze viața politică ci doar statul, prin vegherea democrației."

10 Mai - Ziua Independentei, pe agenda publica

Ma bucur ca Antonescu a corectat, chiar si in ceasul al 13-lea, marea gafa pe care o facuse salutand ziua de 9 mai ca Zi a Independentei. Interventia lui Radu Zlati i-a facut numai deservicii presedintelui Senatului. 

Incercand sa il scuze, invocand decrete bolsevice pe care acesta chipurile le-ar respecta, atacand in stanga si in dreapta pe cei care doreau doar respectarea adevarului istoric, reusise aproape sa il aduca pe liderul PNL acolo unde nici fesenistii nu au avut curajul sa intre. Intr-o fundatura istorica cu iz pestilential. Avertizat ca nu exista nicio lege care proclama Independenta, deputatul PNL a spus:  

Radu Zlati: "Legea inexistenta este Decretul nr. 285, publicat in 16 oct. 1948"

Trecand peste faptul ca un deputat pare ca nu cunoaste diferenta dintre o lege in vigoare si un decret comunist, da, nici fesenistii nu au indraznit in 23 de ani sa invoce acest decret. Este si motivul pentru care s-au ferit ca dracu' de tamaie atat de Ziua de 10 Mai, dar si de ziua de... 9 mai, neimpusa legal ca sarbatoare nationala niciodata. Era si greu, dupa ce 70 de ani fusese sarbatorita ziua de 10 Mai, iar Carol I fusese de drept arhitectul Independentei. 

De asemenea, ma bucur ca tema aceasta legata de 10 Mai, pe care noi, cei de la Clubul Bloggerilor Liberali, o tocam zi de zi de cel putin un an, a ajuns pe agenda publica. Acum vorbesc de ea si penelistii dar si... udemeristii

Kelemen Hunor: "Aş susţine iniţiativa potrivit căreia 10 mai să fie zi naţională"

E o prima victorie. Un prim pas important. Asteptam ca initiativa legislativa sa fie cat mai repede scrisa si votata. 


14 mai 2013

Sa coabitati bine!

Dupa cum observam din poza de mai jos, coabitarea merge foarte bine in toata tara. Basescu e in turneu prin fiefurile USL. Mai jos, in poza, prezidentul se afla la un pahar de plastic (probabil) cu palinca, alaturi de presedintele CJ Satu Mare, penelistul Adrian Stef (cumnat cu Ovidiu Silaghi) si primarul pesedist din comuna Certeze. Pare exact in mediul lui. 


























Foto: Stela Tudor.

12 mai 2013

Antonescu respecta "legea" Pauker-Georgescu?

Nu as fi scris nimic despre declaratia lui Antonescu legata de ziua de 9 mai. Atata timp cat am considerat-o o gafa. Istoric sau nu, monarhist sau nu, sef al Senatului sau nu, omul mai poate sa mai si greseasca. Insa atunci cand insisti sa iti si justifici declaratia aberanta cu alte minciuni si aberatii, ba chiar dai lectii altora, merita sa fii taxat. 

Despre ce e vorba? Iata cum justifica prietenul si consilierul lui Antonescu, deputatul Radu Zlati, monarhist declarat, faptul ca Antonescu respecta cu sfintenie ziua de 9 mai ca zi a Independentei Romaniei. Il citez: "În altă ordine de idei țin să vă readuc în minte că, conform unei legi deocamdată în vigoare, 9 Mai este Ziua Independenței. Până când colegii parlamentari nu îmi vor vota inițiativa legislativă conform căreia 10 Mai va lua locul lui 9 Mai, Antonescu, al doilea om în stat, este ținut să respecte legile țării așa cum sunt ele."




Va aduc la cunostinta tuturor pe aceasta cale, deci si presedintelui Senatului si bunului sau prieten parlamentar si profesor de istorie Zlati, ca Romania nu are inca o lege care sa proclame Ziua Independentei. Exista doar, asa cum explica Ioan-Luca Vlad, avocatul Casei Regale, pe blogul Principelui Radu, un Regulament Militar, ramas cine mai stie de cand, in care printre alte Sarbatori Nationale e pomenita si data de 9 mai. Insa un regulament, fie el militar sau nu, nu este o lege. 

Dar daca nu respecta o lege scrisa, poate ca seful Senatului si al PNL respecta o lege nescrisa. Sa fie oare "legea" Pauker-Georgescu? 

"Tov. Ana (Pauker): ”Ziua independentei trebuie sa fie serios organizata, altfel dusmanii vor face din 10 Mai ziua independentei.”
Tov. Teohari (Georgescu): ”Sunt de acord. La anul va trebui sa prevedem în calendar toate lipsurile si sa stabilim exact sarbatorile legale. De exemplu 9 Mai este si ziua victoriei asupra fascismului si ziua independentei si ziua eroilor.”

(Arhivele Militare Române, fond microfilme, rola AS 1 207, c. 4-5)

10 mai 2013

10 Mai este Ziua Independentei Romaniei

La 9 mai 1877, dupa o interpelare a deputatului Nicolae Fleva privind situatia tarii, ministrul de externe de atunci, Mihail Kogalniceanu, rosteste un amplu discurs, menit a tempera spiritele tuturor celor care voiau sa proclame independenta Romaniei, asa cum spunea chiar el, cu "o ora mai inainte". Mesajul era de prudenta. 

Dupa votul in Camerele reunite care s-a intins pana tarziu in noapte, a doua zi, pe 10 Mai, are loc ceremonia oficiala de Proclamare a Independentei. Carol I promulga legea si proclama Independenta de Stat a Romaniei.
 
In perioada comunista, dar si dupa, cu efecte dupa cum se observa pana in ziua de azi, pentru a masca legatura cu Monarhia a acestei zile s-a insistat sa se serbeze data de 9 mai, cea a discursului lui Kogalniceanu, ca fiind ziua proclamarii independentei. Da, pe 9 mai s-a rostit un discurs politic memorabil, insa nu o proclamatie, ci un raspuns la o interpelare in Parlament. Cateva fraze ale lui Kogalniceanu scoase din context au fost folosite pentru a se acredita aceasta idee si a marca data de 9 mai.  


Dupa cum spuneam, adevarul istoric ne spune ca proclamarea oficiala a Independentei de Stat a avut loc pe 10 Mai.  Trebuie subliniat ca in niciun stat legile si actele de o astfel de importanta nu sunt valabile pana nu sunt semnate de suveran sau presedinte. Nici in cele mai parlamentare dintre republici. Iar in cazul de fata Parlamentul si Regele au stabilit cat se poate de oficial un cadru ceremonial pentru semnare, stabilindu-se prin lege ca zi a Independentei, din acel moment, ziua de 10 Mai! 


Sigur, 10 Mai reprezenta si data in care Carol I fusese proclamat domnitor al Romaniei in 1866. Zi cu tripla semnificatie istorica, 10 Mai este de asemenea si ziua in care Carol I era incoronat ca Rege,  la 1881, dupa ce in prealabil, la 14 martie 1881, Parlamentul a votat ca Romania sa devina regat. 


Da, e o data care inca da frisoane unora. Insa noi, cei care nu ne temem de ea, o vom sarbatori cum se cuvine din nou azi, in Piata Palatului Regal si oriunde in tara. 


Foto: Mircea Morar 





4 mai 2013

Hristos a înviat!

 Sărbătoarea Învierii Domnului să vă aducă în suflete Lumină, Încredere și Speranță!