Despre manipularile lui Liiceanu

Am aflat ieri despre una dintre cele mai urate manipulari. Poate doar cea facuta de Patapievici, care "vazuse" el o caseta cu Geoana facand sex oral, o intrece. Mi se pare urat sa taci, sa te prefaci ca nu sustii direct pe nimeni, dar sa incerci mici smecherii, ca si cum ai vinde un produs usor modificat in Piata Obor. Mi se pare si mai urat sa o faci, folosindu-te de numele lui Petre Tutea. Despre ce e vorba, cititi aici. Dar poate imaginile sunt de ajuns. In 2009 a fost campanie electorala si stiu ca vedeam aceasta carte promovata masiv. Cine stie cate astfel de manipulari au mai fost...

Statistici - Elena Udrea, cel mai urat personaj politic

Astazi m-am uitat pe statisticile contului meu de YouTube. Nu de alta, dar l-am folosit din plin, am adaugat destule filmulete de la 1 ianuarie 2011. Am avut peste 235.000 de accesari tot anul, la 227 de clipuri. Si 369 de comentarii. In top 10 stau 8 filmulete anti-portocalii, la care lumea a intrat sa injure. Cel mai mult, de departe, a fost injurata Elena Udrea, apoi Elena Basescu, Traian Basescu si PDL. Cele doua exceptii din top 10, la care lumea a avut reactii pozitive la accesare, au fost: un Sting, ca sa zic asa, cu peste 10.000 de accesari in special din afara Romaniei (!), pe care il salvasem doar pentru mine, si "Traiasca Regele", cu Victor Rebengiuc, cu peste 5000 de accesari. In general clipurile pro-monarhiste au cunoscut in anul pe care tocmai il incheiem un interes net superior anilor anteriori. Insa filmuletele anti Elena Udrea mi-au adus in jur de 85.000 de accesari YouTube. Nu pot sa spun ca ma bucur. Mi-ar fi placut ca lumea sa caute si alte teme... Clipurile cu Lucian Boia sau Daniel Barbu au doar cateva sute de accesari. Dar asta e, la urma urmelor, electoratul.

Citeam ca Ministrul Turismului si Dezvoltarii Regionale este si in fruntea unui clasament realizat exclusiv prin votul cititorilor cotidianul.ro, la sondajul online „Care au fost cele mai enervante figuri ale anului 2011?”. In acest sondaj Elena Udrea a avut 6.588 de voturi, detronandu-l de la mare distanta pe Alin Popoviciu, cu 3.242 voturi. As vrea sa mai vad astfel de statistici, dar mi-e clar ca Elena Udrea e cea mai urata figura din politica romaneasca. Am constatat asta si la campania PNL Bucuresti din luna martie, cand lumea, pe strada, ar fi semnat orice impotriva ei. Daca opozitia o sa-i foloseasca mutra si in campaniile viitoare, pe post de sperietoare, are succesul asigurat. Nici nu stiu daca sa ne bucuram ca PDL are un astfel de personaj, febletea sau mai bine zis obsesia unui presedinte bolnav, sau sa ne intristam ca doar la atat se reduce atentia si reactia oamenilor...

Ta-da-dam!

Pozitia lui Victor Orban la summit-ul UE: "Premierul maghiar Viktor Orban a declarat în această dimineaţă, înaintea începerii discuţiilor din cea de-a doua zi a summitului UE că nu are mandat din partea Parlamentului naţional să „renunţe la suveranitatea ţării" explicând astfel de ce este singura ţară non euro care a refuzat înţelegerea liderilor UE pentru schimbarea tratatului."

Pozitia lui Traian Basescu la summit-ul UE:

Campaniile anti Parlament trebuie oprite!

Inca din 1990, manifestantii din Piata Universitatii strigau "Noi nu suntem partide", fara sa isi dea seama ca aceasta demonizare a ideii de partid, Parlament, pluralism politic, va ingreuna procesul democratic pe care urma sa il parcurgem. Anii '90, de altfel, au fost marcati de o continua campanie impotriva Parlamenului si a parlamentarilor, la care a contribuit din plin presa, in special ziarul Adevarul. Convenea de minune fesenistilor, in special Tatucului de atunci. Aceasta demonizare a fost insa continuata si adusa la apogeu de regimul Basescu. "322" si "Parlamentul la gunoi", "opera artistica" a inconstientului Devis Grebu folosita de Traian Basescu in campania din 2009, arata clar pozitia acestui regim fata de pluritatea de idei, fata de ideea de dezbatere, fata de democratia parlamentara. Un Parlament mai mic, cu mai putini parlamentari. Asa a spus Basescu. Si chiar opozitia s-a grabit sa colaboreze in acest sens, pentru ca era mai usor sa "dea bine" in fata alegatorilor neinformati, decat sa munceasca sa explice ca mai putin Parlament inseamna si mai putina democratie, nicidecum economie.

Din pacate, chiar si la 22 de ani de la schimbarea regimului comunist, campaniile anti-parlamentariste continua. Iar o mare parte a presei, pe care nu stiu daca sa o calific drept imbecila sau parte a unui plan demonic, participa cu surle si trambite, desi e clar ca serveste "cauzei" regimului autoritar. Am vazut chiar zilele trecute un asa-zis studiu facut de realitatea.net si preluat de ziarele cele mai citite pe print, gen Libertatea, despre "mutenia" unor parlamentari. Se dadeau cateva nume, apareau si pozele, sub care erau scrise minutele sau chiar secundele cat au vorbit acesti parlamentari de cand au preluat mandatul. Ideea pe care voia realitatea.net sa o inoculeze era ca ii platim degeaba. Am verificat pe site-urile Parlamentului la cativa dintre ei si am descoperit cu totul altceva. Parlamentarii respectivi, cel putin unii dintre ei, vorbisera mai mult decat incerca sa ne convinga "studiul" Realitatii. Dar nu asta e important, cat au vorbit...

Probabil cineva, si ma gandesc in primul rand la zona liberala, mai concret la Tariceanu, ca parlamentarist si politician cu o cultura politica vasta, va trebui cat mai curand sa initieze acel proiect despre care vorbea inca din prima parte a acestui an, menit sa repuna institutia si rolul Parlamentului acolo unde ii e locul, ca forma suprema a democratiei. Avem mare nevoie de un proiect de explicare a democratiei pe intelesul tuturor. De-abia de aici mai departe putem propune dezbateri publice despre o viitoare Constitutie clara, care sa nu dea loc la interpretari ce se intorc rau-intentionat impotriva democratiei, cum s-a intamplat de exemplu cu desemnarea primului ministru.

De asemenea trebuie explicat oamenilor ca statisticile de genul celei facute de Realitatea sunt absolut neprofesioniste, chiar jenante pentru un jurnalism de calitate, ca in orice Parlament din lume exista parlamentari care nu vorbesc deloc (lucreaza mai mult in comisii), altii care vorbesc un minut si altii care vorbesc 90% din timpul acordat partidului. Pentru ca, da, exista un timp acordat partidelor, care nu este impartit in mod egal fiecaruia, ci in functie de ponderea sa in numarul total al deputatilor, iar partidul stabileste cine vorbeste in acele minute care ii sunt acordate pentru dezbaterile politice. Lumea trebuie sa mai stie ca plenul se reuneste rar. Nu conteaza cine vorbeste mai mult! In Parlament nu trebuie sa existe un astfel de concurs debil, "care da mai mult din gura". Ceea ce conteaza cel mai mult e cum voteaza fiecare parlamentar. Si la capitolul asta ar trebui sa fim mai atenti si eventual sa facem statistici.

Cu Marius Oprea

Pe 1 Decembrie, de Ziua Nationala, intrebata fiind de catre Spunesitu ce inseamna pentru mine patriotismul, enumeram cateva lucruri care ma emotioneaza. Spuneam asa: "Uneori, fiorul de patriotism ţi-l poate da sunetul viorii lui Enescu, în exil. Alteori, statura politică impunătoare a lui Corneliu Coposu. Mâinile murdare de pământ ale lui Marius Oprea, scormonind istoria. Privirea veşnic întoarsă către români a lui Paul Goma. Sau lacrima Regelui tău revenit în ţară." Habar nu aveam ca, peste doar cateva zile, aveam sa stau cu Marius Oprea la o masa, povestind. Ne-am intalnit miercuri seara, intr-o atmosfera calda, impreuna cu cativa bloggeri liberali, langa bradul de Craciun al Cafenelei Liberale.

Nu am filmat nimic. Nu a fost o intalnire CBL oficiala. Marius Oprea ne-a aratat poze, a povestit despre fiecare, ne-a aratat cateva filmulete... Dar am stabilit ca vom colabora, vom face cateva actiuni impreuna, incepand chiar de la finele acestei luni. Prima poza pe care ne-a aratat-o era cu o dacie papuc, rosie, "sediul" Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului, asa cum ii spunea razand. Era mandru ca din nimic au reusit sa repuna pe picioare un institut la care tine mult. Si asta aproape fara fonduri. Sau, ca sa fie mai exact, cu cei 10.000 de euro pe an donati de Fundatia Konrad Adenauer, gratie interventiei si aprecierii pe care Marius Oprea o are din partea Hertei Muller. S-a bucurat insa de sprijinul oamenilor simpli. "Peste tot lumea ne-a ajutat. N-am murit de foame, din contra".

Ne-a aratat apoi intr-o fotografie osemintele lui Valeriu Gafencu. Marius Oprea e 90% sigur, are destule dovezi, ca ii apartin Sfantului inchisorilor, cel despre care se spunea ca, inainte de moarte, avea chipul luminat. L-am intrebat si de Mircea Vulcanescu si mi-a zis ca da, e aproape sigur ca l-a gasit si pe el. Insa mai au de facut niste teste ADN costisitoare inainte de a anunta public. Apoi ne-a povestit de cazul Susman si de altele, la fel de interesante. Povestea unui cap ingropat, povestea unei maini gasite fara trup intr-o rapa... Sunt doar cateva dintre cazurile care l-ar infiora si pe Dostoiewski. Si care iti confirma ca asa-zisa condamnare a comunismului din 2006 nu a fost decat un balci pus la cale de "ei" si de oamenii "lor". Iar lucrurile nu trebuie sa ramana asa.

Ce sa mai, am ascultat cu sufletul la gura tot ce a spus... Ne-a povestit despre procesele pe care le-a indurat in anii '90, dar si despre cele de-acum. Despre cum, intr-o zi, soarta i-a scos in cale un taximetrist, in drum spre procesul cu ex-directorul SIPA Marian Ureche. Taximetristul fusese chiar soferul acestuia in vremea comunismului si i-a povestit in masina, catre tribunal, ca ministrul Justitiei din acea perioada, Rodica Stanoiu, ar fi fost recrutata de acest Marian Ureche, sub numele de cod "Paula". Un amanunt pe care l-a folosit la proces si care i-a schimbat cursul vietii, ducand in final la achitarea sa, dar si la deconspirarea fostului ministru.

In final am primit CD-uri cu filmul "Patru feluri de a muri", cu permisiunea de a-l publica. Despre politica am vorbit putin, dar Marius Oprea nu e un pesimist, asa cum poate ma asteptam. Ne-a repetat de cateva ori ca, dupa ce a scapat de inchisoarea care il astepta daca nu era impuscat Ceausescu, si de lepra de la Tichilesti, nu-i mai e frica de nimic si de nimeni.

Alegatorul care ia plasa versus alegatorul caruia ii pasa

Probabil ati vazut in online cel putin una din cele doua imagini de mai jos. Depinde pe ce bloguri sau grupuri facebook ati intrat. Portocaliii au ras de betivul care sustine PSD. Pesedistii de betivul care sustine PDL. Niciunul dintre aceste doua partide nu au insa dreptul sa rada pentru ca, in timp, si-au disputat tipul acesta de alegator.

Intr-o vreme a fost chiar bataie pe el! Intr-un final, l-a castigat PDL-ul. Alegatorul care ia plasa! Si cand spun plasa ma refer, concret, la mita electorala. Cel care isi vinde votul pe o sticla de... Sau nici pe-atat. "Ailanti ne dadeau mici", spunea de 1 Decembrie un tip tuciuriu nevestei, traversand in graba intersectia de la Obor. "Ailanti", adica ai lui Vanghelie probabil.

"EU NU-MI VAND VOTUL" e un proiect liberal. Mai precis al studentilor liberali. Facut sa sensibilizeze si sa-l implice civic pe alegatorul caruia ii pasa ce se intampla cu votul lui. Nu cred ca-l va atinge pe alegatorul din poza. De fapt nu ca nu cred, stiu sigur. Apoi liberalii nu au nici usa larg deschisa la carciuma satului, pepiniera pentru votantii usor de cumparat. Ramane sa ne infruntam cu ei la vot. Noi, cei carora ne pasa, contra celor care iau plasa. Va fi o lupta grea, dar sper sa castigam.

Salvati orgile din Transilvania!

Am primit de la Transildania acest minunat trailer al unui documentar care va aparea in 2012. Iata ce spun autorii: "Documentarul îşi propune să arate frumuseţea dar şi ameninţarea la care sunt supuse orgile din Transilvania, o moştenire preţioasă din punct de vedere cultural(...)" - Fundatia Michael Schmidt




PS: Va recomand sa cititi in fiecare duminica Carcotelile Teologice ale lui Bogdan Duca. Astazi despre "Vindecarea femeii gârbove sau despre cum dragostea bate legea!"

In memoriam Petre Tutea - au trecut 20 de ani

6 octombrie 1902 - 3 decembrie 1991
"Petre Ţuţea a murit (3 decembrie 1991) ca membru principial al Partidului Naţional-Liberal" - Varujan Vosganian

Dinspre UNPR miroase din ce in ce mai rau a dictatura

Am aniversat ieri, in stil liberal, Ziua Romaniei. Cu Lucretiu Tudoroiu si cativa prieteni bloggeri. La usa sediului PNL sector 2 n-am gasit coada. Nu se dadea ciolan, ci doar putina istorie. Prin urmare, ne asteptau cativa studenti entuziasti. De la cateva sute de metri insa, de la primaria lui Ontanu, venea un damf greu de fasole, basism si dictatura.

Iata cum mi-ar placea sa fie Ziua Romaniei