Poate ati citit in
Evenimentul Zilei articolul care prezinta cartea lui Adrian Marino, un carturar ce a facut puscarie pentru opiniile lui si pentru consecventa principiilor. In general stim ca are dreptate : Dinescu e un bufon, Plesu are o opera subtirica, Cioran si Noica sunt cam anti-occidentali, Eugen Simion e o sluga iliesciana. Da, cred ca ii descrie bine. Insa cel mai semnificativ pasaj e cel care se refera la Liiceanu. O idee de care ne-am lovit multi, un adevar pe care l-am perceput mai ales dupa 2004 :
„Liiceanu devine conştiinţa naţiunii. Al său «Apel la lichele », supremul manual de etică civică. O astfel de mentalitate transformată în monopol cultural este plină de implicaţii nocive.”Da. Liiceanu a devenit dupa 1990 o constiinta a natiunii. Toti se raporteaza la el, e Marele Guru, asa ca verdictele lui sunt supreme. E Marea Constiinta Nationala. Asa l-am perceput. Dar ce se intampla cand un astfel de Guru greseste? Ei bine, ne baga pe toti in rahat. Da, el, Marele Culturnic. Un fel de Moon din secta Moon. Si, cum orice monopol sufoca, si monopolul pe care l-a pus Liiceanu in ’90 pe constiinta neamului sufoca. A scris supremul manual de etica si educatie civica... E civicul suprem, asadar. A confiscat in ’90 un domeniu virgin. Cel mai sensibil domeniu, aproape total neexplorat pana atunci. Ce societate civila aveam noi, in tara, inainte de 1989? Egala cu zero. Liiceanu a simtit oportunitatea si a punctat, ca un inventator al unei noi religii, pe un teren arid, insetat...
De aici, mai departe, poti sa smintesti minti si suflete. In fraza lui Adrian Marino, pe care am citat-o la inceput, e mai mult adevar decat intuiesti la o prima lectura. El exprima, sintetic, o realitate foarte vasta. La inceputul anilor ’90 eram insetati de libertate, insetati de cultura. Liiceanu a venit cu Cioran, Eliade, Noica, Tutea... Ganditori romani destul de depasiti, destul de anti-occidentali, si pe alocuri anti-democratici. Am luat cu totii acest maglavais de paradoxuri si truisme, unele, desigur, extrem de valoroase, si asa ne-am pregatit pentru societate ce avea sa vina. Incomplet.
Nu am invatat nimic ca societate, de fapt, despre capitalismul adevarat, despre concurenta si nise de oportunitate, despre bani si interese. Am mestecat Noica... Unde am ajuns ca natiune, astfel, incomplet pregatiti? Am ajuns sa traim intr-o societate in care bogat si influent e un Gigi Becali. Sau o Elena Udrea. Sau un Silviu Prigoana. Am mestecat o filozofie a anilor '30, si aia destul de decrepita si cu nuante legionare (bine ascunse de Liiceanu), cand de fapt trebuia sa ne pregatim pentru un nou mileniu.
Ce trebuia de fapt sa citim, pe langa Cioran, Noica, Eliade? Ganditori moderni: Bernard Henrri-Levy, Milton Friedman, Samuel Huntington, Francis Fukayama, Alvin Toffler, Claude Levy-Strauss… Ganditori, economisti, istorici, de dreapta sau de stanga.
Am mestecat insa Noica si Cioran si Eliade, ne-am gandit la Lucian Blaga si la ce zicea Petre Tutea si, traind in interiorul acestei «religii» impuse de Liiceanu, (in fond o cultura totusi mica in care salasuia filozoful) l-am urmat, fatal, si in optiunea politica pentru Basescu. De ce spun «cultura mica»? Pentru ca prea tarziu am realizat cu totii complexul de care sufera Liiceanu&CO, atunci cand se raporteaza la cultura universala, si faptul ca daca treci granita nu mai stie nimeni nimic de el si nici de cei din grupul lui. La astfel de implicatii nocive se refera Marino atunci cand scrie despre Liiceanu. Si cred ca trebuie sa meditam, pentru ca ceea ce traim astazi i se datoreaza in buna masura.
.jpg)
Postări
