Istoria se repeta! Firea, aceeasi soarta cu Udrea.

Au trecut si alegerile astea. Ce avem?

- O majoritate PSD-ALDE, sprijinita de socialistii si marxistii europeni (majoritatea finantati de Soros - ca sa nu fie discutii). Mesajele de sustinere ale liderilor stangii europene adresate lui Dragnea inainte de ziua alegerilor ne arata o stanga UEuropeana aflata in criza, care are nevoie disperata de PSD si ALDE pentru a se salva. Faptul ca Dragnea e condamnat penal sau ca PSD nu se conduce dupa vreo ideologie, alta decat cea a banului si a jafului, nu are nicio importanta pentru stanga europeana.

- Un PNL in deriva, care si-a pierdut busola atunci cand a cazut in capcana PSD, formand USL si punand doctrina partidului "in paranteza". Fuziunea cu PDL nu a fost decat o continuare a derivei in care se afla partidul, lipsit total de substanta doctrinara, de strategie, de lideri si de orice opozitie interna. Nu cred ca exista precedent in politica in care un partid sa se arunce cu aceeasi disperare, in decurs de numai doi ani, din bratele unui partid in ale altuia, ambele provenite din sinistrul FSN, continuatorul PCR. Aceste miscari au debusolat total electoratul liberal. Banuiesc ca scurgerile acestui partid catre ALDE, USR sau PMP vor continua si in viitor.

- Un partid foarte nou, USR, care inca nu reprezinta nimic mai mult decat o speranta. Partidul nu e reprezentat in UE, iar aici nu s-a conturat clar ideologic, promovand un mesaj populist. Partidul are sanse foarte mari sa se dezintegreze total in viitor, precum PPDD, sau sa se divida.

- Un partid-secta, PMP, creat in jurul fostului presedinte Basescu, cu singurul scop de a-l proteja pe acesta de "ghearele" Justitie.

- Vesnicul partid etnic, UDMR.

- Un electorat nationalist, traditionalist, de aproximativ 5-6%, controlat si divizat pentru a fi tinut departe de reprezentare in Parlament de personaje apropiate serviciilor precum Munteanu si Ghita. Mai tineti minte manipularea cu Munteanu - 35%? Popularitatea reala a personajului era de 1%, cu tot cu PNTCD, precum vedem azi in datele comunicate de BEC. Banuiesc ca dupa misiunea asta MM, zis si "Ioan", va disparea din nou in neant...

Avand in vedere "oferta" politica de mai sus, consider ca absenteismul celor 60% a fost optiune politica, un mesaj clar de respingere fata de toata clasa politica, si nu o abdicare de la indatoririle cetatenesti.

Atata poate comunismul...

Pare o intamplare amuzanta, dar nu e. Masina l-a lasat balta pe “El Lider Maximo” chiar pe ultimul sau drum. Lumea posteaza amuzata intamplarea pe Facebook, desi nu e nimic de ras in treaba asta.

In Cuba inca functioneaza automobile de dinaintea revolutiei cubaneze. Suratele lor mai tinere cu 10, 20 sau 30 de ani se strica mereu. Primele sunt limuzine americane avand 60 de ani si peste, cu un kilometraj incredibil la bord, produse intr-un sistem de “exploatare a omului de catre om”. Celelalte sunt masini din fostele tari comuniste, produse de un sistem lipsit de competitie interna, dar plin de “intrajutorare tovaraseasca”. Nicio tara comunista n-a reusit vreodata sa produca un automobil cat de cat decent, daca nu fiabil. Chiar produse sub licenta, copiate pana la ultimul surub, masinile fabricate in “sistemul lipsit de exploatare a omului de catre om” te lasau in drum cand iti era lumea mai draga. Cu o Dacie, un Trabant sau un Moskvici stiai cand pleci, dar nu stiai niciodata cand ajungi.

Cat de competitiva este o economie se vede in produsele sale, iar automobilul este, inainte de toate, un etalon. El este un rezultat, defineste un sistem si ilustreaza cum functioneaza respectiva societate. As paria pe orice ca, daca in loc de jeep-ul sovietic, remorca cu ramasitele lui Castro ar fi fost trasa de taxiul cu care am mers azi - un Logan harbuit, avand 300.000 kilometri facuti in traficul bucurestean - nimic demn de semnalat nu s-ar fi intamplat.

In cazul comunismului, nu mai e nimic de adaugat. Atata poate acest sistem! Nici sa-si duca liderul la groapa nu e in stare!

Am cu cine sa votez pe 11 decembrie!

Pentru vot am optiuni foarte clare. Voi vota echilibrat, atat oameni care fac acum primul pas in politica, cat si oameni cu experienta, in care am mare incredere. Voi alege exact ceea ce mi se potriveste.

La fel ca majoritatea prietenilor mei din Bucuresti, in special a monarhistilor care ii sunt recunoscatori pentru intoarcerea votului din 2011 in favoarea venirii Regelui in Parlament, pe 11 decembrie voi vota la Camera Deputatilor cu Toader Paleologu. Cu el merg la sigur!

Paleologu, cu sloganul caragialian "Natiune, fii desteapta!", se adreseaza liberalilor nemultumiti de lista PNL (cu Nicolaescu sau Sulfina Barbu), se adreseaza taranistilor nemultumiti ca Pavelescu a predat partidul pentru a fi mentionat doar intre paranteze pe lista ANR, USB-istilor de dreapta nemultumiti de componentele de stanga actuale ale USR, conservatorilor nemultumiti ca nu se regasesc in niciun partid actual, sau pur si simplu spiritelor independente.

Se adreseaza, de asemenea, celor care inteleg ca e mare nevoie de un om de cultura care sa ridice nivelul Parlamentului , un pro-occidental, un om cu o identitate doctrinara foarte clara, cu vocatie de pedagog si formare diplomatica, dintr-o familie de ilustri politicieni si oameni de cultura.

La Senat voi vota lista PNL, in frunte cu medicul si academicianul Leon Danaila. In mod special, vreau sa subliniez, votez de data asta si pentru libertatea de exprimare. Atat Toader Paleologu, cat si Leon Danaila, sunt astazi pusi la colt pentru opinii. Toader Paleologu exclus din PNL, Leon Danaila reclamat la CNCD. Vreau un Parlament cu oameni cu opinii, nu cu aplaudaci care voteaza la comanda.

Mai jos, cateva testimoniale pentru Toader Paleologu. Alaturi de Stelian Tanase, Marius Ghilezan, Aida Minerva Tanasescu, Cristian Preda, Mihail Neamtu, Mihail Paleologu, Carmen Popescu, Nicolae Dragusin, Alexandru Nicolin si Tudor Ungurean, ma puteti vedea si pe mine.

Parsifal la Ateneu... cu o invitatie speciala pentru elevi si studenti!

Una din particularitățile proiectului Parsifal la Ateneu: repetiția generală a spectacolelor-eveniment cu actul I din «Parsifal» (5 octombrie la ora 19, Ateneul Român) va fi dedicată generației tinere de elevi și studenți. 

Christian Badea: „Tinerii, deşi sunt obişnuiţi să aculte pe mobil piese muzicale care durează între trei şi patru minute, sunt, paradoxal, deja familiarizaţi cu lumea legendelor si a miturilor lui Wagner prin experiențele pe care le-au avut cu filme și seriale precum Lord of The Rings, Game of Thrones sau Star Wars – cu subiecte similare operelor wagneriene. Muzica lui Wagner este infinit superioară coloanelor sonore ale acestor filme și, împreună cu elementele vizuale, de teatru, ale spectacolului PARSIFAL, le va crea o experiență copleșitoare, live, pe care nu o vor uita.

România are o tradiţie culturală excepțională, care însă a fost uitată și neglijată. În perioada 1922 – 1942, de exemplu, la Bucureşti veneau în mod regulat, în stagiunea Filarmonicii, cei mai mari artiști ai lumii. Nu era vreun eveniment special sau vreun festival, ci modul normal în care muzicienii români colaborau regulat, în timpul anului, cu nume de legendă. Totul, în fața unui public avizat și pasionat, cu o contribuție imediată, constructivă și de lungă durată la educația multor generații de tineri muzicieni români.

În ziua de azi nu sunt înțelese avantajele unei experiențe culturale bogate, de înalt nivel, și ale unei educații pe măsură. Suntem obsedați de „branding”, de evenimente sclipitoare și de scurtă durată, cu o foarte mică semnificație socială. Este o abordare neconstructivă, care a creat în timp o decădere clară a nivelului calitativ al fenomenului cultural în România. Cultura trebuie să se bazeze pe tradiția de excelență care a existat în România și să devină parte integrantă a societății - nu un fenomen de consum sau un „trend”.

Cu o susținere financiară relativ mică față de alte sectoare ale economiei, cultura poate aduce importante dividende economice, sociale și de educație, fapt dovedit în multe țări. Cultura nu este o pomană!”

Despre forta unei Regine neincoronate...

Multi au spus despre Regina Ana ca nu a fost incoronata. Pai cine sa o fi incoronat? Groza, Dej si Pauker in 1948? Ion Iliescu, dupa 1990? Evident ca daca nu ne procopseam cu republica adusa de bolsevici, Ana ar fi fost incoronata alaturi de Regele Mihai. Dar nu asta voiam sa spun de fapt. Vreau sa va aduc aminte ce inseamna forta unei Regine. Este cazul Reginei Maria care, in 1919, nu era inca Regina incoronata (asta s-a intamplat de-abia in 1922.

Bratianu intampina mari greutati in negocierile cu aliatii, asa ca este trimisa la inaintare Regina Maria. Antanta castiga razboiul, dar Romania e inca la un pas de reintregire. La Conferinta de Pace de la Paris (1919), Romania nu numai ca nu se afla pe picior de egalitate cu marile puteri, asa cum i se promisese, ba chiar avea mai putini delegati decat Bulgaria sau Serbia. Bratianu, desemnat sa poarte negocierile, este calificat drept "enervant si provocator, nerezonabil si comportandu-se prosteste". Regina Maria ii scrie din nou varului George, cel care in tinerete o ceruse de sotie. "La noi au ajuns zvonuri nelinistitoare ca tratatul nostru de alianta nu va fi respectat. Personal am avut intotdeauna incredere in aliatii nostri chiar si atunci cand majoritatea celor din jurul meu se indoiau de ei - le voi rade in fata si le voi spune ca ei nu cunosc Anglia daca isi pot inchipui ca ea ar putea sa-si calce cuvantul doar pentru ca situatia noastra nenorocita ne-a facut neputinciosi."

 Si daca in ce-l priveste pe Regele Angliei, Maria face apel la onoarea acestuia, maiestria si-o dovedeste cu temutul premier francez Clemanceau, botezat "Tigrul", un om scund, cu sprancene stufoase si aprig la manie. "Majestatea Voastra vreti intregul Banat pana la Tisa? Dar este partea Leului!", i-a spus Clemanceau. "Tocmai de aceea am venit sa vorbesc cu varul lui primar, Tigrul", a raspuns Maria si discutia s-a incheiat in hohote de ras. (Hannah Pakula - "Ultima romantica") Clemanceau i-a spus ulterior ministrului roman in Franta: "O Regina ca a voastra trebuie primita cu toate onorurile militare, cu maresalul Foch (n.r. - comandantul suprem al armatelor aliate) in frunte". 

Nu era Regina Maria recunoscuta in lipsa incoronarii? N-o recunostea Clemenceau ca atare? Pe front, in 1917 nu era Regina? Cum i se adresa generalul Berthelot? Nu ii spunea Regina? Si nu era incoronata pentru ca nu s-a putut.

In cazul Reginei Ana situatia este identica... doar ca aceasta n-o sa mai apuce vreodata sa fie incoronata. Daca nu recunoastem sotiei Regelui Mihai titlul de Regina, sa nu recunoastem nici Mariei acest titlu, desi ea ne-a obtinut Crisana, Maramuresul si Banatul romanesc. De la Tigru le-a obtinut! Pai cum le-a obtinut, ca nu era Regina? In virtutea acestei logici poate ar trebui sa le dam inapoi, nu? Vad ca multi monarhisti, desi cunosc bine cele de mai sus, nu fac un minim efort de gandire sa aduca acest argument. Despre republicani, ce sa mai zic? Dar logica e logica. Ce s-a aplicat odata, se aplica si a doua oara, mai ales ca cele doua cazuri sunt, de fapt, identice.

Daca Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha a fost Regina Maria, atunci si Ana de Burbon-Parma a fost Regina Ana. Cu sau fara incoronare!

«Parsifal» la Ateneu.

Pe 7 si 8 octombrie 2016 scena Ateneului va gazdui cel mai important eveniment cultural-muzical al stagiunii 2016-2017 - "Parsifal", de Richard Wagner. 

Prin acest eveniment, organizatorii isi doresc sa contribuie la crearea unei traditii wagneriene la noi in tara, care sa formeze aici, dar si sa atraga din strainantate, acel public fidel muzicii lui Wagner, celebru in toata lumea pentru pasiunea sa. 

In conferinta de presa care a avut loc astazi la Ateneul Roman, maestrul Christian Badea spunea ca tinteste cu aceasta ocazie si un alt public, mai nou si mai tanar, intre 16 si 23 de ani, pasionat de trilogia "The Lord of the rings." 

Cu aceasta ocazie a fost creata si Societatea Wagner Romania, care va funcționa ca o platforma de dialog cultural si forum de informare și intalnire a iubitorilor muzicii lui Wagner. Presedinte de onoare al Societatii Wagner Romania este E.S. domnul Werner Hans Lauk, ambasador al Republicii Federale a Germaniei. 

Pana la evenimentul din aceasta toamna va propun sa reascultam un fragment din "Parsifal" in interpretarea Filarmonicii din München, sub bagheta fenomenalului Sergiu Celibidache. 

"Razboiul Regelui"

Am participat aseara, la Baneasa Grand Cinema Digiplex, la avanpremiera filmului "Razboiul Regelui", un film de John Florescu, fiul cunoscutului istoric Radu Florescu. Filmul va putea fi urmarit, in premiera, pe 10 Mai, la ora 23:30, la Pro TV, apoi - intr-o versiune mai lunga - va fi prezentat din luna septembrie in cateva sute de scoli si facultati din Romania. Producatorul, John Florescu, a luat legatura cu cateva case de filme in vederea difuzarii lui la nivel international. Un demers extrem de important pentru cunoasterea adevarului istoric, legat in special de momentul de la 23 august.

Lantul slabiciunilor. Doar trei zale.

Corneliu era un lider politic complet zanatec, dar Olguta il iubea. Era slabiciunea ei. Cand filozoful Gabriel l-a amenintat pe Corneliu – cu judecata, nu cu bataia – Olguta a sarit ca arsa. A declarat ca il va apara chiar fizic, desi Corneliu batea bine suta de kile, iar Olguta nu sarea de cincizeci nici iarna, de gerul Bobotezei. Dar Olguta stia karate!

Anii au trecut si Olguta a schimbat partidul. A ajuns o mare primarita. Apoi a fost retinuta si arestata. Elena a dezvoltat atunci o slabiciune brusca pentru Olguta. A afirmat ca e in stare sa se duca la Beciul Domnesc sa protesteze impotriva arestarii Olgutei. E de inteles. Si Elena e femeie; simtise si ea zanganitul catuselor la maini.

Traian are o slabiciune publica pentru Elena. Toata lumea stie. Slabiciunea e atat de mare incat Traian a scris, cu mana lui, pe Facebook, ca nu se va dezice de Elena nici daca ea va fi condamnata definitiv. Asta pentru ca loialitatea este un lucru rar, a explicat Traian. Iar slabiciunea lui e direct proportionala cu loialitatea ei. 

Gabriel (da, da, acelasi Gabriel de mai sus!) are o slabiciune pentru Traian. Cand Traian se afla in ultimul sau an de mandat, si le facuse pe toate, Gabriel a declarat ca Traian s-a ridicat la inaltimea exigentelor sale. Si ca el, personal, s-a recunoscut in valorile lui Traian. Asa ajungem, printr-un lant al slabiciunilor, de la Corneliu la Gabriel.

Caragiale a avut nevoie de vreo zece slabiciuni ca sa-l treaca clasa pe elevul Mitica Dascalescu, dintr-a VI-a. Dar in secolul al XIX-lea lucrurile mergeau mai greu. Astazi, ca sa treci de la un grobian poet de curte, complet amoral, la cel mai important filozof al dreptei (si al moralei) iti trebuie doar trei slabiciuni: Olguta, Elena si Traian.

Fox News Channel: Regele Mihai I, „În ghearele iadului”