In Cuba inca functioneaza automobile de dinaintea revolutiei cubaneze. Suratele lor mai tinere cu 10, 20 sau 30 de ani se strica mereu. Primele sunt limuzine americane avand 60 de ani si peste, cu un kilometraj incredibil la bord, produse intr-un sistem de “exploatare a omului de catre om”. Celelalte sunt masini din fostele tari comuniste, produse de un sistem lipsit de competitie interna, dar plin de “intrajutorare tovaraseasca”. Nicio tara comunista n-a reusit vreodata sa produca un automobil cat de cat decent, daca nu fiabil. Chiar produse sub licenta, copiate pana la ultimul surub, masinile fabricate in “sistemul lipsit de exploatare a omului de catre om” te lasau in drum cand iti era lumea mai draga. Cu o Dacie, un Trabant sau un Moskvici stiai cand pleci, dar nu stiai niciodata cand ajungi.
Cat de competitiva este o economie se vede in produsele sale, iar automobilul este, inainte de toate, un etalon. El este un rezultat, defineste un sistem si ilustreaza cum functioneaza respectiva societate. As paria pe orice ca, daca in loc de jeep-ul sovietic, remorca cu ramasitele lui Castro ar fi fost trasa de taxiul cu care am mers azi - un Logan harbuit, avand 300.000 kilometri facuti in traficul bucurestean - nimic demn de semnalat nu s-ar fi intamplat.
In cazul comunismului, nu mai e nimic de adaugat. Atata poate acest sistem! Nici sa-si duca liderul la groapa nu e in stare!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu