Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia
-
*Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia* – Energi terbarukan di
Indonesia akan meningkat jika negara terus memanfaatkan energi panas bumi.
Indon...
31 dec. 2011
29 dec. 2011
Ziua cand Romania a fost decapitata
Un prieten pe facebook scria astazi ca 30 decembrie e ziua cand Romania a fost decapitata. A spus-o de altfel superb si Liiceanu, in 1992: "Regele este capul intors spre cer al unui popor intreg, fiinta noastra adunata laolalta intr-un punct inalt. Cand unui popor i se ia Suveranul, lui i se ia capul intors spre cer. El este decapitat. Poporul roman a fost decapitat astfel la 30 decembrie 1947". Nu se poate ca aceasta zi sa treaca fara sa rememoram ce s-a intamplat acum 64 de ani, in ziua din care ratacim despartiti de cap. E vorba de trecutul nostru, e vorba de cel mai tragic moment din istoria noastra recenta. Prin urmare, va invit sa povestim alaturi de Marius Oprea si Bloggerii Liberali vineri, la ora 17:30, la Cafeneaua Liberala. Dupa intalnire ne vom deplasa la statuia lui Carol I, unde vom aprinde cate o lumanare.
Un filmulet de anul trecut, de pe 30 decembrie.
Un filmulet de anul trecut, de pe 30 decembrie.
Studenti la schimb...
Sper ca nu ati uitat de acordul semnat anul acesta, in iunie, de catre guvernul roman si cel nord coreean in domeniile culturii, invatamantului, stiintei si sportului. O deosebita realizare baconskyana. Citeam ieri ceva pe tema asta si radeam... La cateva zile dupa ce a fost semnat acest acord, care prevedea si schimburi de elevi si studenti, Coreea de Nord a inchis absolut toate facultatile pentru 10 luni si a trimis toti studentii la munca in fabrici, in agricultura si in constructii. Deci: cine vrea sa plece la un schimb de experienta? :))
27 dec. 2011
O poza si un cuvant pentru 2011
Pentru mine aceasta e poza anului 2011, Ionut.
Cu Regele in Parlament, zambind... Am mai pus-o pe blog, dar uitandu-ma in urma nu vad nimic mai important in acest an. Iar cuvantul e "asteptare". Pentru ca multi am asteptat aceasta clipa 22 de ani. Pentru asteptarea de 64 de ani a Regelui. Pentru ca tot anul am asteptat cu emotie fiecare eveniment dedicat Jubileului Regal. Pentru ca si acum, de Craciun, de-abia am asteptat sa vad imagini cu Regele la Savarsin. Si pentru ca asteptarea nu s-a terminat.
"Primul pas către dictatura proletariatului a fost făcut în august 1947, odată cu dizolvarea PNŢ. Ultima lovitură a venit pe data de 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice şi, în aceeaşi zi, a fost anunţată crearea Republicii Populare Române." - Raportul de condamnare a comunismului - 2006
Sunt oameni care asteapta din '47 o reparatie. Unii au murit asteptand, sperand. Astept sa condamnam cu adevarat comunismul, reparand democratic un act ilegitim intamplat acum 64 de ani.
Oricine doreste sa preia aceasta leapsa e invitatul meu.
Cu Regele in Parlament, zambind... Am mai pus-o pe blog, dar uitandu-ma in urma nu vad nimic mai important in acest an. Iar cuvantul e "asteptare". Pentru ca multi am asteptat aceasta clipa 22 de ani. Pentru asteptarea de 64 de ani a Regelui. Pentru ca tot anul am asteptat cu emotie fiecare eveniment dedicat Jubileului Regal. Pentru ca si acum, de Craciun, de-abia am asteptat sa vad imagini cu Regele la Savarsin. Si pentru ca asteptarea nu s-a terminat.
"Primul pas către dictatura proletariatului a fost făcut în august 1947, odată cu dizolvarea PNŢ. Ultima lovitură a venit pe data de 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice şi, în aceeaşi zi, a fost anunţată crearea Republicii Populare Române." - Raportul de condamnare a comunismului - 2006
Sunt oameni care asteapta din '47 o reparatie. Unii au murit asteptand, sperand. Astept sa condamnam cu adevarat comunismul, reparand democratic un act ilegitim intamplat acum 64 de ani.
Oricine doreste sa preia aceasta leapsa e invitatul meu.
24 dec. 2011
23 dec. 2011
De Craciun...
Am scris astazi pentru "Spune si tu" cateva amintiri despre primele colinde din 1990. Va invit sa le cititi.
Vasi Baescu scrie pe facebook: "Astăzi, mai mult ca niciodată mi-aș fi dorit să fiu săvârșinean!" Si eu! De altfel astept cu nerabdare ziua de duminica cand vom vedea o transmisie in direct de la Savarsin si, sper din tot sufeltul, si un mesaj al Regelui. Pana atunci, o fotografie care surprinde atmosfera de la Castel.
Craciun fericit tuturor!
Vasi Baescu scrie pe facebook: "Astăzi, mai mult ca niciodată mi-aș fi dorit să fiu săvârșinean!" Si eu! De altfel astept cu nerabdare ziua de duminica cand vom vedea o transmisie in direct de la Savarsin si, sper din tot sufeltul, si un mesaj al Regelui. Pana atunci, o fotografie care surprinde atmosfera de la Castel.
Craciun fericit tuturor!
22 dec. 2011
Va asteptam la concursul de poezii din 15 ianuarie
Duminica, 15 ianuarie, in ultima zi de vacanta a elevilor, Alina Gorghiu si Asociatia "O sansa pentru viitor" invita copiii talentati la un concurs de poezie, eveniment dedicat poetului national Mihai Eminescu, de la a carui nastere se implinesc 162 de ani. Sapte bloggeri liberali vor juriza concursul.
Contacte pentru inscrieri:
Mara Calista (0722.511.613 ; mara.calista@yahoo.com)
Bogdan Alexandra (0729.806.313 ; bogdanalexandra@yahoo.com)
Silvia Rotaru ( 0764.303.701 ; silviarotaru19@yahoo.com)
De asemenea, puteti suna la telefonul fix de la sediul PNL din Calea 13 Septembrie (021.318.37.14) pana la data de 13.01.2012.
Va asteptam asadar in numar cat mai mare duminica, 15 ianuarie, la ora 11:00, la Cafeneua Liberala din str. Doamnei nr.9, sector 3.
Contacte pentru inscrieri:
Mara Calista (0722.511.613 ; mara.calista@yahoo.com)
Bogdan Alexandra (0729.806.313 ; bogdanalexandra@yahoo.com)
Silvia Rotaru ( 0764.303.701 ; silviarotaru19@yahoo.com)
De asemenea, puteti suna la telefonul fix de la sediul PNL din Calea 13 Septembrie (021.318.37.14) pana la data de 13.01.2012.
Va asteptam asadar in numar cat mai mare duminica, 15 ianuarie, la ora 11:00, la Cafeneua Liberala din str. Doamnei nr.9, sector 3.
20 dec. 2011
Despre Aura Vasile...
"Atenție, în Parlament se întâmplă ceva …", scrie Horatiu Buzatu. Si atrage atentia: "(...)vă rog să observați că declarația cu pricina este un document tipizat. Care poate fi logica unei astfel de situații? Să fie atât de mulți parlamentari non-UNPR care solicită adeziunea încât secretariatul domnului Oprea nu mai prididește cu înscrierile și atunci au ajuns să tipărească formulare tipizate? Sau te pomenești că parlamentarii opoziției sunt înghesuiți prin lifturi, pe scări sau prin colțurile mai întunecoase ale Parlamentului și apoi siliți să semneze, tot așa cum pe vremuri țăranii erau siliți să semneze la cooperativizare? În oricare dintre cele două situații ne aflăm, este clar că în Parlament au loc mișcări ciudate."
Alina Gorghiu scrie: "Mi-e limpede ca plecarea ei inseamna ca la alegerile pentru primarie canidatul PDL – UNPR va fi Marian Vanghelie, iar asta e greu tare pentru noi. Practic, organizatia PSD sector 5 nu mai exista fara Aura si Vanghelie. Habar nu am ce va decide conducerea PSD, dar trebuie facut ceva daca vrem sa avem scor bun in sector."
Ionut Iancu e direct si sec: "Politica e o curvă... la fel şi Aura Vasile"
La fel de dur e si Garcia Muerte, atunci cand descrie schimbarea la 180 de grade a Aurei Vasile: "Situatia aceasta imi aminteste de cea a altui traseist celebru, senatorul Gabriel Berca, ales pe listele PNL, cel care in dimineata zilei in care a vazut lumina farului de la Cotroceni, se gasea la o emisiune a unei televiziuni de stiri, unde combatea la greu activitatea guvernului Boc. Iar seara, la o alta emisiune, a anuntat senin ca nu se mai regaseste in politica promovata de catre PNL, aderand cu mandat cu tot la grupul parlamentar al PDL. Astea principii adevarate, nu? Baaa, nu vreti sa crapati, molustelor? Ne-am saturat de voi."
Bun, intre timp Vanghelie a anuntat ca Aura Vasile nu mai pleaca. S-a imbolnavit grav. Initial, la Realitatea TV, a spus ca nu mai pleaca din UNPR. Apoi s-a corectat si a spus ca nu mai pleaca din PSD. Nici ei nu mai stiu cati sunt (vorba cuiva) si in cate partide. Oare il mai crede cineva pe Vanghelie? Mai crede cineva ca Vanghelie si gasca lui sunt in PSD/USL? Eu nu!
P.S. - Panglicile si le-a pus singura in par. Nu e niciun pixel...
Alina Gorghiu scrie: "Mi-e limpede ca plecarea ei inseamna ca la alegerile pentru primarie canidatul PDL – UNPR va fi Marian Vanghelie, iar asta e greu tare pentru noi. Practic, organizatia PSD sector 5 nu mai exista fara Aura si Vanghelie. Habar nu am ce va decide conducerea PSD, dar trebuie facut ceva daca vrem sa avem scor bun in sector."
Ionut Iancu e direct si sec: "Politica e o curvă... la fel şi Aura Vasile"
La fel de dur e si Garcia Muerte, atunci cand descrie schimbarea la 180 de grade a Aurei Vasile: "Situatia aceasta imi aminteste de cea a altui traseist celebru, senatorul Gabriel Berca, ales pe listele PNL, cel care in dimineata zilei in care a vazut lumina farului de la Cotroceni, se gasea la o emisiune a unei televiziuni de stiri, unde combatea la greu activitatea guvernului Boc. Iar seara, la o alta emisiune, a anuntat senin ca nu se mai regaseste in politica promovata de catre PNL, aderand cu mandat cu tot la grupul parlamentar al PDL. Astea principii adevarate, nu? Baaa, nu vreti sa crapati, molustelor? Ne-am saturat de voi."
Bun, intre timp Vanghelie a anuntat ca Aura Vasile nu mai pleaca. S-a imbolnavit grav. Initial, la Realitatea TV, a spus ca nu mai pleaca din UNPR. Apoi s-a corectat si a spus ca nu mai pleaca din PSD. Nici ei nu mai stiu cati sunt (vorba cuiva) si in cate partide. Oare il mai crede cineva pe Vanghelie? Mai crede cineva ca Vanghelie si gasca lui sunt in PSD/USL? Eu nu!
P.S. - Panglicile si le-a pus singura in par. Nu e niciun pixel...
15 dec. 2011
O veste foarte buna pentru democratie!
Via "La Coltu' Strazii". Ne-a costat totul mult, dar pana la urma ne si alegem cu ceva! Nu degeaba turbeaza basescienii si incearca pe toate caile sa impuna alte si alte masuri nedemocratice. Iata cum a evoluat/involuat increderea oamenilor in Parlament si presedintie in ultimii ani si ce schimbare de proportii s-a petrecut. Click pe imaginea de mai jos.
"Eroii Romaniei Chic": Principesa Ileana despre Ana Pauker
Nu am mai recomandat demult bloguri, dar ieri am vazut pe facebook un blog minunat, ce merita promovat, si pe care o sa il adaug in blogroll. Se numeste EROII ROMANIEI CHIC, si ne aduce aminte de o Romanie mult mai frumoasa. Iata ce spun autorii despre ei insisi: "Ne place eleganta. Aplaudăm talentul. Adorăm galanteriile. Îi apreciem pe cei cu stil. Ne e drag curajul. Căutăm inspiratie. Ne atrag modelele. Respectăm istoria. Recunoastem prestigiul. Şi căutăm eroii României chic. Mai cool decât ei nu se poate. Un proiect antz - cool mentality hub."
Am ales sa citez de pe acel blog dintr-o postare despre Principesa Ileana, fiica a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, postare pe care va rog sa o cititi in intregime. Dar am selectat din text doar un extras din jurnalul Principesei, fragment ce o descrie pe Ana Pauker si, ceea ce e si mai important, vorbeste despre felul in care comunistii au redus un popor la tacere si au instaurat, pe termen lung si pentru multe generatii, teama. Despre contextul intalnirilor prin intermediul carora Principesa o cunoaste pe Ana Pauker, autorii blogului scriu urmatoarele: "În 1947 comuniştii îl forţează pe rege să abdice. Toată averea le este confiscată. La acea vreme erau zvonuri că domniţa Ileana se întâlnea cu unii capi comunişti ca să poată trimite pachete pentru oameni, cunoştinţe aflate în închisorile comuniste. Principesa a scris despre întâlnirile sale cu Ana Pauker şi Gheorghe Gheorghiu-Dej."
"[despre Ana Pauker]
"Corpolentă, cu un păr cărunt, scurt și în dezordine, cu ochi albaștri tăioși, privind pe sub sprîncenele joase și cu un zîmbet fascinant, nealterat de faptul că buza de sus se răsfrîngea peste cea de jos, ea îi făcea pe toți să simtă că aveau de-a face cu o adevărată personalitate. Am avut întotdeauna impresia cînd mă aflam în preajma ei că era un boa constrictor care abia a fost hrănit, așa că nu te mănîncă pe loc! Greoaie și trîndavă cum părea, avea tot ce este respingător, dat totodată fascinant la un șarpe. Puteam să-mi imaginez cu ușurință, doar privind-o, că își denunțase propriul soț, care fusese, ca urmare, împușcat; iar întîlnirile mele ulterioare cu ea mi-au arătat strălucirea rece și dezumanizată datorită căreia ajunsese la puternica poziție pe care o ocupa acum.
…
Nu fusese o conversație în care să mă disting eu în vreun fel, căci nu puteam ține piept avalanșei de jumătăți de adevăr și fapte vag deformate pe care le folosea cu dextrietate în argumentările ei. Uneori răspundea la întrebări atît de direct, cu o asemenea lipsă de ,,omenie” cum spunem noi, încît îmi amintea de primii soldați ruși pe care îi văzusem la Bran.
Știu că am rugat-o să-mi explice cîteva din principiile comuniste; de ce de exemplu, foloseau atîta violență, cînd violență n-a convins niciodată pe nimeni.
-Nu este menită să convingă, a replicat ea calmă, ci să înspăimînte. Cînd cineva plantează din nou, întîi distruge tot ce crește: și rădăcini, și crengi. Apoi nivelează pămîntul. Doar după aceea se poate planta bine.
Era destul de sinceră în ce privește motivele comportării lor față de oameni. Spunea că nu era posibil, din păcate, să distrugă o întreagă generație și să rămînă doar tinerii de instruit. O anume cantitate de muncă fizică era totuși necesară-muncă la drumuri, în agricultură, în industrie- pentru a susține copiii pînă la majorat. Pentru aceștia trebuia lăsată în viață generația mai în vîrstă, dar aceștia trebuiau să fie prea înspăimîntați ca să mai îndrăznească să intervină în educația pe care o fac comuniștii copiilor. Pentru a ajunge la această stare erau inventate amenințări morale și fizice de toate felurile și procedînd astfel nu era nevoie să se acorde nici o importanță vieții omenești. Erau oricum, destui în generația ,,de sacrificiu”, prea bătrîni ca să mai poată fi instruiți pentru a munci, așa că nu conta în ce număr erau folosiți sau omorîți.
În cele din urmă am ajuns la subiectul închisorilor; mi-a povestit despre propriile ei detenții, care totalizau nouă ani.
-Și v-a schimbat închisoarea? -am întrebat-o.
-Nu, mi-a răspuns ea, dar v-am mai spus că nu căutăm să îi schimbăm pe oameni în închisori. Sunt prea bătrîni ca să mai poată fi convinși; obișnuințele lor sunt prea puternice. Doar dăm răul la o parte din drum atunci cînd îi întemnițăm.
-Dar de ce nu îi omorîți pe față pe cei care intenționați să îi pedepsiți cel mai grav? am întrebat-o.
Și iarăși senzația de neomenie cumplită, impersonală, neîndurătoare.
-Simpla moarte ar fi prea bună și prea ușoară, a spus ea. Și nu i-ar înspăimînta pe ceilalți suficient.”(din autobiografia principesei Ileana de România “Trăiesc din nou!” - Ed. Humanitas, 2008,p. 289-290).
Foto: Arhiva Danic
Am ales sa citez de pe acel blog dintr-o postare despre Principesa Ileana, fiica a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, postare pe care va rog sa o cititi in intregime. Dar am selectat din text doar un extras din jurnalul Principesei, fragment ce o descrie pe Ana Pauker si, ceea ce e si mai important, vorbeste despre felul in care comunistii au redus un popor la tacere si au instaurat, pe termen lung si pentru multe generatii, teama. Despre contextul intalnirilor prin intermediul carora Principesa o cunoaste pe Ana Pauker, autorii blogului scriu urmatoarele: "În 1947 comuniştii îl forţează pe rege să abdice. Toată averea le este confiscată. La acea vreme erau zvonuri că domniţa Ileana se întâlnea cu unii capi comunişti ca să poată trimite pachete pentru oameni, cunoştinţe aflate în închisorile comuniste. Principesa a scris despre întâlnirile sale cu Ana Pauker şi Gheorghe Gheorghiu-Dej."
"[despre Ana Pauker]
"Corpolentă, cu un păr cărunt, scurt și în dezordine, cu ochi albaștri tăioși, privind pe sub sprîncenele joase și cu un zîmbet fascinant, nealterat de faptul că buza de sus se răsfrîngea peste cea de jos, ea îi făcea pe toți să simtă că aveau de-a face cu o adevărată personalitate. Am avut întotdeauna impresia cînd mă aflam în preajma ei că era un boa constrictor care abia a fost hrănit, așa că nu te mănîncă pe loc! Greoaie și trîndavă cum părea, avea tot ce este respingător, dat totodată fascinant la un șarpe. Puteam să-mi imaginez cu ușurință, doar privind-o, că își denunțase propriul soț, care fusese, ca urmare, împușcat; iar întîlnirile mele ulterioare cu ea mi-au arătat strălucirea rece și dezumanizată datorită căreia ajunsese la puternica poziție pe care o ocupa acum.
…
Nu fusese o conversație în care să mă disting eu în vreun fel, căci nu puteam ține piept avalanșei de jumătăți de adevăr și fapte vag deformate pe care le folosea cu dextrietate în argumentările ei. Uneori răspundea la întrebări atît de direct, cu o asemenea lipsă de ,,omenie” cum spunem noi, încît îmi amintea de primii soldați ruși pe care îi văzusem la Bran.
Știu că am rugat-o să-mi explice cîteva din principiile comuniste; de ce de exemplu, foloseau atîta violență, cînd violență n-a convins niciodată pe nimeni.
-Nu este menită să convingă, a replicat ea calmă, ci să înspăimînte. Cînd cineva plantează din nou, întîi distruge tot ce crește: și rădăcini, și crengi. Apoi nivelează pămîntul. Doar după aceea se poate planta bine.
Era destul de sinceră în ce privește motivele comportării lor față de oameni. Spunea că nu era posibil, din păcate, să distrugă o întreagă generație și să rămînă doar tinerii de instruit. O anume cantitate de muncă fizică era totuși necesară-muncă la drumuri, în agricultură, în industrie- pentru a susține copiii pînă la majorat. Pentru aceștia trebuia lăsată în viață generația mai în vîrstă, dar aceștia trebuiau să fie prea înspăimîntați ca să mai îndrăznească să intervină în educația pe care o fac comuniștii copiilor. Pentru a ajunge la această stare erau inventate amenințări morale și fizice de toate felurile și procedînd astfel nu era nevoie să se acorde nici o importanță vieții omenești. Erau oricum, destui în generația ,,de sacrificiu”, prea bătrîni ca să mai poată fi instruiți pentru a munci, așa că nu conta în ce număr erau folosiți sau omorîți.
În cele din urmă am ajuns la subiectul închisorilor; mi-a povestit despre propriile ei detenții, care totalizau nouă ani.
-Și v-a schimbat închisoarea? -am întrebat-o.
-Nu, mi-a răspuns ea, dar v-am mai spus că nu căutăm să îi schimbăm pe oameni în închisori. Sunt prea bătrîni ca să mai poată fi convinși; obișnuințele lor sunt prea puternice. Doar dăm răul la o parte din drum atunci cînd îi întemnițăm.
-Dar de ce nu îi omorîți pe față pe cei care intenționați să îi pedepsiți cel mai grav? am întrebat-o.
Și iarăși senzația de neomenie cumplită, impersonală, neîndurătoare.
-Simpla moarte ar fi prea bună și prea ușoară, a spus ea. Și nu i-ar înspăimînta pe ceilalți suficient.”(din autobiografia principesei Ileana de România “Trăiesc din nou!” - Ed. Humanitas, 2008,p. 289-290).
Foto: Arhiva Danic
13 dec. 2011
Unul dintre cele doua mari centre financiare ale lumii a omagiat ieri Romania si pe Regele Mihai
O stire care ar fi trebuit sa faca inconjurul presei:
Principele Radu al Romaniei anunta pe facebook: "Aseară, 12 decembrie 2011, la impunătorul sediul al municipalității londoneze, Guildhall, a avut loc Banchetul anual, în prezența Lordului Primar, al Master of the Guild of Freemen of the City of London și al reprezentanților City of London Corporation. Au luat parte 540 de personalități din toate domeniile vieții publice londoneze. O mare și prestigioasă adunare, care a adus omagiu României și Regelui Mihai I.
La eveniment au luat parte, în afară de Principesa Moștenitoare și de mine, Principesa Elena și dl Alexander Nixon, precum și ambasadorul României în Marea Britanie și dna Ion Jinga. Au fost, de asemenea, prezenți reprezentanți ai instituțiilor statului, diplomați, militari, oameni politici, oameni de artă, oameni de afaceri, ziariști.
Seara a încununat activitatea anului 2011 a organizației oamenilor liberi din orașul Londra, creată în anul 1908 și care, de atunci încoace, veghează la păstrarea demnității, libertății și performanței democratice a uneia dintre cele mai puternice și mai celebre comunități locale din lume: orașul Londra.
Principesa Moștenitoare și cu mine am fost onorați să reprezentăm Familia Regală și pe Majestatea Sa, și să auzim cuvinte atât de frumoase despre țara noastră, despre locul ei în Europa și despre formidabilul om de Stat care este Regele României. A fost una dintre cele mai importante seri dedicate României din anul 2011, de pe toate meridianele lumii."
Pentru cei care nu stiu ce este City of London: este entitatea administrativa a orasului Londra, principalul centru financiar al Marii Britanii si cel mai mare centru financiar al lumii, alaturi de New York City. Pozitia lui David Cameron de la ultimul Summit UE s-a datorat dorintei de a proteja City of London impotriva masurilor UE. Detalii aici.
Principele Radu al Romaniei anunta pe facebook: "Aseară, 12 decembrie 2011, la impunătorul sediul al municipalității londoneze, Guildhall, a avut loc Banchetul anual, în prezența Lordului Primar, al Master of the Guild of Freemen of the City of London și al reprezentanților City of London Corporation. Au luat parte 540 de personalități din toate domeniile vieții publice londoneze. O mare și prestigioasă adunare, care a adus omagiu României și Regelui Mihai I.
La eveniment au luat parte, în afară de Principesa Moștenitoare și de mine, Principesa Elena și dl Alexander Nixon, precum și ambasadorul României în Marea Britanie și dna Ion Jinga. Au fost, de asemenea, prezenți reprezentanți ai instituțiilor statului, diplomați, militari, oameni politici, oameni de artă, oameni de afaceri, ziariști.
Seara a încununat activitatea anului 2011 a organizației oamenilor liberi din orașul Londra, creată în anul 1908 și care, de atunci încoace, veghează la păstrarea demnității, libertății și performanței democratice a uneia dintre cele mai puternice și mai celebre comunități locale din lume: orașul Londra.
Principesa Moștenitoare și cu mine am fost onorați să reprezentăm Familia Regală și pe Majestatea Sa, și să auzim cuvinte atât de frumoase despre țara noastră, despre locul ei în Europa și despre formidabilul om de Stat care este Regele României. A fost una dintre cele mai importante seri dedicate României din anul 2011, de pe toate meridianele lumii."
Pentru cei care nu stiu ce este City of London: este entitatea administrativa a orasului Londra, principalul centru financiar al Marii Britanii si cel mai mare centru financiar al lumii, alaturi de New York City. Pozitia lui David Cameron de la ultimul Summit UE s-a datorat dorintei de a proteja City of London impotriva masurilor UE. Detalii aici.
Despre manipularile lui Liiceanu
Am aflat ieri despre una dintre cele mai urate manipulari. Poate doar cea facuta de Patapievici, care "vazuse" el o caseta cu Geoana facand sex oral, o intrece. Mi se pare urat sa taci, sa te prefaci ca nu sustii direct pe nimeni, dar sa incerci mici smecherii, ca si cum ai vinde un produs usor modificat in Piata Obor. Mi se pare si mai urat sa o faci, folosindu-te de numele lui Petre Tutea. Despre ce e vorba, cititi aici. Dar poate imaginile sunt de ajuns. In 2009 a fost campanie electorala si stiu ca vedeam aceasta carte promovata masiv. Cine stie cate astfel de manipulari au mai fost...
11 dec. 2011
Statistici - Elena Udrea, cel mai urat personaj politic
Astazi m-am uitat pe statisticile contului meu de YouTube. Nu de alta, dar l-am folosit din plin, am adaugat destule filmulete de la 1 ianuarie 2011. Am avut peste 235.000 de accesari tot anul, la 227 de clipuri. Si 369 de comentarii. In top 10 stau 8 filmulete anti-portocalii, la care lumea a intrat sa injure. Cel mai mult, de departe, a fost injurata Elena Udrea, apoi Elena Basescu, Traian Basescu si PDL. Cele doua exceptii din top 10, la care lumea a avut reactii pozitive la accesare, au fost: un Sting, ca sa zic asa, cu peste 10.000 de accesari in special din afara Romaniei (!), pe care il salvasem doar pentru mine, si "Traiasca Regele", cu Victor Rebengiuc, cu peste 5000 de accesari. In general clipurile pro-monarhiste au cunoscut in anul pe care tocmai il incheiem un interes net superior anilor anteriori. Insa filmuletele anti Elena Udrea mi-au adus in jur de 85.000 de accesari YouTube. Nu pot sa spun ca ma bucur. Mi-ar fi placut ca lumea sa caute si alte teme... Clipurile cu Lucian Boia sau Daniel Barbu au doar cateva sute de accesari. Dar asta e, la urma urmelor, electoratul.
Citeam ca Ministrul Turismului si Dezvoltarii Regionale este si in fruntea unui clasament realizat exclusiv prin votul cititorilor cotidianul.ro, la sondajul online „Care au fost cele mai enervante figuri ale anului 2011?”. In acest sondaj Elena Udrea a avut 6.588 de voturi, detronandu-l de la mare distanta pe Alin Popoviciu, cu 3.242 voturi. As vrea sa mai vad astfel de statistici, dar mi-e clar ca Elena Udrea e cea mai urata figura din politica romaneasca. Am constatat asta si la campania PNL Bucuresti din luna martie, cand lumea, pe strada, ar fi semnat orice impotriva ei. Daca opozitia o sa-i foloseasca mutra si in campaniile viitoare, pe post de sperietoare, are succesul asigurat. Nici nu stiu daca sa ne bucuram ca PDL are un astfel de personaj, febletea sau mai bine zis obsesia unui presedinte bolnav, sau sa ne intristam ca doar la atat se reduce atentia si reactia oamenilor...
Citeam ca Ministrul Turismului si Dezvoltarii Regionale este si in fruntea unui clasament realizat exclusiv prin votul cititorilor cotidianul.ro, la sondajul online „Care au fost cele mai enervante figuri ale anului 2011?”. In acest sondaj Elena Udrea a avut 6.588 de voturi, detronandu-l de la mare distanta pe Alin Popoviciu, cu 3.242 voturi. As vrea sa mai vad astfel de statistici, dar mi-e clar ca Elena Udrea e cea mai urata figura din politica romaneasca. Am constatat asta si la campania PNL Bucuresti din luna martie, cand lumea, pe strada, ar fi semnat orice impotriva ei. Daca opozitia o sa-i foloseasca mutra si in campaniile viitoare, pe post de sperietoare, are succesul asigurat. Nici nu stiu daca sa ne bucuram ca PDL are un astfel de personaj, febletea sau mai bine zis obsesia unui presedinte bolnav, sau sa ne intristam ca doar la atat se reduce atentia si reactia oamenilor...
9 dec. 2011
Ta-da-dam!
Pozitia lui Victor Orban la summit-ul UE: "Premierul maghiar Viktor Orban a declarat în această dimineaţă, înaintea începerii discuţiilor din cea de-a doua zi a summitului UE că nu are mandat din partea Parlamentului naţional să „renunţe la suveranitatea ţării" explicând astfel de ce este singura ţară non euro care a refuzat înţelegerea liderilor UE pentru schimbarea tratatului."
Pozitia lui Traian Basescu la summit-ul UE:
Pozitia lui Traian Basescu la summit-ul UE:
Campaniile anti Parlament trebuie oprite!
Inca din 1990, manifestantii din Piata Universitatii strigau "Noi nu suntem partide", fara sa isi dea seama ca aceasta demonizare a ideii de partid, Parlament, pluralism politic, va ingreuna procesul democratic pe care urma sa il parcurgem. Anii '90, de altfel, au fost marcati de o continua campanie impotriva Parlamenului si a parlamentarilor, la care a contribuit din plin presa, in special ziarul Adevarul. Convenea de minune fesenistilor, in special Tatucului de atunci. Aceasta demonizare a fost insa continuata si adusa la apogeu de regimul Basescu. "322" si "Parlamentul la gunoi", "opera artistica" a inconstientului Devis Grebu folosita de Traian Basescu in campania din 2009, arata clar pozitia acestui regim fata de pluritatea de idei, fata de ideea de dezbatere, fata de democratia parlamentara. Un Parlament mai mic, cu mai putini parlamentari. Asa a spus Basescu. Si chiar opozitia s-a grabit sa colaboreze in acest sens, pentru ca era mai usor sa "dea bine" in fata alegatorilor neinformati, decat sa munceasca sa explice ca mai putin Parlament inseamna si mai putina democratie, nicidecum economie.
Din pacate, chiar si la 22 de ani de la schimbarea regimului comunist, campaniile anti-parlamentariste continua. Iar o mare parte a presei, pe care nu stiu daca sa o calific drept imbecila sau parte a unui plan demonic, participa cu surle si trambite, desi e clar ca serveste "cauzei" regimului autoritar. Am vazut chiar zilele trecute un asa-zis studiu facut de realitatea.net si preluat de ziarele cele mai citite pe print, gen Libertatea, despre "mutenia" unor parlamentari. Se dadeau cateva nume, apareau si pozele, sub care erau scrise minutele sau chiar secundele cat au vorbit acesti parlamentari de cand au preluat mandatul. Ideea pe care voia realitatea.net sa o inoculeze era ca ii platim degeaba. Am verificat pe site-urile Parlamentului la cativa dintre ei si am descoperit cu totul altceva. Parlamentarii respectivi, cel putin unii dintre ei, vorbisera mai mult decat incerca sa ne convinga "studiul" Realitatii. Dar nu asta e important, cat au vorbit...
Probabil cineva, si ma gandesc in primul rand la zona liberala, mai concret la Tariceanu, ca parlamentarist si politician cu o cultura politica vasta, va trebui cat mai curand sa initieze acel proiect despre care vorbea inca din prima parte a acestui an, menit sa repuna institutia si rolul Parlamentului acolo unde ii e locul, ca forma suprema a democratiei. Avem mare nevoie de un proiect de explicare a democratiei pe intelesul tuturor. De-abia de aici mai departe putem propune dezbateri publice despre o viitoare Constitutie clara, care sa nu dea loc la interpretari ce se intorc rau-intentionat impotriva democratiei, cum s-a intamplat de exemplu cu desemnarea primului ministru.
De asemenea trebuie explicat oamenilor ca statisticile de genul celei facute de Realitatea sunt absolut neprofesioniste, chiar jenante pentru un jurnalism de calitate, ca in orice Parlament din lume exista parlamentari care nu vorbesc deloc (lucreaza mai mult in comisii), altii care vorbesc un minut si altii care vorbesc 90% din timpul acordat partidului. Pentru ca, da, exista un timp acordat partidelor, care nu este impartit in mod egal fiecaruia, ci in functie de ponderea sa in numarul total al deputatilor, iar partidul stabileste cine vorbeste in acele minute care ii sunt acordate pentru dezbaterile politice. Lumea trebuie sa mai stie ca plenul se reuneste rar. Nu conteaza cine vorbeste mai mult! In Parlament nu trebuie sa existe un astfel de concurs debil, "care da mai mult din gura". Ceea ce conteaza cel mai mult e cum voteaza fiecare parlamentar. Si la capitolul asta ar trebui sa fim mai atenti si eventual sa facem statistici.
Din pacate, chiar si la 22 de ani de la schimbarea regimului comunist, campaniile anti-parlamentariste continua. Iar o mare parte a presei, pe care nu stiu daca sa o calific drept imbecila sau parte a unui plan demonic, participa cu surle si trambite, desi e clar ca serveste "cauzei" regimului autoritar. Am vazut chiar zilele trecute un asa-zis studiu facut de realitatea.net si preluat de ziarele cele mai citite pe print, gen Libertatea, despre "mutenia" unor parlamentari. Se dadeau cateva nume, apareau si pozele, sub care erau scrise minutele sau chiar secundele cat au vorbit acesti parlamentari de cand au preluat mandatul. Ideea pe care voia realitatea.net sa o inoculeze era ca ii platim degeaba. Am verificat pe site-urile Parlamentului la cativa dintre ei si am descoperit cu totul altceva. Parlamentarii respectivi, cel putin unii dintre ei, vorbisera mai mult decat incerca sa ne convinga "studiul" Realitatii. Dar nu asta e important, cat au vorbit...
Probabil cineva, si ma gandesc in primul rand la zona liberala, mai concret la Tariceanu, ca parlamentarist si politician cu o cultura politica vasta, va trebui cat mai curand sa initieze acel proiect despre care vorbea inca din prima parte a acestui an, menit sa repuna institutia si rolul Parlamentului acolo unde ii e locul, ca forma suprema a democratiei. Avem mare nevoie de un proiect de explicare a democratiei pe intelesul tuturor. De-abia de aici mai departe putem propune dezbateri publice despre o viitoare Constitutie clara, care sa nu dea loc la interpretari ce se intorc rau-intentionat impotriva democratiei, cum s-a intamplat de exemplu cu desemnarea primului ministru.
De asemenea trebuie explicat oamenilor ca statisticile de genul celei facute de Realitatea sunt absolut neprofesioniste, chiar jenante pentru un jurnalism de calitate, ca in orice Parlament din lume exista parlamentari care nu vorbesc deloc (lucreaza mai mult in comisii), altii care vorbesc un minut si altii care vorbesc 90% din timpul acordat partidului. Pentru ca, da, exista un timp acordat partidelor, care nu este impartit in mod egal fiecaruia, ci in functie de ponderea sa in numarul total al deputatilor, iar partidul stabileste cine vorbeste in acele minute care ii sunt acordate pentru dezbaterile politice. Lumea trebuie sa mai stie ca plenul se reuneste rar. Nu conteaza cine vorbeste mai mult! In Parlament nu trebuie sa existe un astfel de concurs debil, "care da mai mult din gura". Ceea ce conteaza cel mai mult e cum voteaza fiecare parlamentar. Si la capitolul asta ar trebui sa fim mai atenti si eventual sa facem statistici.
7 dec. 2011
Cu Marius Oprea
Pe 1 Decembrie, de Ziua Nationala, intrebata fiind de catre Spunesitu ce inseamna pentru mine patriotismul, enumeram cateva lucruri care ma emotioneaza. Spuneam asa: "Uneori, fiorul de patriotism ţi-l poate da sunetul viorii lui Enescu, în exil. Alteori, statura politică impunătoare a lui Corneliu Coposu. Mâinile murdare de pământ ale lui Marius Oprea, scormonind istoria. Privirea veşnic întoarsă către români a lui Paul Goma. Sau lacrima Regelui tău revenit în ţară." Habar nu aveam ca, peste doar cateva zile, aveam sa stau cu Marius Oprea la o masa, povestind. Ne-am intalnit miercuri seara, intr-o atmosfera calda, impreuna cu cativa bloggeri liberali, langa bradul de Craciun al Cafenelei Liberale.
Nu am filmat nimic. Nu a fost o intalnire CBL oficiala. Marius Oprea ne-a aratat poze, a povestit despre fiecare, ne-a aratat cateva filmulete... Dar am stabilit ca vom colabora, vom face cateva actiuni impreuna, incepand chiar de la finele acestei luni. Prima poza pe care ne-a aratat-o era cu o dacie papuc, rosie, "sediul" Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului, asa cum ii spunea razand. Era mandru ca din nimic au reusit sa repuna pe picioare un institut la care tine mult. Si asta aproape fara fonduri. Sau, ca sa fie mai exact, cu cei 10.000 de euro pe an donati de Fundatia Konrad Adenauer, gratie interventiei si aprecierii pe care Marius Oprea o are din partea Hertei Muller. S-a bucurat insa de sprijinul oamenilor simpli. "Peste tot lumea ne-a ajutat. N-am murit de foame, din contra".
Ne-a aratat apoi intr-o fotografie osemintele lui Valeriu Gafencu. Marius Oprea e 90% sigur, are destule dovezi, ca ii apartin Sfantului inchisorilor, cel despre care se spunea ca, inainte de moarte, avea chipul luminat. L-am intrebat si de Mircea Vulcanescu si mi-a zis ca da, e aproape sigur ca l-a gasit si pe el. Insa mai au de facut niste teste ADN costisitoare inainte de a anunta public. Apoi ne-a povestit de cazul Susman si de altele, la fel de interesante. Povestea unui cap ingropat, povestea unei maini gasite fara trup intr-o rapa... Sunt doar cateva dintre cazurile care l-ar infiora si pe Dostoiewski. Si care iti confirma ca asa-zisa condamnare a comunismului din 2006 nu a fost decat un balci pus la cale de "ei" si de oamenii "lor". Iar lucrurile nu trebuie sa ramana asa.
Ce sa mai, am ascultat cu sufletul la gura tot ce a spus... Ne-a povestit despre procesele pe care le-a indurat in anii '90, dar si despre cele de-acum. Despre cum, intr-o zi, soarta i-a scos in cale un taximetrist, in drum spre procesul cu ex-directorul SIPA Marian Ureche. Taximetristul fusese chiar soferul acestuia in vremea comunismului si i-a povestit in masina, catre tribunal, ca ministrul Justitiei din acea perioada, Rodica Stanoiu, ar fi fost recrutata de acest Marian Ureche, sub numele de cod "Paula". Un amanunt pe care l-a folosit la proces si care i-a schimbat cursul vietii, ducand in final la achitarea sa, dar si la deconspirarea fostului ministru.
In final am primit CD-uri cu filmul "Patru feluri de a muri", cu permisiunea de a-l publica. Despre politica am vorbit putin, dar Marius Oprea nu e un pesimist, asa cum poate ma asteptam. Ne-a repetat de cateva ori ca, dupa ce a scapat de inchisoarea care il astepta daca nu era impuscat Ceausescu, si de lepra de la Tichilesti, nu-i mai e frica de nimic si de nimeni.
Nu am filmat nimic. Nu a fost o intalnire CBL oficiala. Marius Oprea ne-a aratat poze, a povestit despre fiecare, ne-a aratat cateva filmulete... Dar am stabilit ca vom colabora, vom face cateva actiuni impreuna, incepand chiar de la finele acestei luni. Prima poza pe care ne-a aratat-o era cu o dacie papuc, rosie, "sediul" Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului, asa cum ii spunea razand. Era mandru ca din nimic au reusit sa repuna pe picioare un institut la care tine mult. Si asta aproape fara fonduri. Sau, ca sa fie mai exact, cu cei 10.000 de euro pe an donati de Fundatia Konrad Adenauer, gratie interventiei si aprecierii pe care Marius Oprea o are din partea Hertei Muller. S-a bucurat insa de sprijinul oamenilor simpli. "Peste tot lumea ne-a ajutat. N-am murit de foame, din contra".
Ne-a aratat apoi intr-o fotografie osemintele lui Valeriu Gafencu. Marius Oprea e 90% sigur, are destule dovezi, ca ii apartin Sfantului inchisorilor, cel despre care se spunea ca, inainte de moarte, avea chipul luminat. L-am intrebat si de Mircea Vulcanescu si mi-a zis ca da, e aproape sigur ca l-a gasit si pe el. Insa mai au de facut niste teste ADN costisitoare inainte de a anunta public. Apoi ne-a povestit de cazul Susman si de altele, la fel de interesante. Povestea unui cap ingropat, povestea unei maini gasite fara trup intr-o rapa... Sunt doar cateva dintre cazurile care l-ar infiora si pe Dostoiewski. Si care iti confirma ca asa-zisa condamnare a comunismului din 2006 nu a fost decat un balci pus la cale de "ei" si de oamenii "lor". Iar lucrurile nu trebuie sa ramana asa.
Ce sa mai, am ascultat cu sufletul la gura tot ce a spus... Ne-a povestit despre procesele pe care le-a indurat in anii '90, dar si despre cele de-acum. Despre cum, intr-o zi, soarta i-a scos in cale un taximetrist, in drum spre procesul cu ex-directorul SIPA Marian Ureche. Taximetristul fusese chiar soferul acestuia in vremea comunismului si i-a povestit in masina, catre tribunal, ca ministrul Justitiei din acea perioada, Rodica Stanoiu, ar fi fost recrutata de acest Marian Ureche, sub numele de cod "Paula". Un amanunt pe care l-a folosit la proces si care i-a schimbat cursul vietii, ducand in final la achitarea sa, dar si la deconspirarea fostului ministru.
In final am primit CD-uri cu filmul "Patru feluri de a muri", cu permisiunea de a-l publica. Despre politica am vorbit putin, dar Marius Oprea nu e un pesimist, asa cum poate ma asteptam. Ne-a repetat de cateva ori ca, dupa ce a scapat de inchisoarea care il astepta daca nu era impuscat Ceausescu, si de lepra de la Tichilesti, nu-i mai e frica de nimic si de nimeni.
5 dec. 2011
Alegatorul care ia plasa versus alegatorul caruia ii pasa
Probabil ati vazut in online cel putin una din cele doua imagini de mai jos. Depinde pe ce bloguri sau grupuri facebook ati intrat. Portocaliii au ras de betivul care sustine PSD. Pesedistii de betivul care sustine PDL. Niciunul dintre aceste doua partide nu au insa dreptul sa rada pentru ca, in timp, si-au disputat tipul acesta de alegator.
Intr-o vreme a fost chiar bataie pe el! Intr-un final, l-a castigat PDL-ul. Alegatorul care ia plasa! Si cand spun plasa ma refer, concret, la mita electorala. Cel care isi vinde votul pe o sticla de... Sau nici pe-atat. "Ailanti ne dadeau mici", spunea de 1 Decembrie un tip tuciuriu nevestei, traversand in graba intersectia de la Obor. "Ailanti", adica ai lui Vanghelie probabil.
"EU NU-MI VAND VOTUL" e un proiect liberal. Mai precis al studentilor liberali. Facut sa sensibilizeze si sa-l implice civic pe alegatorul caruia ii pasa ce se intampla cu votul lui. Nu cred ca-l va atinge pe alegatorul din poza. De fapt nu ca nu cred, stiu sigur. Apoi liberalii nu au nici usa larg deschisa la carciuma satului, pepiniera pentru votantii usor de cumparat. Ramane sa ne infruntam cu ei la vot. Noi, cei carora ne pasa, contra celor care iau plasa. Va fi o lupta grea, dar sper sa castigam.
Intr-o vreme a fost chiar bataie pe el! Intr-un final, l-a castigat PDL-ul. Alegatorul care ia plasa! Si cand spun plasa ma refer, concret, la mita electorala. Cel care isi vinde votul pe o sticla de... Sau nici pe-atat. "Ailanti ne dadeau mici", spunea de 1 Decembrie un tip tuciuriu nevestei, traversand in graba intersectia de la Obor. "Ailanti", adica ai lui Vanghelie probabil.
"EU NU-MI VAND VOTUL" e un proiect liberal. Mai precis al studentilor liberali. Facut sa sensibilizeze si sa-l implice civic pe alegatorul caruia ii pasa ce se intampla cu votul lui. Nu cred ca-l va atinge pe alegatorul din poza. De fapt nu ca nu cred, stiu sigur. Apoi liberalii nu au nici usa larg deschisa la carciuma satului, pepiniera pentru votantii usor de cumparat. Ramane sa ne infruntam cu ei la vot. Noi, cei carora ne pasa, contra celor care iau plasa. Va fi o lupta grea, dar sper sa castigam.
4 dec. 2011
Salvati orgile din Transilvania!
Am primit de la Transildania acest minunat trailer al unui documentar care va aparea in 2012. Iata ce spun autorii: "Documentarul îşi propune să arate frumuseţea dar şi ameninţarea la care sunt supuse orgile din Transilvania, o moştenire preţioasă din punct de vedere cultural(...)" - Fundatia Michael Schmidt
PS: Va recomand sa cititi in fiecare duminica Carcotelile Teologice ale lui Bogdan Duca. Astazi despre "Vindecarea femeii gârbove sau despre cum dragostea bate legea!"
PS: Va recomand sa cititi in fiecare duminica Carcotelile Teologice ale lui Bogdan Duca. Astazi despre "Vindecarea femeii gârbove sau despre cum dragostea bate legea!"
3 dec. 2011
In memoriam Petre Tutea - au trecut 20 de ani
6 octombrie 1902 - 3 decembrie 1991
"Petre Ţuţea a murit (3 decembrie 1991) ca membru principial al Partidului Naţional-Liberal" - Varujan Vosganian
"Petre Ţuţea a murit (3 decembrie 1991) ca membru principial al Partidului Naţional-Liberal" - Varujan Vosganian
2 dec. 2011
Dinspre UNPR miroase din ce in ce mai rau a dictatura
Am aniversat ieri, in stil liberal, Ziua Romaniei. Cu Lucretiu Tudoroiu si cativa prieteni bloggeri. La usa sediului PNL sector 2 n-am gasit coada. Nu se dadea ciolan, ci doar putina istorie. Prin urmare, ne asteptau cativa studenti entuziasti. De la cateva sute de metri insa, de la primaria lui Ontanu, venea un damf greu de fasole, basism si dictatura.
1 dec. 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)