26 feb. 2015

Denunturi mincinoase? Delatiuni? Nu. Declaratii de recunoastere a vinovatiei.

Stau de zile intregi si ma intreb cat o sa mai vorbeasca presa si politicienii despre "denunturi", despre delatiuni... Multi nu se informeaza de ajuns, dar multi si manipuleaza, stiind de fapt despre ce e vorba. Ce intelege lumea din toata nebunia asta? Ca i-a cuprins brusc pe toti placerea delatiunii si a tradarii? Ca daca dai vina pe altcineva, scapi de puscarie, asa cum minte odios Elena Udrea, incercand sa se victimizeze? Nici gand!

De fapt, inculpatii, conform Noului Cod Penal, au de la 1 februarie ocazia sa semneze un acord de recunoastere a vinovatiei cu procurorii, constand si intr-o declaratie de recunoastere a vinovatiei, in momentul in care dovezile si probele aduse de procurori sunt indubitabile. Daca probele nu ar fi clare impotriva lor, nimeni nu ar fi nebun sa isi recunoasca o asa-zisa vinovatie. Ba chiar presiunile facute pentru a obliga pe cineva sa isi recunoasca o falsa vina sunt aspru incriminate penal.

In declaratii insa apar, evident, alti inculpati, martori si probe din dosar. Exact asa cum apar si in dosarele intocmite de procurori. Mai exact, Cocos nu a denuntat-o pe Udrea ca sa scape el de puscarie. Nu va scapa. Cocos a ales sa colaboreze cu procurorii, a recunoscut faptele pentru care procurorii aveau deja dovezi in legatura cu el, Elena Udrea si altii, a semnat acordul si a facut declaratia. Nu cred ca cineva scrie ceva in plus fata de ce au descoperit deja procurorii, asa, din razbunare sau de amorul artei. Denuntul calomnios si fals in declaratii e si el incriminat penal. 


Repet: acordul de recunoastere a vinovatiei se incheie doar atunci cand, din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala cu privire la vinovatia inculpatului. In presa insa nu apar prea multe date din munca procurorilor, de unde am putea sa observam ca probele, dovezile, exista la dosar, ci apar in special aceste declaratii, denumite simplist si manipulator "denunturi". Si fandacsia-i gata: "Vai, Cocos a tradat-o pe Udrea!" 


Nu oricine poate semna un astfel de acord. De ce? Legea spune ca acordul de recunoastere a vinovatiei se poate incheia doar daca infractiunile pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala sunt pedepsite cu amenda sau cu cel mult sapte ani de inchisoare. Instanta decide apoi daca admite sau nu acordul. 


Ce e important? Dupa ce inculpatul recunoaste in fata procurorului ca a comis infractiunile pentru care este urmarit penal, acesta semneaza acordul, prin acelasi document fiind stabilite cuantumul pedepsei si forma in care urmeaza a fi executata. Ei, bine, aici apare avantajul inculpatului, daca se poate vorbi de un avantaj in situatia asta... In cazul in care instanta admite acordul de recunoastere a vinovatiei, solutia pe care o va dispune nu poate fi o condamnare mai grea decat cea asupra careia s-a ajuns la acord intre procurori si inculpat. Dar, dupa cum poate sa admita, instanta poate de asemenea sa nu admita acordul. Si sa decida o alta condamnare. 


Cum spuneam, nu oricine poate semna un astfel de acord. Pedofilul Columbeanu - al carui caz il invoc pentru ca e un exemplu recent - chiar daca si-a recunoscut vinovatia, sperand intr-o pedeapsa mai blanda in instanta, nu putea sa beneficieze de "avantajul" de a-si "negocia" cu procurorii cuantumul si forma pedepsei, deoarece infractiunile infaptuite depaseau sapte ani de inchisoare. Pana la urma, asa cum probabil ati citit, a luat 26 de ani si patru luni de puscarie. 


Ce mai aduce nou un astfel de acord? Pai, ceva esential. Simplifica si micsoreaza mult timpul de judecata. Procesele nu vor mai dura ani si ani... 















Foto: Libertatea.

3 comentarii:

niku_elektriku spunea...

@ lilick,

dar esti mai convingatoare "decit" laura stefan! :D

chiar, ce mai face laura stefan?

ps offtopik:

merci pentru vizita pe pagina mea de faceboc inexistenta!

si eu te vizzitez pe tine, dar nu pot "sa bag" comment-uri (nici macar "like"-uri), din motive absconse care tzin de relatzia tensionata pe care o am cu zuckerberg.

nu vreau sa'mi bat capu' prea tare, ca oricum mi'am facut contu' asta doar ca sa pot sa va citesc pe voi, "refugiatzii"...

dar, din gind in gind, parc'as mai baga si eu cite o vorba - doua (de'o pilda, la tapalaga si la altzii m'ar "lasa" s'o fac, dar nu prea imi vine, pe motiv de fauna postatoare), noroc cu zucku'l'n'bergu' asta care ma fereste de ispita!

totusi, parafrazindu'l pe tariceanu: daca ai ocazia sa umbli pe la setarile tale feisbuc?

Lilick Auftakt spunea...

Niku, intru si la tine pe blog. Cel putin la fel de des cat intru si pe al meu. Mi-a placut mult ieri, am ras, citind de "Trofeul cantitatii". Pai ce sa fac la setari? Tu ai si cont sau numai pagina?

niku_elektriku spunea...

numai pagina,
ca cont nu'mi mai fac, saru mina!