Desi credeam ca mizeria insistenta a lui Golban cu "datoria" istorica a Germaniei fata de Romania - tema care mizeaza pe un fals nationalism gretos - a incetat, iata ca o resusciteaza Paul Dragos Aligica. Intr-o postare pe Facebook, distribuita destul de mult, acesta scrie, printre altele:
"Germanii nu sunt doar oameni care traiesc astazi, in aceasta epoca, ci si urmasii celor care au lasat ca mostenire distrugeri in Europa in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si au bulversat echilibre economice inaintea acestuia. Romania a fost o tinta si o victima majora in acest sens. Pentru o tara constienta de istoria sa, precum Germania de azi, este just sa se ia in calcul posibilitatea unor despagubiri pentru Romania."
Acum, eu ce sa cred despre Aligica?...
1. A devenit brusc nostalgic comunist si propaga ideile Tribunalului Poporului din 1945?
2. L-au cumparat rusii, ca pe Golban, care vrea sa recupereze "datoria" nemtilor cu ajutorul Kremlinului? (Aceasta tema a fost tratata in special de publicatii romanesti favorabile Moscovei.)
3. Disperarea ca Basescu a pierdut puterea il face sa incerce sa destabilizeze relatiile Romaniei si ale lui Iohannis cu Germania, in speranta unui esec prezidential? (Interesant ar mai fi si ca postarea apare chiar in preziua numirii noului ambasador in Germania)
Despre ce e vorba? Odata cu prabusirea regimului antonescian, in timpul procesului lotului Antonescu in fata Tribunalului Poporului, in mai 1946, comunistii au acreditat ideea ca guvernele din perioada 1940-1944 ar fi saracit Romania si ar fi subjugat tara nazistilor. Aceasta a fost una din principalele acuzatii ale procesului. Istoricii, studiile de specialitate, documentele vremii si BNR au contrazis insa ferm (chiar si foarte recent) ceea ce scria in Actul de acuzare prezentat in timpul procesului Tribunalului Poporului din Bucuresti, la 6 mai 1946.
Studiile si documentele, dar si pledoaria lui Mircea Vulcanescu in proces, demonstreaza cu cifre precise ca Romania nu numai ca nu a iesit saracita din razboiul pe care il pierduse ci, caz unic in istorie, a iesit cu o rezerva de aur mult sporita, adica chiar mai bogata decat la intrarea in razboi. Rezervele de aur ale Bancii Nationale s-au dublat, caci Germania isi platise cu varf si indesat datoriile cu lingouri de aur. Toate acestea datorita geniului economic al lui Mircea Vulcanescu, care s-a prezentat cu naivitate la proces crezand ca nu are cum sa fie condamnat pentru acest cap de acuzare.
Bineinteles ca in timpul ocupatiei sovietice am pierdut tot. Saracia si foamea au venit in Romania in ritm de kazaciok, iar aurul primit de la nemti s-a mutat la Moscova.
Poate ar fi cazul sa ne asumam istoria cu bune si cu rele. Sa intelegem ca am terminat razboiul urat de tot, ca stat invins, in mare parte datorita obsesiei nebunesti a lui Antonescu, care a mizat totul pe o singura carte. Vina lui Antonescu a fost una politica, in calitate de aliat al lui Hitler, si nu una economica, adica o spoliere a tarii in interes propriu sau in interesul unei eventuale camarile proprii.
Si sa admitem in sfarsit ca singurul gest pozitiv care ne-a mai salvat onoarea ii apartine Regelui Mihai, cel care a scurtat razboiul cu sase luni. Sa nu mai incercam, in stil pur romanesc, sa dam vina pe altii pentru toate esecurile noastre.
De citit pe aceasta tema si: Historia, EVZ.
Postări
7 comentarii:
De acord, Lilick,"datoria" noastra istorica (pe care in veci n-o s-o mai vedem inapoiata), incluzind si Tezaurul, este la Rasarit, nu la Apus.
De acord, gresala lui Antonescu a fost una pur politica, grava, potentata de caracter si de o suferinta psihica secreta publicului (cind a lansat indemnul "Treceti Prutul!", se pare ca se gasea pe la Olt...), el avansind dincolo de teritoriul Basarabiei (spre deosebire de finlandezi) si dindu-le rusilor ocazia vesnica de a ne scoate apoi drept fascisti cotropitori si datori.
De acord, perioada antonesciana nu a dus la spolierea economiei (este, practic, singura perioada fara coruptie, la noi sau cu o coruptie drastic diminuata, fara a exista vreun fel de DNA).
Este bun, insa, istoriceste vorbind, actul intoarcerii armelor, de la 23 August si armistitiul (de fapt, o capitulare totala), cu Puterile Aliate si, mai ales, cu rusii?
Este bine ca Mihai I, foarte tinar pe atunci, urmind sfaturile altei camarile ("matusile rosii", etc.) a scurtat razboiul in Europa cu 6 luni, permitindu-le, pina la urma, tot rusilor, cu drumul larg deschis, sa forteze intrarea glorioasa in Berlin, inaintea fortei expeditionare anglo-americane a lui Eisenhower, Patton si Montgomery?
Era de preferat ca sa rezistam, pe linia fortificata Namoloasa-Galati si in trecatorile Carpatilor Estici, nu doar din fanatism ori din onoare militara rau inteleasa, ci dintr-un pur pragmatism, pentru a putea incheia pacea, ca o forta co-beligeranta, direct si exclusiv cu Aliatii triumfatori, ajunsi primii la Berlin, nu in coada rusilor?
Rusi care, sfidindu-i pe Aliati si decorindu-l pe Rege cu ordinul Victoria Socialismului, pentru oportunitatea strategica nesperat oferita lor, tot ne-au facut, pina la urma, economic si politic, in 2-3 ani, una cu pamintul?
Nu era mai bine sa ne fi luptat, cu nebunia patriotica a Poloniei, spre exemplu, spre a beneficia de o reparatie teritoriala (si nu numai) viitoare, precum linia Oder-Neisse?
Chiar daca istoria este una singura, sa nu ne grabim sa tragem concluzii encomiastice.
Dimpotriva, critica si realismul, chiar si in al treisprezecelea ceas, inca ne mai pot fi utile.
Desi eu, personal, ma indoiesc...
Anonymus Magnus
Anonymus Magnus, am publicat mai demult pe acest blog o inregistrare si o stenograma, facuta in 06. 06.1942 cu ocazia vizitei lui Hitler in Finlanda, cu ocazia zilei de nastere a maresalului si comandantului suprem al fortelor armate finlandeze, Carl Gustav Mannerheim. In acea inregistrare Hitler marturiseste ca Romania a avut o importanta covarsitoare in razboi. E clar descrisa importanta strategica a Romaniei ca aliat al Germaniei naziste. Hitler spune cu subiect si predicat ca fara petrolul romanesc “Germania era pierduta”, iar atacul Germaniei impotriva frontului de est ar fi fost imposibil. Din pozitia asta, nu aveam altceva de facut, nu aveam alta varianta. Am ales-o pe singura posibila. Altfel am fi ramas si fara Ardeal. Ceea ce scrii tu sunt.. iluzii. Unele lucruri pe care le scrii apar in publicatii comunistoide chiar. Regele a salvat tot ce a putut salva. Polonezii au primit teritorii pana la Oder-Neisse pentru ca li s-a luat estul tarii. Sa ne faca cobeligeranti ca rezistam rusilor? Nu ne-au facut nici daca am trecut de partea lor... E ciudat ce scrii. :) Nu, nu era alta solutie.
Sincer, nu credeam sa mai citesc astfel de acuzatii aduse Regelui. Le auzeam in anii '90. Si iti dai seama de la cine... Nu te lasa influentat chiar si dupa 25 de ani de asa idei comunistoide.
Eu nu ma las influentat de nimic, doar discut toate variantele posibile, convenabile sau mai putin - si ma feresc de concluzii definitive, atata timp cit evenimentele sunt, totusi, istoric vorbind, destul de proaspete. Si ma feresc pe cit pot sa folosesc, intr-o analiza, termeni precum "fascistoid" sau "comunistoid". Prefer "adevarat" sau "neadevarat". Si te rog sa remarci ca nu am enuntat niciun fel de teze, ci numai niste interogatii. Atit.
A. Magnus
Pai, Magnus, in sensul pe care il induci discutiei cu aceste interogatii eu iti spun unde ajungi, sau unde ai putea sa ajungi. In zone extrem de batatorite, mai ales in anii '90, dar care miros foarte urat, si in care se scalda de obicei fosti fani Romania Mare, nationalist-comunisti, legionari, securisti. E adevarat ca ei le afirmau, tu doar intrebi.
Sper ca mai este voie sa intreb, totusi?
Scuza-ma, dar, in ordinea ideilor enuntate de tine (a caror sursa primara eu nu o discut), s-ar putea intelege, in doua vorbe, ca:
- era inevitabil, din punct de vedere geo-politic si logistic, sa mergem cu Germania hitlerista, la razboi;
- era inevitabil sa intoarcem apoi armele;
- era inevitabil sa fim calcati in picioare de catre rusi;
- era inevitabil sa ajungem in situatia de astazi.
Atentie, toate cele trei ipoteze s-au adeverit.
Ceea ce, dincolo de orice umori sau mirosuri, atribuie valoare de adevar, fatalismului nostru mioritic. Sau, dupa expresia Blandianei, ne confera statutul de popor vegetal (ori, mineral?).
A. Magnus
Magnus, unele decizii au fost inevitabile, unele proaste, altele bune. Cam asta am si scris...
Trimiteți un comentariu