Un guvern de.. dreapta? Hahaha!

...Se intreaba si Marius Sorin Danga si ma intreb si eu. Iata cateva criterii care vor sta la baza disponibilizarilor:
” Cum se fac disponibilizarile
* Ministerul Administratiei propune ca primii disponibilizati sa fie cei care nu au copii in intretinere.
* In cazul in care masura afecteaza doi soti, cel cu salariul mai mic ramane fara loc de munca.
* Ultimii pe lista disponibilizarilor sunt parintii singuri care au in ingrijire copii sau cei care mai au cel mult cinci ani pana la pensie.”

Nici vorba de competenta, de profesionalism... In ceea ce ii priveste pe niste aiuriti care mai citesc sau mai comenteaza pe aici, si cer socoteala/imi cer socoteala mie (!!!) in legatura cu indreptarea spre stanga (?) a PNL, cred ca nu stiu pe ce lumea traiesc.
Insa in curand, cu ajutorul altor bloggeri, vom ataca si tema asta cu "dreapta-stanga" in Romania si nu numai. Ca prea multe prostii se sustin in ultima vreme pe subiect.

Mainile lui Perón - sau cum un dictator nu are liniste nici dupa moarte.

Ca tot a fost vorba de Evita si Juan Perón zilele astea, si cum despre Udrea nu ma intereseaza sa scriu momentan, si nici despre alte subiecte de actualitate, iata altceva interesant: Juan Perón a murit pe 1 iulie 1974, la varsta de 78 de ani. Dupa moartea sa, trupul i-a fost injectat cu formaldehida si inhumat la Chacarita, cimitirul din Buenos Aires. In 1987 (se pare ca tot pe 1 iulie!), cativa talhari au deschis cosciugul lui Peron, i-au taiat mainile (unii spun ca si organele genitale) si le-au luat, impreuna cu alte obiecte cu care fusese inhumat.

De ce mainile? Reprezentau un simbol al puterii dictatorului. Obisnuia sa apara in fata multimilor cu ambele maini ridicate, ca in foto. Dupa asta, profanatorii au trimis o scrisoare de rascumparare, cerand 8 milioane de dolari Partidului Dreptatii (peronist). Seful partidului, Vicente Saadi, a refuzat sa plateasca rascumpararea. La 17 octombrie 2006, trupul lui Peron, fara maini, a fost mutat la un mausoleu in San Vicente Peron. Aveti AICI un clip cu o parte din documentarul care prezinta deshumarea lui Peron si momentul in care se constata ca, intr-adevar, mainile lipsesc. Imediat dupa ce lucrul asta a devenit public, un grup mic, dar fervent, de tineri militanti, a lansat o campanie de graffiti-peronism pe peretii marilor orase. Isi lasau pe pereti amprentele mainilor, iar sloganul era: "Generale, mainile mele sunt mainile tale". Amanunte AICI.

..."or we will die as individuals."

Clipul de mai sus... obtinut in aceasta forma prin amabilitatea lui Victor Ciutacu. :)

Mai usor cu... competentele pe scari.

"Traian Basescu: Trebuie sa trecem de la educatia bazata pe memorie, pe una care sa dea copiilor competente. Nu trebuie sa bagam date in memoria copilului, ci trebuie sa le aratam unde sa caute."

Cunosteam de multa vreme aceste afirmatii ale lui Traian Basescu si am tot cautat sa vad daca exista profesori pe internet care sa ii explice putin cum vine treaba cu memoria, cu memorarea, cu rolul lor, dar si cu... competentele. Nu de alta dar am avut impresia ca presedintele e total paralel cu acesti termeni. In plus, intr-o alta interventie publica, acelasi Traian Basescu, specialist in datul cu parerea pe orice domeniu, spunea: "despre păpădie şi salată copiii pot citi şi pe Google"

Am gasit, in sfarsit, un profesor care a predat in ultimii 10 ani in Franta, in Romania, dar si in Canada, care incearca sa explice cateva greseli (in opinia lui) care se fac, sau sunt pe cale sa se faca, in prezent, la noi. Cititi va rog in Dilema Veche. Selectez un fragment:

„Şcoala trebuie să creeze competenţe, nu să umple mintea cu cunoştinţe. - Am predat în sistemul bazat pe competenţe. A fost introdus în Canada, în provincia Québec, acum zece ani, şi e o catastrofă, care a redus nivelul învăţămîntului canadian francofon la standarde de lumea a treia. Îi invit pe toţi cei care vorbesc fransé să-şi arunce o privire pe forumurile de discuţii ale profesorilor din Québec. Am fost în viitorul de aur pe care ni-l promite Ministerul Educaţiei, şi aduce cu epoca de piatră.

Şcoala nu trebuie să creeze nici un fel de competenţe. Şcoala trebuie să bage cu pîlnia cunoştinţe în elevi. Din 1990, un procent tot mai mare dintre tineri îşi urmează studiile după liceu, din diverse motive: fiindcă nu se mai dă examen de admitere, fiindcă nu sînt locuri de muncă, fiindcă sînt mult mai multe universităţi şi locuri ca înainte. În Canada, profesorii universitari sînt îngroziţi de nivelul slab cu care vin elevii din licee: nu ştiu să facă înmulţiri, împărţiri, ecuaţii. Nu ştiu să facă cercetare. Tipăresc pagini din Wikipedia în chip de cercetare proprie.

Internetul, prin facilitatea de acces, a creat o iluzie colosală: proximitatea şi accesibilitatea informaţiei îi fac pe elevi să creadă că nu ştiu, dar pot găsi pe Google. Elevii trebuie să-şi însuşească în şcoală cunoştinţe, nu competenţe, fiindcă majoritatea lor îşi continuă studiile la Universitate, iar învăţămîntul universitar e un învăţămînt specializat, axat pe cunoştinţe."

Cum vi se pare opinia autorului, in opozitie cu declaratiile lui Traian Basescu? Nu de alta dar daca vrem sa ii facem pe copii "competenti" in a cauta pe Google, banuiesc ca putem renunta la scoli.

Increderea

Intr-un text foarte frumos, ca raspuns la leapsa pe care i-am trimis-o, Anca Radu scrie urmatoarele:

"Atâta timp cât omul ăsta (nota: Crin Antonescu)se mai zbate să ne amplifice sonorul gândurilor unora ca mine, eu simt că trebuie să-i dăm în premanenţă încrederea că mai suntem lângă el, că n-am cedat, nici nervos, nici vertebral. Acum e Crin. Altădată, în alt context, poate fi altcineva. Unul dintre noi. Şi dacă ne dăm drumul din braţe unii altora la prima sârmă ghimpată care ne rupe buzunarele, niciunul dintre noi n-are cum să ajungă prea departe."

Si mai scrie tot ea:

"AICI abia putem povesti de un răspuns la întrebarea din titlu. (nota: "Romania tacuta... cum o facem sa vorbeasca?") De câte ori n-aţi decis că e prea mare efortul de a convinge încă 10 oameni să vă susţină într-un demers? Cred că de-acolo ni se trage. Şi liniştea generală, şi eşecul în grup."

E atat de mare acest efort? E atat de greu sa ii incurajam pe altii sa scrie, sa vorbeasca, sa nu le fie frica sa exprime idei, sa mearga la vot? Mi-am dat seama ieri, ascultandu-l pe Crin la Vorbe Grele, raspunzandu-i lui Victor, ca i-ar fi jena sa ne dezamageasca. Ca nu poate... Ca e la fel ca noi, ca simte la fel, si pentru asta uneori se lupta chiar cu unii din propriul partid. Si eu cred, ca Anca, ca e necesar sa il ajutam, ca si cum ne-am ajuta pe noi insine. Si nu doar in campania electorala. Cu incredere...



Multumesc, Victor! :)

"Romania tacuta... Cum o facem sa vorbeasca?

Ionut Iancu imi trimite o leapsa: “Romania tacuta… cum o facem sa vorbeasca?” Eu cred ca trebuie sa incepem sa ii incurajam pe oamenii de langa noi. E cel mai usor sa ii convingem pe cei cu care avem ceva in comun. Sa vorbim cu colegi, cu prieteni, si sa comunicam in scris, pe bloguri. Mi-am impus de ceva timp ca atunci cand gasesc oameni cu idei valoroase sa ii indemn sa scrie, sa ii incurajez sa-si exprime opiniile. Si sa-si faca bloguri. Uneori am reusit. Voi continua.

Cineva ma intreba: « dar cum ajungem la oamenii de la baza tarii? ». Oarecum cu alte cuvinte... Dar asta era ideea. Cum ajung ideile noastre sa fie imbratisate si de oameni cu care nu avem in viata de zi cu zi contacte ? Pot fi preluate de mass-media? Desigur. Pot fi preluate de partide? E chiar ideal. E calea cea mai buna de a ajunge la cei pe care nu ii cunoastem, si care poate nu urmaresc nici stirile.

I-am urmarit astazi pe Victor si pe Crin la Vorbe Grele. Au vorbit si despre Miscarea Violet. Si le multumesc enorm pentru cuvintele frumoase. Si mai ales pentru ca am simtit gandurile noastre intr-unul singur. Le-am simtit emotia, si sper ca si ei mi-au simtit-o. Lucrurile astea se intampla undeva, dincolo de politica. Mult mai sus... Dincolo de o comunicare uzuala.

L-am auzit pe Crin spunand ca personal va da o si mai mare importanta comunicarii online. A spus-o cu convingere. Si ca partidul va fi deschis societatii civile pentru dezbateri. Atat in interior, cat si in exteriorul lui. Nici nu va imaginati poate cat m-a bucurat sa aud asta. Am asteptat sa aud aceste cuvinte. Si va scriu pentru ca stiu ca multi dintre voi va bucurati.

Unii veti spune ca nu vom reusi sa schimbam prea multe. Eu zic sa incepem schimbarea cu noi si cu cei de langa noi. PNL face un pas. Isi deschide portile spre comunicare. Pana acum Crin s-a tinut de cuvant si nu am niciun motiv sa nu il cred. In plus, cei care au vrut, au putut comunica cu liberalii si pana acum. Insa e altceva sa auzi ca asta devina o politica a partidului.

Despre asta scrie si Alina Gorghiu, pe blog, pe tema « Personaje sau idei? » O citez : « Trebuie sa oferim sansa sustinatorilor sa se faca auziti si ascultati. Acceptarea ideilor din exterior este cheia catre o politica echilibrata. »

Trimit leapsa mai departe pentru Anca Radu, Claudia Muresan si Mihai Voicu. Si ii rog sa scrie cum isi imagineaza proiectul asta al PNL de deschidere spre societatea civila si spre « Romania tacuta », asa cum frumos o numeste Ionut. Cum ii facem pe oameni sa vorbeasca, sa scrie ? Sigur, Mihai Voicu e el insusi un exemplu de liberal deschis spre comunicare. Poate ar fi interesant sa scrie cum l-a ajutat asta. Daca i-a folosit... Ce le recomanda colegilor...

De ce spunem NU

"Culoarea violet e un pretext sa ne adunam si sa ne recunoastem. Semnifica purificare, schimbare, spiritualitate, intelepciunea, supramentalul, sinceritatea, sentimentul nemuririi. Imbracand violet le aratam si altora ca nu sunt singuri, si ca merita sa ramana sa lupte. Votul din 6 decembrie si rezultatul alegerilor ne-a impartit, egal, in invingatori si ciuruiti. Guvernul rezultat din alegerea lui Traian Basescu, prin desemnarea lui Emil Boc, ne poate condamna pe toti la moarte. Daca nu la una fizica, la o moarte civica si spirituala lenta. Chiar si pe cei care si-au imaginat ca au invins. Suntem nevoiti sa rezistam si sa ne impotrivim. Sa ne adunam din ce in ce mai multi si sa incercam sa reparam ce se mai poate repara. Si sa construim.

Miscarea Violet e o miscare pacifica, autonoma de partide, pentru o clasa politica demna, moderna. Pentru ce ii spunem NU lui Traian Basescu ? Pentru ca :

- incurajeaza inegalitatea in fata legii a cetatenilor
- aduce un ultraj eticii publice si demnitatii tarii
- pune interesele personale si ale familiei sale inaintea binelui comun
- incalca dreptul la informare, conducand campanii de dezinformare in beneficiul sporirii puterii personale
- ataca sistematic Constitutia in spiritul ei
- face promovari in functii publice nu pe criterii de competenta, ci de nepotism sau supunere oarba
- incalca principiul majoritatii
- doreste slabirea si subordonarea institutiei fundamentale a unei democratii - Parlamentul
- sustine ca vrea sa reformeze statul, dar isi conduce partidul ca un monarh absolut
- discrediteaza prin propriul comportament sau cel al oamenilor promovati de el imaginea in lume a Romaniei
- tolereaza coruptia
- nu are solutii pentru iesirea din criza economica si morala
- incalca dreptul la asociere libera, subminand activitatea partidelor democratice
- incurajeaza frauda electorala si cumpararea parlamentarilor prin mita
- nu si-a clarificat legaturile cu trecutul comunist si cu Fosta Securitate, desi a condamnat in mod demagogic comunismul.
- controleaza de facto toate serviciile secrete, cu toate ca acestea ar trebui sa se afle sub control parlamentar
- acuza televiziunile de manipulare, dar e prezent mai des si la mai multe televiziuni decat Hugo Chavez
- se sustrage sistematic din fata justitiei, acuzand imunitatea altora din cea mai imuna pozitie in stat.
- a profitat de beneficii materiale ilegale din posturile publice pe care le-a detinut
- promoveaza in societate modelul “mitocanului descurcaret si smecher”, in timp ce vorbeste despre reforma educatiei, pe un fond general de criza morala
- doreste sa lase milioane de romani, pana la o treime din alegatori, fara reprezentare parlamentara, prin schimbarea sistemului de vot.
- incita la ura si la dezbinare intre categorii sociale si nu numai, pe principiul « Divide et Impera »

Ii rog pe toti cei care mai au idei, si cred ca le putem adauga, sa intervina."

(Postat pe facebook)

Poza e un cadou de la... Transildania. Multumesc mult! :)

Ludovic Orban ii raspunde lui Cristian Preda

De cand i-am reamintit articolul pe care l-a scris in 2005 despre Elena Udrea, Cristian Preda mi-a raspuns prin banare pe blog. Acesta este "dialogul" despre care ne vorbea domnul Preda, chiar si aici, anul trecut. Cu toate astea, desi ACEST comentariu legat de o minciuna a lui nu mi l-a scos de la moderare nici acum, se pare ca a fost de ajuns ca liderii PNL sa se sesizeze si sa-i raspunda public domnului europarlamentar.

Prin urmare, Ludovic Orban vorbeste deschis despre o distantare fata de Dinu Patriciu. Citez din EVZ:
"O primă mişcare în acest sens a fost făcută de numărul 2 în partid, Ludovic Orban, care a declarat, la Antena 3, că în urmă cu două luni de zile ar fi propus excluderea lui Dinu Patriciu din PNL.

Orban şi-a plasat mesajul răspunzând unei acuzaţii a democrat-liberalului Cristian Preda, care susţinea că situaţia din PNL ar fi mai gravă decât cea din PDL din cauza influenţei omului de afaceri."

Ii sugerez domului Preda sa-si vada de "dizidenta" lui linistit, si sa nu mai judece paiul din ochiul altuia, cand la el in partid barna e cat Casa Poporului. Cand va exista un singur lider marcant PD-L care sa vorbeasca despre o distantare de Traian Basescu (hahaha) si de actiunile si ideile lui care au influentat pana in radacini PD-L, atunci sa revina pe tema asta si sa critice PNL. Pana atunci, traiasca PD-L, partidul-stat!

Partidul-stat naste animozitati. Nu-i cam tarziu?

“Partidul Democrat Liberal a devenit un partid-stat, indeplinind astfel visul PSD-ului din perioada 2000-2004", sustine liderul liberal Crin Antonescu. Acesta considera liberalii nu mai pot riposta unui asemenea partid prin mijloace conventionale, motiv pentru care va trebui sa i se "raspunda" si sa fie "atacat" cu altceva. In cadrul acestei strategii este inclusa si atragerea de noi nume cu notorietate in partid. "O sa aducem oameni noi, oameni valorosi, din societatea civila. Exista si oameni cunoscuti care si-au exprimat dorinta de a fi in sau alaturi de PNL", a precizat Crin Antonescu. "Trebuie sa i se raspunda si sa fie atacat cu altceva. Partidul (PNL – n.n.) trebuie deschis si cred ca la ceea ce se intampla azi in Romania, la ceea ce face PD-L, nu se poate riposta prin mijloacele conventionale", a completat Antonescu. - ziare.com

As vrea sa mai fac o completare vis-a-vis de asa-zisele tabere din PD-L. Iliescu facea la fel prin anii '90. La fel ca Basescu acum, atata taberele pentru ca, in final, sa arbitreze tot el conflictul. Promova un soi de fractionism, caci stia ca, atata vreme cat sunt la putere impreuna, fractiunile n-o sa se rupa de partid. Apoi venea el, ca un patriarh, si arbitra... Pentru ca, la fel ca in fotbal, in politica cel mai important e arbitrul, si mai putin unul sau altul dintre jucatori.

Comentand declaratiile de mai sus ale lui Crin Antonescu, as spune ca ideea este ca tocmai intelectualii sunt cel mai sensibili la acest fenomen, la aparitia partidului-stat. Si ei sunt cei care, in perioada 2003-2004, au atras caderea lui Nastase si a partidului-stat pe care acesta incerca sa-l construiasca... Acum, cand e mai mult decat evident ca PDL se transforma intr-un partid-stat, pana si intelectualii din interiorul partidului reactioneaza...

Paradoxal este ca, pentru prima oara in ultimii cinci ani, declaratiile lui Antonescu coincid cu cele ale lui Stolojan! La o zi dupa revolta lui Preda, Stolojan a avertizat tocmai impotriva pericolului ca PDL sa se transforme intr-un partid-stat. Stolojan vorbeste exact despre pierderea contactului cu oamenii, ceea ce este unul din primele simptome ale partidului-stat, un partid atat de mare (si de nesimtit) incat nu-i mai pasa de nimic. Si asa si este, in fond, PD-L. Numirea lui Honorius Prigoana ilustreaza un lucru clar: nu le mai pasa de nimic!

"Am trăit experienţa partidului-stat în 2001-2004, în vremea guvernării PSD. E nevoie de analiză în PD-L, ca să nu repetăm greşelile pe care ni le-a arătat istoria" - Theodor Stolojan.

Nesimtirea este atat de mare incat, asa cum scria si Cartarescu, un proiect extrem de dubios, cum e cel de la Rosia Montana, a fost introdus pe lista CSAT! Din pacate, acei intelectuali care au sustinut PDL in ultima perioada, se revolta abia acum, cand e prea tarziu! Transformarea s-a produs, iar ei au contribuit din plin, prin sustinerea lor, la actuala stare de fapt!

Despre femei? Personaje sau idei...

Femeile? Ah, nu am scris niciodata pe tema asta, si nici nu ma gandeam sa o abordez vreodata daca nu ma provoca Alina. De ce? Pentru ca nu am vazut niciodata lumea impartita in barbati si femei. Mi-e destul de straina aceasta tema, poate si pentru ca nu am intalnit femei discriminate. Sau, hai, nu intr-o proportie mai mare decat barbati. Deci nu poate fi vorba de discriminare. Si pot sa ma injure feministele convinse dar... nu le pot sustine. Nu sunt de acord ca si dracul daca e femeie trebuie sa fie protejat.

Atunci cand vorbesc cu cineva, putin ma intereseaza daca e barbat sau femeie, in primul moment. Nu ma gandesc la asta. Ma intereseaza ideile acelui om, indiferent de sexul lui. Nu ma intereseaza in mod special nici numele, nici cu ce se ocupa, nici daca are ochi albastri sau caprui. In general, foarte tarziu incep sa vad amanuntele astea.

Stiu, exista niste cifre. Alina pomeneste niste cifre care nu sunt de fiecare data in favoarea femeilor, in lume. Dar cum sa-mi dau eu cu parerea sau sa militez in favoarea femeilor cand nu simt ca ar trebui sa o fac? Pentru ca in jurul meu, in viata de zi cu zi, sunt in egala masura femei si barbati. Si niciunul nu e discriminat din cauza sexului. Alina insa simte ca lucrurile merg spre bine in lume. Si ca femeile pot conduce cu delicatete. Sigur. De ce nu? Neaparat cu delicatete... :)

Femei, barbati... Eu zic ca fiecare sa faca ce vrea cu viata lui. Insa atunci cand imbratiseaza o cariera publica ar fi foarte bine daca ar da dovada de decenta. Si barbatii si femeile. Si daca e vorba despre doamne in politica, un exemplu foarte bun, pozitiv, (fara sa discutam despre caracter) ar fi Mona Musca. Stia sa fie o doamna, stia sa fie decenta, era/e frumoasa si inteligenta, stia sa se exprime public. De aici mai departe putem spune orice despre ea, dar aceste calitati sunt indiscutabile.

Exemplul opus ar fi Elena Udrea. Nu e o doamna, nu e decenta, nu impune respect. Pe Mona Musca n-ati fi vazut-o niciodata pe copertele publicatiilor straine daca ar fi gestionat un buget de 4 miliarde euro in fruntea unui minister. Insa Elena Udrea e tipul de personaj public (nici macar nu zic ca e femeie, ar putea fi si un barbat in locul ei) care te indeamna sa-l desconsideri ca om. Lipsit de educatie, de stil, de eleganta. Nu e un model. Sau e, dar pentru persoane la fel de needucate, care ar face public gafe legate de Norvegia cu acelasi tupeu si aceeasi dezinvoltura.

Si de aici as vrea sa conduc tema, usor, o sa vedeti ca usor, pentru ca o iau pe-o cale filozofica, intr-un anume sens. Tot politic. Suntem mai mult personaje sau idei? E bine sa sustinem mai mult personaje sau idei? E bine ca in politica lucrurile au luat o asa intorsatura incat ideile nu mai conteaza, si pier, in favoarea unor personalitati mai mult sau mai putin carismatice pe care le sustinem?

Liberalii au votat anul trecut pentru prima data SI pentru un lider. PNL a avut pentru prima data o locomotiva de partid. Pe Crin Antonescu. Poate ca era sansa partidului de a mai creste, atata timp cat PSD avea demult un Ion Iliescu si PD-L un Basescu care a facut performanta din umflarea partidului pe care il cara in spate, si care a ajuns astazi un organism/lipitoare, fara nicio personalitate, fara doctrina, o structura militarizata dependenta 100% de lider.

Va propun ca pe tema asta sa-l cititi pe Deceneu, care il citeaza pe Cristian Parvulescu.
Si ii reintorc astfel leapsa Alinei, dar nu numai ei. Oricine simte nevoia sa-si dea cu parerea pe subiectul politic « personaje sau idei » il rog sa o faca.