13 aug. 2015

Prințul...

Am stat zilele astea și am citit aproape tot ce s-a scris legat de Prințul Nicolae. Nicio opinie negativă la adresa lui. Din contră. Dintr-o parte în alta, de la monarhiști vechi, la monarhiști mai noi, până la republicani, un cor al elogiilor. În niciun comentariu, în niciun articol, nu găsești nici măcar o umbră de îndoială asupra moralității lui. Niciun detaliu, oricât de mic. De altfel, în toți acești ani de când stă în România, presa nu i-a găsit niciun cusur. Lucru greu de realizat atunci când ești persoană publică, aproape imposibil oriunde în lume, cu atât mai mult la noi unde presa - cu excepția câtorva ziariști - a devenit o hazna dornică să înghită și să murdărească orice și pe oricine.

Având în vedere toată această situație, e aproape inexplicabil cum a putut fi luată această decizie care pune într-o lumină extrem de proastă Casa Regală si, lucru mai grav, anulează aproape total șansele restaurației. Și nu discreditează imaginea Casei Regale numai în România. Presa occidentală a preluat și ea, pentru prima dată, zvonurile și speculațiile care s-au amplificat in țara odată cu acest gest, in legatură cu oamenii din apropierea Regelui. Chiar și pentru monarhiștii cei mai fideli Regelui și Familiei Regale, dezmoştenirea Prințului Nicolae - văzut de toata lumea ca cel mai important succesor la tron pe linie masculină, simbol al viitorului Casei Regale și al Monarhiei - a fost o lovitură dură. Sau cu atât mai mult pentru aceștia, puși poate în cea mai grea situație de la... anunțul candidaturii Principelui Radu la președinție. Un gest, la rândul lui,  extrem de grav, distrugător pentru ideea de regalitate, însă nepenalizat la vremea lui în niciun fel.

Și poate pentru prima data majoritatea monarhiștilor vechi au inceput sa abandoneze legea tăcerii, lucru ce nu înseamnă în niciun caz lezmajestate ci, din contră, un devotament regal dincolo de oameni, de slăbiciuni, de vremuri. Pentru că fidelitatea față de Rege și cauza monarhică nu înseamnă numai capete plecate, ci merge până la acel imperativ categoric, sublim: "Aiasta nu se poate, Majestate!"

Indiferent dacă oficial va fi numit Nicolae, Nicholas, domnul Medforth-Mills sau Principele Nicolae, nepotul Regelui va rămâne pentru totdeauna așa cum i-au spus copiii și tinerii pe care i-a cucerit mergând prin țară. Ca-n povești... Prințul...


10 aug. 2015

"Rumania, Rumania"

Cand evreii canta si armenii danseaza... Arabela Neazi si Varujan Vosganian. :)

 

28 iun. 2015

Din 2012, datoria publica a crescut cu 10 miliarde euro

Citez din Capital

Ce spune Curtea de Conturi:

Datoria publică a României, în 2013 şi2014, a manifestat o tendinţă de creştere continuă, ajungând la 295,57 miliarde lei (65,94 miliarde euro), faţă de nivelul înregistrat la 31 decembrie 2012 de 240,84 miliarde lei (54,38 miliarde euro). 

Datoria publică în euro pe locuitor a înregistrat o creştere semnificativă, astfel încât la 31 decembrie 2014 era de 3.313,9 euro/locuitor faţă de 2.705,6 euro/locuitor la 31 decembrie 2012, ceea ce indică faptul că ritmul de îndatorare al ţării s-a accelerat. 

S-a observat majorarea volumului datoriei publice, de la o mărime de 40,4% din PIB în 2012 la 44,1% în 2014, cu o deteriorare de 3,7 puncte procentuale. Creşterea datoriei publice a depăşit nevoia de finanţare a deficitului bugetar. Apreciem că, în condiţiile menţinerii unui ritm de creştere al datoriei publice guvernamentale care devansează ritmul de creştere al economiei, riscul de solvabilitate va creşte. 

Procesul de consolidare fiscală trebuie să consolideze un nivel al datoeriei publice la 40% din PIB. Ca şi în anii precedenţi, în 2012-2014, datoria publică guvernamentală a fost deţinută integral de sectorul bancar privat, creându-se astfel un cerc vicios între datoria publică şi consolidarea bancară. 

Datoria publică guvernamentală internă directă a fost utilizată aproape în totalitate pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei publice, finanţarea de proiecte având o pondere nesemnificativă de 0,1% din total. 

Datoria publică guvernamentală externă contractată pentru finanţarea de proiecte se situează la un nivel îngrijorător de scăzut comparativ cu datoria guvernamentală externă contractată pentru susţinerea balanţei de plăţi, consolidarea rezervei valutare şi refinanţarea datoriei publice.

Si ce zice Ponta:  

Am eliminat modelul guvernării pe datorie. 

25 iun. 2015

Romania - mai multa securitate, mai putina libertate

Anul trecut, dupa atacul trupelor pro-ruse din Ucraina asupra avionului Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines, am postat pe Facebook discursul premierului australian Tony Abbott, prin care avertiza cetatenii ca libertatile lor vor fi limitate din motive de securitate nationala. Tin minte ca s-a aprins pe wall-ul meu o discutie lunga despre siguranta si libertati. Imi era cat se poate de clar ca asa se va pune problema si in Romania, cat de curand, tara noastra fiind un punct strategic intr-o zona fierbinte. Dupa atacul de la Charlie Hebdo, aproape toti liderii tarilor occidentale au vorbit cetatenilor lor despre mai multa securitate. La noi, doar Mihai Razvan Ungureanu. O singura fraza, care nu a avut prea multa audienta, prea mult impact. Nu atat cat ar fi trebuit sa aiba spusele consilierului recent alesului presedinte al Romaniei. Ungureanu spunea clar si simplu: "Avem de ales intre LIBERTATI si DREPTURI sau nevoia de SIGURANTA". 

Se fac acum tot felul de scenarii. De speculatii, de asa-zise analize. Toata lumea isi da cu pararea. Se pierde in jocuri mici. Alegerea care se impunea sa o facem era clara. Si nu era practic o alegere. Ci o aliniere strategica alaturi de statele civilizate. Tot ce se intampla pe scena politica, si poate va mira sau va socheaza, toate aceste schimbari, nu se produc de la stanga la dreapta, sau de la un partid la altul, nu fac parte dintr-un joc de putere real. Ci reprezinta mutarea centrului de echilibru dintre libertate si securitate, catre mai multa securitate. Sigur, intr-o tara in care institutiile democratice nu au apucat sa se intareasca, intr-o tara in care nu exista cultura politica, deprinderi democratice, o presa libera, deplasarea acestui centru se face cu scrasnit din dinti, cu foarte multa manipulare, dar si cu tot absurdul si ridicolul de rigoare. Vechilor politicieni, pe care ii stim de 25 de ani, cu bune, cu rele, le iau locul tineri croiti parca dupa tiparul functionarului de la Bruxelles. Stersi, fara personalitate, clonati, neautentici. Cu CV-uri parca scoase la Xerox. Fara opinii. Politicieni facuti, nu nascuti. Soldatei cuminti si siguri. 

Probabil asta se doreste. Politicienii si partidele nu prea mai au nicio putere de decizie politica in Romania. Cele doua mari partide, PSD si PNL, au devenit elefanti cu picioare de lut. Ma amuza insa si cei care spun ca puterea e la... "binom". La SRI si DNA adica. Nu, facem parte toti dintr-un razboi cu mult mai mare. In care centrele de comanda, din motive de securitate, devin tot mai mici. Se reduc la cativa oameni. Stiu, nu ne place. Toti preferam libertatea, pluritatea, democratia. Nu avem decat un sfert de secol de cand le gustam. Si tragedia e ca e posibil ca tot acest proces sa fie ireversibil. Asa cum s-a intamplat in America dupa 9/11, cand anumite libertati civile nu au mai putut fi restaurate. Si atunci se pune intrebarea: daca tot nu mai avem destula libertate si democratie, atunci ce mai avem de aparat? Dar ce o fi mai bine pentru Romania? Cu teroarea ruseasca in coaste, cu pericolul islamic care poate exploda oricand, oriunde, ma tem ca nu mai avem timp nici sa ne punem intrebari. Sa dea Dumnezeu sa fie bine. Restul, va scrie in cartea de istorie. 

14 iun. 2015

„Demascarea vine pe banda de magnetofon” - Numele Basescu apare in inregistrarile din 13 iunie 1990

In arhiva istorică "Radio Europa Liberă" exista o inregistrare din 13 iunie 1990. Momente din conversatiile lui Mihai Chitac, fost ministru de interne, cu oamenii sai din Piata Universitatii. La un moment dat, in inregistrari apare si numele lui Basescu. Mai exact, generalul Diamandescu spune: „Domnul Basescu, sa trimita camera la Dunarea, a spus sa trimită camera video la Dunarea, vine prin spatele lui Inter, cele doua autodube. In spatele lui Inter ca au mai venit aici mijloace. Receptie.”

Dupa cum stim, Basescu a negat ferm de mai multe ori ca s-ar fi aflat in Bucuresti in iunie '90. A spus ca a lucrat in Constanta pana in noiembrie, acelasi an. Dar s-a si contrazis, nu o data. Ba a spus ca in '90 era in opozitie, ba ca a votat cu Iliescu. Adevarul era ca facea parte din CFSN de la bun inceput. De la bun inceput, dupa revolutie, prin functia pe care o avea facea parte din organigrama Ministerului Transporturilor, din colegiul de conducere al acestui minister, adica din Guvernul Romaniei.

Numele nu Traian Basescu mai apare si in dosare penale legate de Mineriada. In data de 18.02.1997, la nivelul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie şi Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica, s-a inregistrat dosarul cu numarul 315/P/1997, avand ca obiect plangerea „Asociatiei victimelor mineriadelor 1990-1991”, impotriva numitilor: COSMA MIRON,CAMARASESCU NICOLAE, ILIESCU ION, ROMAN PETRE, VOICULESCU VOICAN GELU, DIAMANDESCU CORNELIU, CHITAC MIHAI, BASESCU TRAIAN si ROBU ION, sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art.161, art.162, art.163, art.208-209, art.211, art.217, art.218, art.322 şi art.357 din Codul penal. Dosar inchis cu NUP.

Stim ca acum, dupa 25 de ani de la evenimente si repetate NUP-uri, dosarul Mineriadei din 1990 s-a redeschis. Implicarea lui ion Iliescu si a celorlalti e clara. Sper sa se clarifice o data pentru totdeauna si legat de implicarea sau neimplicarea lui Traian Basescu in acele zile de cosmar.


 

5 iun. 2015

Vin minerii sau hienele?

"O parte dintre baronii PSD au plecat din filiale pentru a veni la sediul central al PSD din Kiseleff ca să îl susţină pe Ponta şi să îi ceară să nu plece din fruntea Guvernului." - BN24

Aflam asadar ca un numar important de lideri locali, de baroni PSD, se indreapta spre Bucuresti. Scopul declarat? Sa-l sustina pe Victor Ponta, ca minerii odinioara pe Iliescu.

Insa oamenii astia sunt orice, numai solidari nu. Fiecare cu afacerea lui, cu mafia lui, cu interesele lui, cu judetul lui. As zice ca sunt mai degraba niste hiene decat niste soldati disciplinati. Ori acum “batranul leu” sangereaza. Au venit sa-l ajute sau mai degraba sa-l sfasaie? Cred ca fiecare vrea sa apuce o pulpa, un muschiulet, ceva acolo…

Ei stiu prea bine ca, daca Ponta se prabuseste, si nu are cum sa nu se prabuseasca, intreaga ierarhie a partidului se va reorganiza. Cred ca doresc, mai degraba, sa-si impuna oamenii in noua structura, sa-i impinga cat mai sus, sa negocieze, sa fie pe faza, la fata locului. Asa ca trebuie sa vina aici. Asa ca trebuie sa se afle la Bucuresti. Sustinere? Aiurea! Cred ca-i vorba, mai degraba de (re)impartirea prazii. Fiti atenti, chiar si printre randuri, la declaratiile lor.:)

2 iun. 2015

"Cronica de Cotroceni" dupa o discutie cu autoarea

Marti, pe 02 iunie, a avut loc la AromAromA Royal Games Pub o intalnire cu Adriana Saftoiu, organizata de Grupul de Initiativa AIDeea. In doua ore, fosta consiliera de la Cotroceni a incercat sa raspunda la absolut toate intrebarile formulate de cei prezenti, atat pe marginea cartii "Cronica de Cotroceni", dar si in afara ei. In ceea ce ma priveste, mi-am conturat urmatoarele idei despre "Cronica de Cotroceni". Le-am notat si vreau sa vi le impartasesc: 

- In carte gasim o abordare indreptata mai mult catre esenta decat catre concret. Contrar zvonurilor care au inundat spatiul public dupa lansare, Adriana Saftoiu nu pare interesata atat de mult de personaje, cat de fenomenele care produc raporturile de putere si mecanismele acesteia. 

- Pe de alta parte este de inteles de ce anumite fapte sunt evocate en passant sau cu foarte multa precautie. Detaliate, accentuate, poate ar conduce spre DNA, iar Adriana Saftoiu se fereste sa se transforme intr-un denuntator. Tine sa ramana doar un observator.

- Totusi, cum spunea zilele trecute un ziarist, Liviu Iolu, in Adevarul, cartea trebuie citita in intregime. Analizata, nu rasfoita. Jurnalistul scrie: "Dacă adversarii lui Traian Băsescu ar fi vrut sa găsească muniţie adevărată în această carte ar fi găsit uşor fapte verificabile şi nu s-ar fi oprit la descrieri ale intrărilor şi ieşirilor discrete ale Elenei Udrea din ”biroul oval” românesc. Marfă era, ochi care să o citească n-au prea fost."

- Pana la urma nici nu avea sens poate ca autoarea sa justifice toate detaliile din viata de culise de la Cotroceni. Unele pot cadea sub incidenta legii sigurantei nationale, altele pot fi mici bombe de presa, care oricum nu vor rezista timpului. 

- Cartea este despre slabiciunile unui sistem bolnav, corupt, pe care slabiciunile unui personaj politic, Traian Basescu,  s-au mulat perfect. Despre un om care se trezeste la butoanele puterii si se joaca incantat cu ele; asa cum se joaca un adolescent cu controller-ul unui Playstation.

- Genul acesta de carti trebuie scrise. Avem nevoie de cat mai multe astfel de carti... Sunt necesare si cartile de politologie, care trateaza strict teoretic aceste fenomene, dar pentru a putea judeca cu obiectivitate scena politica si clasa noastra politica, avem nevoie mai mult decat oricand de astfel de carti de marturii. 

- Nu in ultimul rand, cartea este un medicament. Descrie o boala, un sistem, cu slabiciunile sale, si contribuie in acest fel si la o necesara vindecare. O vindecare prin informare! Citind astfel de carti nu vom mai judeca politicul punand pe primul plan sentimentele, nu ne vom mai indragosti atat de usor de un personaj politic sau altul. Si, in felul acesta, vom fi mai putin vulnerabili la manipulare. Daca am avea cate o astfel de carte pentru fiecare guvernare de dupa '89, pentru fiecare presedinte care a ocupat fotoliul de la Cotroceni, am fi mai puternici. Ne-am dezvraji mai usor. 






1 iun. 2015

Traian Basescu si "lupta anticoruptie"

Pentru inceput o sa fac trimitere catre un articol din Adevarul, scris de Liviu Iolu, pe marginea cartii Adrianei Saftoiu. Acesta scrie: 

 "Dacă ar fi citit pe îndelete, adversarii vocali ai lui Traian Băsescu ar fi găsit episoade cu adevărat importante din mandatul fostului preşedinte care arătau, pe alocuri, reflexe de securist. De exemplu, momentul dosarului unui ziarist. Dosarul, o constantă a mandatelor preşedintelui portocaliu, apare în jurnalul Adrianei Săftoiu într-un moment important la început de mandat având ca ţintă un ziarist de investigaţii. Mihai Munteanu, cu care am fost coleg la EVZ, declanşase ”operaţiunea Cocoş” - un serial de investigaţii care avea sa ducă la plecarea Elenei Udrea de la Cotroceni. Jurnalistul îl prinsese pe Dorin Cocoş într-o încercare de mituire primitivă şi, scandalul odată declanşat, Udrea a trebuit să demisioneze şi să plece oficial de lângă T. Băsescu.  

Fostul purtător de cuvânt relatează în carte o scenă în care preşedintele României stă cu un dosar îngălbenit în faţă, într-un hotel din străinătate, examinând nişte fapte din liceu ale ziaristului. E un caz de balamuc pe care îl găseşte important şi Cătălin Striblea. Un preşedinte de ţară europeană examinează, ca la şcoala de poliţie politică, dosarul de la poliţie al unui ziarist care l-a supărat. Reflexe de dictator african care l-au însoţit pe Băsescu până la final de mandat când, tot pentru a o apăra pe Elena Udrea, îl ameninţa cu dezvăluiri pe un alt jurnalist, Cătălin Tolontan.

Cazul jurnalistului Munteanu m-a trimis la un articol din vremea aceea, din 2005, publicat de Evenimentul Zilei si preluat de Hotnews, din care aflam ca in timp ce Basescu il cauta pe jurnalistul incomod la "dosar", gest de politie politica, pe partea cealalta, Cocos incerca sa il mituiasca. Totul se intampla la cateva zile de cand Basescu declansase, chipurile, „Campania antispaga". 

Super-oferta

„Vreti un bilet de avion? Vreti un aparat foto, un video?"

Inregistrarea discutiei in care Dorin Cocos a incercat sa-l cumpere pe reporterul EVZ

Dorin Cocos: Ce va propun eu acum: hai, dom’le, sa ne mai intalnim, asa, macar o data pe luna! Mai stam de vorba, mai schimbam o parere, poate-mi spuneti si mie asa, una-alta. Poate, cum ii zice... aaa..., nu informatii, ca n-am nevoie de informatii, poate imi spuneti asa: uite, dom’le, cam asta e!
Reporter EVZ: Ce informatii va pot spune eu? Tot ce stiu dau in ziar...

DC: Ei, poate-mi spuneti niste lucruri pe care poate nu vreti sa le dati in ziar.
Reporter EVZ: Eu vreau sa dau totul in ziar. Eu nu pot sa dau in ziar ceea ce nu pot sa demonstrez.


DC: Sau imi spuneti „eu am auzit ceva!". Cum sa-ti spun, ne servim reciproc. „Domne’, uite, am auzit ca Mitrea nu stiu ce dracu’ face, dumneata ce stii? Poti sa ma ajuti?" Si poate pot sa te ajut... Adica cu asta, nu te gandi ca... nu stiu, ca pot eu sa te promovez la „Evenimentul" sau o chestie de genul asta.
Reporter EVZ: A, nu, stati linistit, cu treburile astea ale mele, personale, ma descurc singur. Sunt baiat istet. Am un singur defect: sunt usor balbait, dar se rezolva si asta.

DC:  Si eu am... (rade)
Reporter EVZ: Glumesc. Nu va mai retin, pentru ca stiu ca sunteti invitat la o petrecere, jos...

„F..u-le muma-n c..r de rigori"

DC:  Auzi, stai putin. Deci, am luat si eu o sticla de coniac, si mai e ceva aici. Un parfum, o asta...
Reporter EVZ: Nu, nu, va multumesc.


DC: Te rog io...
Reporter EVZ: Va rog frumos sa nu va suparati pe mine si sa ma intelegeti. Eu ma supun unor rigori profesionale.

DC: F..u-le muma-n c..r de rigori... Dar zi-mi ce pot si eu sa fac pentru dumneata.
Reporter EVZ: Domnul Cocos, nu...

DC:  Pai, nu stiu, spune-mi, tre’ sa pleci pe undeva, ai nevoie de vreun bilet de avion, de vreo ceva, te rog io frumos... Vreau si eu sa te ajut, asta-i tot!
Reporter EVZ: Domnu’ Cocos...

DC:  Pe cuvantul meu! Chiar vreau sa fac chestia asta. Dom’le, ai vazut, nici macar nu stiu ce ai scris (se refera la pagina cu interviul - n.r.) Iti spun asta asa, la modul prietenesc.
Reporter EVZ: Dar chiar va rog sa va uitati. Este exact ce ati declarat. Editat, frumos...

DC:  Exact. N-am niciun comentariu de facut. De asta vreau sa zic... Vreau si eu sa fac ceva, sa te ajut. Cum sa spun, vreau colaborarea asta sa fie nu de azi pe maine. Sa fie o colaborare de oameni care se respecta. Deci nu... astazi, gata, m-ati dat in ziar, tre’ sa fiu... Nu...
Reporter EVZ: Nu, chiar nu vreau sa va ganditi la asa ceva!

DC:  D-asta vreau sa spun...
Reporter EVZ: Pana la urma, va repet, era in interesul nostru, este un demers jurnalistic, avem exclusivitate, suntem fericiti.

„Ai dumneata o nevoie!"

DC: Vreau sa va ajut. Vreau sa-mi spuneti chestia asta. Nu stiu, mai ganditi-va. Eu oricum o sa va mai sun saptamana viitoare sa ne mai vedem. Dar, mai ganditi-va si dumneavoastra. Poate aveti nevoie... Nu stiu, dom’le. Vreti un aparat foto, vreti un video, vreti pe dracu’, pe lacu’, tre’ sa aveti o nevoie. Nu traiti cu aer.
Reporter EVZ: Am la redactie, am la redactie, nu va faceti...

DC: Ai dumneata o nevoie! Ai nevoie sa-ti iau ceva, nu stiu... Nu stiu!
Reporter EVZ: Domnule Cocos, eu va multumesc mult de tot si noi am discutat ieri ca intre noi trebuie sa existe prietenie, indiferent de natura profesionala a activitatilor noastre...

DC: Dar prietenia asta trebuie sa fie din ambele sensuri: sa fac si eu ceva pentru dumneata.
Reporter EVZ: Nu trebuie, domnule Cocos. Asta va repet. Nu trebuie sa fiti obligat. Cand este vorba de prietenie, prietenia nu-i conditionata de absolut nimic.

DC: Bun. Bine, domne’, bine! Uite, merg pe mana dumitale, te vad un om tanar, un om cumsecade.
Reporter EVZ: Eu va repet: pentru toate demersurile mele si pentru tot ce am scris pana acum am lucrat ca ziaristul cinstit si...

DC: Gata, deci consideram ca suntem intr-o relatie de amicitie si, daca ne putem ajuta, ne ajutam, daca...
Reporter EVZ: Absolut.

DC:  Dar, te rog io frumos sa te gandesti. (Rade) Te mai sun o data saptamana viitoare.
Reporter EVZ: Eu va multumesc, dar nu va mai ganditi dumneavoastra la prostiile astea! Eu va multumesc ca mi-ati acordat acest interviu.

28 mai 2015

Întâlnire cu Adriana Săftoiu

Grupul de Inițiativă AIDeea vă invită marți, 02 iunie 2015, ora 18:00, la AromAromA Royal Games Pub, pe strada Popa Tatu 61, la o întâlnire cu Adriana Săftoiu, pentru o discuție pe marginea volumului "Cronică de Cotroceni", despre mecanismele puterii și despre sistemul care a pus stăpânire pe România după 1989. La eveniment sunt așteptați în mod special bloggeri și comentatori de politică din online. 



25 mai 2015

De Ziua PNL

Am participat ieri la evenimentele din centrul capitalei ce au marcat 140 de ani de la infiintarea Partidului National Liberal. Am fost mai intai la placa memoriala de pe cladirea Universitatii de Arhitectura, ce marcheaza locul de nastere al PNL in casele lui Mazar Pasa, unde lideri ai filialei bucurestene a partidului au rostit scurte discursuri si au depus aranjamente florale. A fost prezentat si un mesaj al actualului presedinte, Klaus Iohannis. Mi-am adus aminte, nu aveam cum sa nu-mi aduc, de 24 mai 2011, cand am participat la inaugurarea placii memoriale si cand, desi se anuntase participarea lui Crin Antonescu, acesta a lipsit, spre stupefactia tuturor.

Dupa momentele de rememorare a istoriei de la Arhitectura a urmat, in sala Rapsodia a Hotelului Intercontinental, Sesiunea Stiintifica "24 mai 1875. Infiintarea Partidului National Liberal" si lansarea studiului cu acelasi nume al istoricului Lucretiu Tudoroiu, directorul Anticariatului Bratianu si al Institutului pentru Memorie Vizuala. Prezent la lansare, primarul Andrei Chiliman a vorbit despre trecutul partidului, dar si despre prezent si viitor, insistand pe rolul pro-occidental pe care l-a jucat in trecut si trebuie sa il joace pe mai departe Partidul National Liberal. Si pentru ca devierile anti-occidentale din trecutul foarte recent sa nu se mai repete. Seniorul Dinu Zamfirescu a citit mai apoi testamentul lui Dinu Bratianu, ultimul presedinte al PNL istoric. A fost prezent si vice-primarul Capitalei, care i-a felicitat pe liberali de ziua partidului. Sesiunea Stiintifica s-a incheiat cu discursurile istoricilor prezenti la eveniment.

Ca o concluzie a manifestarilor ce au avut loc pe parcursul intregii saptamani as vrea sa lamuresc un subiect. S-a tot spus ca fostii pedelisti s-ar impauna acum cu trecutul partidului, cu Bratienii. Nu. La nicio manifestare la care am participat nu s-a intamplat asta. Au preferat de cele mai multe ori, cand se vorbea despre istorie, sa nu ia cuvantul, doar sa asculte. Si chiar sa specifice lucrul acesta, asa cum s-a intamplat de exemplu la evenimentul organizat in deschiderea "Saptamanii Liberale" de Comisia de Educatie a PNL, cand Andreea Paul a refuzat sa ia cuvantul spunandu-le vechilor liberali: "Imi doresc sa va ascult doar pe voi". Pentru asta au cate o bila alba.