1 apr. 2016

Lantul slabiciunilor. Doar trei zale.

Corneliu era un lider politic complet zanatec, dar Olguta il iubea. Era slabiciunea ei. Cand filozoful Gabriel l-a amenintat pe Corneliu – cu judecata, nu cu bataia – Olguta a sarit ca arsa. A declarat ca il va apara chiar fizic, desi Corneliu batea bine suta de kile, iar Olguta nu sarea de cincizeci nici iarna, de gerul Bobotezei. Dar Olguta stia karate!

Anii au trecut si Olguta a schimbat partidul. A ajuns o mare primarita. Apoi a fost retinuta si arestata. Elena a dezvoltat atunci o slabiciune brusca pentru Olguta. A afirmat ca e in stare sa se duca la Beciul Domnesc sa protesteze impotriva arestarii Olgutei. E de inteles. Si Elena e femeie; simtise si ea zanganitul catuselor la maini.

Traian are o slabiciune publica pentru Elena. Toata lumea stie. Slabiciunea e atat de mare incat Traian a scris, cu mana lui, pe Facebook, ca nu se va dezice de Elena nici daca ea va fi condamnata definitiv. Asta pentru ca loialitatea este un lucru rar, a explicat Traian. Iar slabiciunea lui e direct proportionala cu loialitatea ei. 

Gabriel (da, da, acelasi Gabriel de mai sus!) are o slabiciune pentru Traian. Cand Traian se afla in ultimul sau an de mandat, si le facuse pe toate, Gabriel a declarat ca Traian s-a ridicat la inaltimea exigentelor sale. Si ca el, personal, s-a recunoscut in valorile lui Traian. Asa ajungem, printr-un lant al slabiciunilor, de la Corneliu la Gabriel.

Caragiale a avut nevoie de vreo zece slabiciuni ca sa-l treaca clasa pe elevul Mitica Dascalescu, dintr-a VI-a. Dar in secolul al XIX-lea lucrurile mergeau mai greu. Astazi, ca sa treci de la un grobian poet de curte, complet amoral, la cel mai important filozof al dreptei (si al moralei) iti trebuie doar trei slabiciuni: Olguta, Elena si Traian.

23 dec. 2015

13 dec. 2015

Femeile pot vota in Arabia Saudita. Un pas important? Sa ne mai gandim...

S-a tot scris despre faptul ca femeile din Arabia Saudita pot vota si candida pentru prima data, anul acesta, la al treilea scrutin din istoria statului saudit. S-a mai spus ca acesta ar fi un pas destul de important pentru egalitatea dintre femei si barbati in Arabia Saudita, stat care, ce ironie, detine sefia comisiei pentru drepturile omului la ONU. Si, ca dintr-o populatie totala de 21 de milioane de locuitori, s-au inscris pentru a vota 131.000 de femei, pe langa 1,3 milioane barbati.

Insa acest vot nu marcheaza deloc o democratizare a Arabiei Saudite, tara in care Constitutia tarii este reglementata strict pe baza Legii Islamice. Singurul scrutin in care sauditii se pot exprima este cel pentru Consiliile Municipale, care au puteri extrem de limitate: se ocupa doar de strazi, parcuri si salubrizare. Chiar si in cazul acesta, femeile si barbatii vor vota in centre de vot diferite, iar femeile nu se pot inscrie singure la vot, ci doar cu avizul tutorelui. Tot tutorele, sau un alt membru de sex masculin al familiei, este obligat sa le conduca la sectia de vot, pentru ca femeile nu au dreptul sa circule neinsotite in public.

Femeile nu pot face nici campanie direct in fata barbatilor. Si este evident de ce. Pentru ca nu pot aparea in public cu fata descoperita, Arabia Saudita fiind una dintre cele mai restrictive tari cu privire la purtarea valului islamic. Din acest motiv, pentru transmiterea mesajelor, femeile sunt obligate sa apeleze tot la barbati, ca intermediari intre ele si electorat. Si nu e greu de prevazut ca "succesul" in alegeri al femeilor va fi extrem de mic spre nul. Asa ca... despre ce pas important vorbim?




5 dec. 2015

Ticu Dumitrescu - 7 ani...

Ieri s-au implinit sapte ani de la trecerea lui Ticu Dumitrescu la cele vesnice. O sa reiau un text pe care l-am scris atunci pe blog. Ca sa ne aducem aminte...  Si pentru ca Ticu Dumitrescu, mai exact atitudinea lui Traian Basescu fata de acesta, m-a determinat, acum 10 ani, sa devin comentator politic in online.

9 decembrie 2008

"Nu am putut sa scriu nimic in prima clipa cand am auzit ca Ticu Dumitrescu a trecut la cele vesnice. Eu nu l-am cunoscut direct.  Stiu insa tot ce a facut pentru aceasta tara si cum s-a luptat sa-si vada visele implinite.

De numele lui se leaga momentul in care m-am “despartit” de Traian Basescu, in 2005, si lucrul acesta nu il voi uita niciodata. Ticu Dumitrescu e “de vina” pentru aceasta “ruptura politica”, si ii multumesc si acum ca mi-a deschis ochii, in vara aceea in care Basescu aflat in China, l-a umilit, l-a tratat de sus, l-a persiflat intr-un mod dezgustator. 

Pentru ca trebuie sa recunosc ca pana atunci nu numai ca il votasem pe Basescu de fiecare data, dar il sustinusem in fiecare campanie electorala. 

Zilele acelea din vara lui 2005, in imaginile care se perindau pe sticla televizorului, am vazut in ochii lui Ticu Dumitrescu o durere si o dezamagire imensa, pe care niciodata nu mi-o voi scoate din minte. Se desfasurau alegerile interne din Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, moment in care PD – cu sprijinul direct al lui Traian Basescu - declanseaza o noua criza, alegand sa NU il sustina pe Ticu Dumitrescu, asa cum fusese intelegerea cu PNL, la sefia institutiei. PD, alaturi de PSD si de PRM (aliantele astea va spun acum mai multe, nu?) alesesera sa il voteze pe Corneliu Turianu. Imediat, Ticu Dumitrescu a anuntat ca isi va da demisia din CNSAS. Cititi declaratia facuta pentru ziarul Ziua:

“Nu a fost o lovitura de teatru, oameni buni! A fost o lucratura. Nu cred ca va mai avea loc deconspirarea Securitatii asa cum am gandit-o eu", a spus liderul fostilor detinuti politici. In opinia lui Ticu Dumitrescu, presedintele Traian Basescu nu este strain de cele intamplate. "Regret implicarea presedintelui Basescu, prin domnul Emil Boc care a inventat un candidat peste noapte: pe Corneliu Turianu. (...) Nu cred ca mister Boc face ceva fara ordin. Sa-ti fie rusine, domnule Boc, pentru ca dumneata ai facut aceasta lucratura!", a spus Ticu Dumitrescu. El i-a batut obrazul si liderului pesedist, Mircea Geoana, care il asigurase de sustinerea reprezentantilor partidului sau. "A fost o lucratura. Felicitari. Sper ca domnul Timofte m-a auzit" a intarit initiatorul legii deconspirarii Securitatii.”

Presedintele Traian Basescu, aflat in vizita in China, a refuzat sa comenteze situatia de la CNSAS, delarand pe un ton cinic ca este o problema de care este „departe si ca distanta si ca interes”. Totul insa i se tragea lui Ticu Dumitrescu de la niste discutii mai vechi cu Traian Basescu prin care insistase din rasputeri pe niste idei si principii pentru care luptase fara rezerve: Il citez chiar pe Ticu Dumitrescu, din nou:

„ In februarie 2005, in fruntea unei delegatii a AFDPR, am fost primit de presedinte, la cererea mea, cerere care era facuta din decembrie 2004. Poate cea mai importanta a fost rugamintea adresata in numele Asociatiei sa convoace cele doua Camere ale parlamentului si, intr-o declaratie solemna care sa fie supusa votului nominal, deschis al parlamentului, sa recunoasca, sa-si asume si sa condamne - retineti, va rog, ca sunt trei etape - crimele comunismului. Domnia sa, spre stupefactia mea, pentru ca eu ma asteptam sa raspunda creditului acordat (trebuie sa recunosc ca l-am votat pe d-l Basescu), a venit cu acel raspuns: dovezile, dovezile. Asta m-a socat.”

Traian Basescu incercase pana atunci din rasputeri sa evite acest moment, al condamnarii comunismului, incercand chiar sa il indeparteze pe Ticu Dumitrescu, asa cum el insusi spune, de la sefia CNSAS. Totusi, cu ajutorul societatii civile si la presiunile ei, Basescu a fost obligat sa o faca: sa condamne comunismul. Dar am inteles in zilele acelea, chiar de la Ticu Dumitrescu, ca totul s-a intamplat nu din dorinta presedintelui, ci la schimb pentru o sustinere pe termen lung a unei parti a societatii civile. Un troc, dragii mei. Un troc pe voturi. In schimbul unor sinecuri. Pentru o luuuunga prietenie. Calduta tuturor si legitimata de o aureola de moralitate. Un contract cinic menit sa preia de la PNL "tema anticomunista".  

Am citit zilele astea cateva texte despre eroul Ticu, cel caruia ar trebui sa-i legam neconditionat numele de condamnarea comunismului, fara sa-l mai numim pe cel care a vazut in asta doar un troc politic. Printre textele citite m-au emotionat cel mai mult cel al lui Radu Portocala si cel al lui Radu Calin Cristea. Sunt oameni care au avut norocul sa-l cunoasca indeaproape pe acest mare OM. Scrasnit, chinuit, incorsetat, vizibil obligat, a scris ceva si Traian Ungureanu. Mai mult ca sa evite sa scrie ceva despre Marea Coalitie Fesenista ce ni se arata ca o stea de la rasarit. Aproape pot sa spun ca e un noroc ca admirabilul Ticu a murit cu cateva zile ca aceasta odioasa coalitie sa fie batuta in cuie. L-ar fi amarat si mai mult..."

20 nov. 2015

Radu Portocala si o noua carte: ”Un presedinte impotriva Romaniei”

Zilele acestea a aparut, la editura Cartier, o noua carte a lui Radu Portocala, ”Un presedinte impotriva Romaniei”. O puteti gasi la Gaudeamus pana duminica seara, 22 noiembrie, la standul nr. 21, nivelul 00, in pavilionul central din Romexpo. Sau o puteti comanda pe site-ul editurii. Cartea este o rememorare a perioadei 2004 - 2014, asa cum a fost vazuta de autor si consemnata pe blog sau in articolele din ziare. 

„Românii sunt un popor fără memorie, iar această tară – cum altfel i-am putea spune? – se află la originea multora dintre nenorocirile care se abat asupra lor. Mai mult: ei refuză memoria, îndărătnicindu-se să creadă că trecutul poate fi mereu replămădit în funcţie de capriciile şi de fantasmele prezentului. Românii devin astfel un popor orwellian în toată accepţia tragică, înăbuşitoare a cuvântului, iar România apare ca singurul loc din lume în care trecutul e doar o consecinţă discutabilă a prezentului.” - Radu Portocala




29 oct. 2015

Radu Portocală – Istoria întortocheată a Jaguarului albastru

Radu Portocală avea 21 de ani, în anul 1972, când a văzut pentru prima dată, în ziarul “România liberă”, la Mica Publicitate, la rubrica vânzări auto, un anunț despre ceea ce doar bănuia că ar putea fi Jaguarul regal, mașina pe care Regele Mihai o iubise cel mai mult. 

Primită în dar de tânărul Principe Mihai, în 1937, din partea Guvernului României, prin Ministerului Aerului, automobilul SS Jaguar 100 este primul dintr-o serie limitată, pe calandra căruia apărea pentru prima data faimoasa figurină Jaguar. 

Radu Portocală zărise mașina o singură data, copil fiind, pe strada Ion Câmpineanu. Speranțele de a ajunge să vadă din nou acea mașină și să o cumpere îi sunt spulberate de la bun început, la aflarea prețului. Nici tânărul Radu, nici familia, nu aveau suma necesară să o achiziționeze. In 1973, după un an, Radu Portocală vede din nou, cu totul întâmplător, același anunț postat în același ziar. 

Cititi mai mult pe bookiseala.ro

Foto: MS Regele Mihai și Radu Portocală alături de Jaguar in 1991.


Il giardino di Giulio Caccini la Cotroceni

Lasati totul deoparte si veniti astazi, la Cotroceni, la ora 19:00, pentru a intra in gradina lui Caccini. Va asteapta la Palat Marco Horvat si ansamblul de muzica veche Faenza veniti direct de la Versailles. Mai multe detalii aici.

Si o superba cronica a concertului aici.



26 oct. 2015

Acasa la Neagu Djuvara...

Sambata l-am vizitat pe Neagu Djuvara. Nu singura, ci impreuna cu trei prieteni: Marius Ghilezan, Aida Minerva Tanasescu, care locuieste in Olanda, si Paulina Selaru. Marturisesc ca la inceput am avut emotii similare cu cele avute atunci cand am intrat in casa Doinei Cornea.

Am trecut mai intai prin Piata Galati sa luam un cos cu fructe de sezon si ne-am apropiat de casa istoricului, aflata in apropierea bulevardului Dacia. Inainte sa intram in curte m-am gandit ca e pentru prima data cand sunt atat de aproape de o personalitate prestigioasa a culturii romane intrata in al 100-lea an de viata. O vazusem si pe Cella Delavrancea, la Radio, in concertul aniversar la implinirea unui secol de viata. Insa acum era altceva.

Mergeam la Neagu Djuvara sa-i cerem un sfat. Sa-l intrebam daca Monarhia in Romania mai poate avea un viitor. Si care ar fi acela. Ideea de a merge la Neagu Djuvara ne-a venit dupa ce Printul Nicolae a fost exclus din linia de succesiune a Casei Regale si dezmostenit. Imediat dupa acea decizie am fost intoxicati, fiecare in particular, cu tot felul de zvonuri, de versiuni. In toate, Nicolae era calomniat in fel si chip, de cele mai multe ori de persoane foarte apropiate sau asa-zis apropiate de Palatul Elisabeta. Niciunul dintre noi nu daduse crezare soaptelor care ni se susurau la ureche. Era prea mult si prea abject.

Am intrat in curtea Seniorului Djuvara unde ne-au intampinat trei pisici. Calcam si noi si ele pe varfuri. Am inceput sa ne spunem incet unul altuia: "Daca a uitat cumva ca venim? Daca nu o sa ne primeasca?" Am sunat si usa s-a deschis apoape instantaneu. Am urcat scarile inguste, in spirala. Dumnezeule, m-am gandit, cum le poate urca? Si pentru noi era destul de dificil... Usa apartamentului era deschisa si am intrat incet, cu aceeasi teama.

Neagu Djuvara ne astepta in sufragerie, pe canapeaua de piele, sub tabloul in care ii era pictata mama, imbracat sport-elegant, zambind. "Ei, bine, ce va aduce la mine?", ne-a intrebat. "Arde tara, Domnule Djuvara!" a spus Aida. "Cum?!", a intrebat. Aida a repetat mesajul cu si mai multa convingere. Istoricul a facut ochii mari, intrebatori, apoi a inceput sa rada sanatos, si din momentul acela toata atmosfera s-a relaxat.

Ne-a poftit sa stam jos, cat mai aproape ca sa ne auda bine, si sa ii povestim ce si cum, in jurul masutei cu cafea si biscuiti. Discutia a fost lunga. Intai ne-a ascultat pe fiecare, apoi povestile s-au prelungit pana pe inserat. De cateva ori ne-am scuzat, i-am spus ca nu vrem sa il retinem prea mult. Dar adevarul era ca nu am mai fi plecat. Ne-a coplesit cu memoria fantastica.

Au fost aproape trei ore in care nu am discutat numai de Monarhie. Am simtit ca am intrat intr-un Univers din care n-as mai fi vrut sa ies. Ne-a prezentat tablourile de familie, cartile, o multime de fotografii, inclusiv de la cununia oficiata de Monseniorul Ghika, astazi Fericitul Vladimir Ghika, ne-a povestit istorii, ne-a descris personaje, ne-a poftit sa-i vizitam apartamentul...

Am discutat subiecte pornind de la "ciuma de la 1300" pana la "tatarul scopit Ponta". A glumit, a spus bancuri, a fost in verva, parea mai tanar decat noi... Insa atunci cand vorbea despre Monarhie si viitorul ei devenea cumva brusc serios si trist. A zis ca nu ne poate incuraja. Ne-a spus ca Monarhia parlamentara e cea mai buna forma de guvernamant posibila, dar ne-a repetat de cateva ori, in franceza, ca in Romania totul s-a terminat.

Nu voi povesti mai mult de-atat... Intr-un fel, stiam de cand ne-am propus sa il vizitam ca nu ne poate da un alt "diagnostic" pentru tara. Dar poate mai aveam un sambure de speranta, sau poate doream sa auzim un adevar rostit franc de un... specialist. Prietenii monarhisti de pe Facebook stiu ca am fost in aceasta vizita, dar nu am vrut sa le spunem concluziile si mesajul lui Neagu Djuvara ieri, din respect pentru Ziua Aniversara a Regelui.

Am plecat din casa remarcabilului istoric cu sentimente amestecate. Pe de o parte tristi, pe de alta plini de bucuria si placerea pe care ti-o da o astfel de intalnire. Ne-a rugat sa mai trecem. Sa ii aducem fotografiile pe care le-am facut. "Toti imi fac fotografii, dar nimeni nu mi le da si mie". O sa i le ducem... Cu mult respect si pretuire...


25 oct. 2015

Occidentul si Islamul. Criza refugiatilor, drepturile femeilor si mutenia stangii.

In contextul "Crizei Refugiatilor", am cautat sa vad care e pozitia organizatiilor feministe din Europa in legatura cu abuzurile asupra femeilor. Am constat ca exista o mutenie aproape totala pe aceasta tema, care ar trebui sa priveasca stanga, nu? Femeile de stanga prefera insa ori sa taca, ori sa-i planga pe "sarmanii refugiati". Dar sa ne uitam putin care e de fapt situatia.

In conformitate cu Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, la sfarsitul anului 2014 numarul persoanelor refugiate a fost mai mare cu 23% decat in anul 2013, atingand astfel cel mai inalti nivel de dupa 1995. Dintre acestia, refugiatii sirieni au constitutit, in 2014, cel mai consistent grup, depasindu-l pe cel afgan care dominase statisticile de profil in ultimele trei decenii.

Potrivit Eurostat, statele membre ale UE au primit 626.715 de cereri de azil in 2014, cel mai mare numar de cereri primite din anul 1992. Principalele tari de origine ale solicitanților de azil, reprezentand aproape jumatate din total, au fost Siria (20%), Afganistan (7%), Kosovo (6%), Eritreea (6%) și Serbia (5%).

In primele trei luni ale lui 2015, numarul de noi cereri de azil in UE a fost de 184.800 de persoane, in crestere cu 86% comparativ cu acelasi trimestru din anul precedent. Tot conform UNHCR, raportul din septembrie 2015, imigrantii care au intrat in Europa in ultimii ani sunt, in proportie de 65%, barbati. Pentru a intelege mai bine efectele si consecintele acestui fenomen, unde imigrantii sunt in proportie dominanta barbati, trebuie sa observam alte cateva studii facute de institutii de profil in tari europene.

Suedia este, conform studiilor MIPEX (2010) si Gallup (2012), in fruntea tarilor gazda cele mai prietenoase cu imigrantii, majoritatea acestora provenind din Irak, Iran sau Siria. In tara exista in prezent 16 moschei, unele dintre ele finantate de guvernul Arabiei Saudite sau de cel al Libiei. Am putea spune ca multiculturalismul functioneaza perfect in Suedia, insa exista statistici care contrazic la modul evident acest lucru.

Gatestone Institute prezinta o paralela intre cresterea numarului de musulmani din Suedia si inmultirea cazurilor de viol din ultimii ani. Din 1975 pana in 2014, numarul violurilor a crescut de la 421 raportate in 1975, la 6620 raportate in 2014. Numarul infractiunilor comise cu violenta au crescut in perioada aceasta, per total, cu 300%. Majoritatea tintelor actiunilor criminale sunt femeile.

Mai multe studii efecuate in Suedia arata ca 85% dintre violatorii condamnati au fost imigranti la prima sau a doua generatie. Cu toate acestea, conform Consiliul Suedez National de Prevenire a Criminalitatii, mai putin de 25% din cazuri sunt raportate la politie.

Nu numai in Suedia se observa cresterea la un nivel alarmant a criminalitatii - in special a violurilor. Germania, Italia, Marea Britanie sau Franta prezinta acelasi tip de statistici ingrijoratoare.

De cele mai multe ori, masurile luate in aceste situatii duc la restrangerea libertatilor femeilor. Exista nenumarate exemple in acest sens, dar as vrea sa amintesc un caz intamplat recent in Germania cand, intr-o scoala, parintii au fost avertizati printr-o scrisoare care a fost preluata si de presa sa nu imbrace fetitele in topuri, bluzite, fuste mini sau pantaloni scurti, pentru a nu-i provoca pe imigrantii musulmani cazati intr-o cladire din apropierea scolii.

Principala cauza a cresterii infractiunilor comise cu violenta impotriva femeilor in statele occidentale, dar si a unor incercari de restrangere a libertatilor ca masura de protectie in zonele dominate de imigrantii care provin din Orientul Mijlociu, este islamismul radical, o noua ideologie criminala, o alta utopie a epocii moderne, alaturi de fascism si marxism-leninism.

Islamismul, ca ideologie si curent politic, se pozitioneaza impotriva valorilor culturii occidentale, la baza carora se afla traditia iudeo-crestina. Islamistii radicali, reprezentati adeseori in Occident sub masca asa-zis religioasa a imamilor radicali, dar si a celor care ii urmeaza cu convingere, resping occidentalismul, resping modernitatea, cu tot ce reprezinta aceasta din punct de vedere cultural. Un punct imporant in razboiul dintre cele doua civilizatii il reprezinta modul in care sunt vazute si tratate femeile, in general, si femeia occidentala in special.

Pentru a avea o imagine despre modul cum trateaza Islamul femeia, e important sa vedem ce spune Global Gender Gap in ultimul raport, din 2014. Putem observa cum, in ceea ce priveste egalitatea femeilor cu barbatii, pe ultimele locuri se situeaza tari islamice precum Iran, Yemen, Ciad, Pakistan, Siria, Arabia Saudita. De asemenea, in ceea ce priveste traficul de persoane, state precum Pakistan, Algeria, Yemen, Emiratele Arabe, Egipt, Siria ocupa primele locuri. Iordania sau Turcia ocupa, la randul lor, locuri deloc onorabile. Tarile in care traficul de fiinte umane ne arata valori apropiate de zero sunt, in ordine, Islanda, Finlanda. Norvegia, Suedia, Danemarca.

Nu putem vorbi astazi de o criza a imigrantilor fara sa luam in calcul traditia, mentalitatea si ideologia pe care cei care intentioneaza sa devina azilanti in Europa o aduc in acest spatiu. Conform traditiei, femeii islamice i se recomanda sa traiasca doar intr-un cerc social restrans, inconjurata in special de rude. E total contraindicat ca acestea sa traiasca in preajma persoanelor de sex masculin, daca acestea nu apartin familiei, iar relatiile sociale ale acesteia sunt restranse la minimum.

Despre inegalitatea femeilor cu barbati si despre tratamente violente asupra acestora vorbesc insasi versete ale Coranului, din care poate fi citat versetul 34: "Bărbaţii sunt mai presus decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor şi fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează. Dojeniţi-le pe cele de a căror ascultare vă este teamă! Părăsiţi-le în aşternuturi! Loviţi-le! Nu le căutaţi însă gâlceavă, dacă vă dau apoi ascultare.”

In lumea de astazi, ceea ce numim in mod generic Occident este spatiul unde femeile se bucura de cele mai largi drepturi. Miscarile pentru drepturile femeilor au aparut in acest spatiu, ca si dreptul de a profesa in toate domeniile, inclusiv in cel militar. Femeile au drepturi politice in practic toate statele acestui spatiu, pot vota si pot fi alese in orice functie, de la aceea de presedinte sau prim-ministru pana la coordonator al serviciilor secrete.

Occidentul este, de departe, regiunea unde femeile se bucura de cele mai multe libertati. In acelasi timp, lumea islamica este spatiul geografic unde femeile se bucura de cele mai putine drepturi si libertati. Prin ceea ce numim astazi "Criza Refugiatilor" cele doua spatii culturale, si cele doua mentalitati, vor intra intr-un contact nemijlocit. Dar si intr-un conflict. Ramane sa constatam, in anii ce vin, cat de exploziva va fi contopirea celor doua civilizatii, in special in domeniile in care clivajul dintre ele pare a fi substantial.