6 mai 2016

"Razboiul Regelui"

Am participat aseara, la Baneasa Grand Cinema Digiplex, la avanpremiera filmului "Razboiul Regelui", un film de John Florescu, fiul cunoscutului istoric Radu Florescu. Filmul va putea fi urmarit, in premiera, pe 10 Mai, la ora 23:30, la Pro TV, apoi - intr-o versiune mai lunga - va fi prezentat din luna septembrie in cateva sute de scoli si facultati din Romania. Producatorul, John Florescu, a luat legatura cu cateva case de filme in vederea difuzarii lui la nivel international. Un demers extrem de important pentru cunoasterea adevarului istoric, legat in special de momentul de la 23 august.


1 apr. 2016

Lantul slabiciunilor. Doar trei zale.

Corneliu era un lider politic complet zanatec, dar Olguta il iubea. Era slabiciunea ei. Cand filozoful Gabriel l-a amenintat pe Corneliu – cu judecata, nu cu bataia – Olguta a sarit ca arsa. A declarat ca il va apara chiar fizic, desi Corneliu batea bine suta de kile, iar Olguta nu sarea de cincizeci nici iarna, de gerul Bobotezei. Dar Olguta stia karate!

Anii au trecut si Olguta a schimbat partidul. A ajuns o mare primarita. Apoi a fost retinuta si arestata. Elena a dezvoltat atunci o slabiciune brusca pentru Olguta. A afirmat ca e in stare sa se duca la Beciul Domnesc sa protesteze impotriva arestarii Olgutei. E de inteles. Si Elena e femeie; simtise si ea zanganitul catuselor la maini.

Traian are o slabiciune publica pentru Elena. Toata lumea stie. Slabiciunea e atat de mare incat Traian a scris, cu mana lui, pe Facebook, ca nu se va dezice de Elena nici daca ea va fi condamnata definitiv. Asta pentru ca loialitatea este un lucru rar, a explicat Traian. Iar slabiciunea lui e direct proportionala cu loialitatea ei. 

Gabriel (da, da, acelasi Gabriel de mai sus!) are o slabiciune pentru Traian. Cand Traian se afla in ultimul sau an de mandat, si le facuse pe toate, Gabriel a declarat ca Traian s-a ridicat la inaltimea exigentelor sale. Si ca el, personal, s-a recunoscut in valorile lui Traian. Asa ajungem, printr-un lant al slabiciunilor, de la Corneliu la Gabriel.

Caragiale a avut nevoie de vreo zece slabiciuni ca sa-l treaca clasa pe elevul Mitica Dascalescu, dintr-a VI-a. Dar in secolul al XIX-lea lucrurile mergeau mai greu. Astazi, ca sa treci de la un grobian poet de curte, complet amoral, la cel mai important filozof al dreptei (si al moralei) iti trebuie doar trei slabiciuni: Olguta, Elena si Traian.

23 dec. 2015

13 dec. 2015

Femeile pot vota in Arabia Saudita. Un pas important? Sa ne mai gandim...

S-a tot scris despre faptul ca femeile din Arabia Saudita pot vota si candida pentru prima data, anul acesta, la al treilea scrutin din istoria statului saudit. S-a mai spus ca acesta ar fi un pas destul de important pentru egalitatea dintre femei si barbati in Arabia Saudita, stat care, ce ironie, detine sefia comisiei pentru drepturile omului la ONU. Si, ca dintr-o populatie totala de 21 de milioane de locuitori, s-au inscris pentru a vota 131.000 de femei, pe langa 1,3 milioane barbati.

Insa acest vot nu marcheaza deloc o democratizare a Arabiei Saudite, tara in care Constitutia tarii este reglementata strict pe baza Legii Islamice. Singurul scrutin in care sauditii se pot exprima este cel pentru Consiliile Municipale, care au puteri extrem de limitate: se ocupa doar de strazi, parcuri si salubrizare. Chiar si in cazul acesta, femeile si barbatii vor vota in centre de vot diferite, iar femeile nu se pot inscrie singure la vot, ci doar cu avizul tutorelui. Tot tutorele, sau un alt membru de sex masculin al familiei, este obligat sa le conduca la sectia de vot, pentru ca femeile nu au dreptul sa circule neinsotite in public.

Femeile nu pot face nici campanie direct in fata barbatilor. Si este evident de ce. Pentru ca nu pot aparea in public cu fata descoperita, Arabia Saudita fiind una dintre cele mai restrictive tari cu privire la purtarea valului islamic. Din acest motiv, pentru transmiterea mesajelor, femeile sunt obligate sa apeleze tot la barbati, ca intermediari intre ele si electorat. Si nu e greu de prevazut ca "succesul" in alegeri al femeilor va fi extrem de mic spre nul. Asa ca... despre ce pas important vorbim?




5 dec. 2015

Ticu Dumitrescu - 7 ani...

Ieri s-au implinit sapte ani de la trecerea lui Ticu Dumitrescu la cele vesnice. O sa reiau un text pe care l-am scris atunci pe blog. Ca sa ne aducem aminte...  Si pentru ca Ticu Dumitrescu, mai exact atitudinea lui Traian Basescu fata de acesta, m-a determinat, acum 10 ani, sa devin comentator politic in online.

9 decembrie 2008

"Nu am putut sa scriu nimic in prima clipa cand am auzit ca Ticu Dumitrescu a trecut la cele vesnice. Eu nu l-am cunoscut direct.  Stiu insa tot ce a facut pentru aceasta tara si cum s-a luptat sa-si vada visele implinite.

De numele lui se leaga momentul in care m-am “despartit” de Traian Basescu, in 2005, si lucrul acesta nu il voi uita niciodata. Ticu Dumitrescu e “de vina” pentru aceasta “ruptura politica”, si ii multumesc si acum ca mi-a deschis ochii, in vara aceea in care Basescu aflat in China, l-a umilit, l-a tratat de sus, l-a persiflat intr-un mod dezgustator. 

Pentru ca trebuie sa recunosc ca pana atunci nu numai ca il votasem pe Basescu de fiecare data, dar il sustinusem in fiecare campanie electorala. 

Zilele acelea din vara lui 2005, in imaginile care se perindau pe sticla televizorului, am vazut in ochii lui Ticu Dumitrescu o durere si o dezamagire imensa, pe care niciodata nu mi-o voi scoate din minte. Se desfasurau alegerile interne din Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, moment in care PD – cu sprijinul direct al lui Traian Basescu - declanseaza o noua criza, alegand sa NU il sustina pe Ticu Dumitrescu, asa cum fusese intelegerea cu PNL, la sefia institutiei. PD, alaturi de PSD si de PRM (aliantele astea va spun acum mai multe, nu?) alesesera sa il voteze pe Corneliu Turianu. Imediat, Ticu Dumitrescu a anuntat ca isi va da demisia din CNSAS. Cititi declaratia facuta pentru ziarul Ziua:

“Nu a fost o lovitura de teatru, oameni buni! A fost o lucratura. Nu cred ca va mai avea loc deconspirarea Securitatii asa cum am gandit-o eu", a spus liderul fostilor detinuti politici. In opinia lui Ticu Dumitrescu, presedintele Traian Basescu nu este strain de cele intamplate. "Regret implicarea presedintelui Basescu, prin domnul Emil Boc care a inventat un candidat peste noapte: pe Corneliu Turianu. (...) Nu cred ca mister Boc face ceva fara ordin. Sa-ti fie rusine, domnule Boc, pentru ca dumneata ai facut aceasta lucratura!", a spus Ticu Dumitrescu. El i-a batut obrazul si liderului pesedist, Mircea Geoana, care il asigurase de sustinerea reprezentantilor partidului sau. "A fost o lucratura. Felicitari. Sper ca domnul Timofte m-a auzit" a intarit initiatorul legii deconspirarii Securitatii.”

Presedintele Traian Basescu, aflat in vizita in China, a refuzat sa comenteze situatia de la CNSAS, delarand pe un ton cinic ca este o problema de care este „departe si ca distanta si ca interes”. Totul insa i se tragea lui Ticu Dumitrescu de la niste discutii mai vechi cu Traian Basescu prin care insistase din rasputeri pe niste idei si principii pentru care luptase fara rezerve: Il citez chiar pe Ticu Dumitrescu, din nou:

„ In februarie 2005, in fruntea unei delegatii a AFDPR, am fost primit de presedinte, la cererea mea, cerere care era facuta din decembrie 2004. Poate cea mai importanta a fost rugamintea adresata in numele Asociatiei sa convoace cele doua Camere ale parlamentului si, intr-o declaratie solemna care sa fie supusa votului nominal, deschis al parlamentului, sa recunoasca, sa-si asume si sa condamne - retineti, va rog, ca sunt trei etape - crimele comunismului. Domnia sa, spre stupefactia mea, pentru ca eu ma asteptam sa raspunda creditului acordat (trebuie sa recunosc ca l-am votat pe d-l Basescu), a venit cu acel raspuns: dovezile, dovezile. Asta m-a socat.”

Traian Basescu incercase pana atunci din rasputeri sa evite acest moment, al condamnarii comunismului, incercand chiar sa il indeparteze pe Ticu Dumitrescu, asa cum el insusi spune, de la sefia CNSAS. Totusi, cu ajutorul societatii civile si la presiunile ei, Basescu a fost obligat sa o faca: sa condamne comunismul. Dar am inteles in zilele acelea, chiar de la Ticu Dumitrescu, ca totul s-a intamplat nu din dorinta presedintelui, ci la schimb pentru o sustinere pe termen lung a unei parti a societatii civile. Un troc, dragii mei. Un troc pe voturi. In schimbul unor sinecuri. Pentru o luuuunga prietenie. Calduta tuturor si legitimata de o aureola de moralitate. Un contract cinic menit sa preia de la PNL "tema anticomunista".  

Am citit zilele astea cateva texte despre eroul Ticu, cel caruia ar trebui sa-i legam neconditionat numele de condamnarea comunismului, fara sa-l mai numim pe cel care a vazut in asta doar un troc politic. Printre textele citite m-au emotionat cel mai mult cel al lui Radu Portocala si cel al lui Radu Calin Cristea. Sunt oameni care au avut norocul sa-l cunoasca indeaproape pe acest mare OM. Scrasnit, chinuit, incorsetat, vizibil obligat, a scris ceva si Traian Ungureanu. Mai mult ca sa evite sa scrie ceva despre Marea Coalitie Fesenista ce ni se arata ca o stea de la rasarit. Aproape pot sa spun ca e un noroc ca admirabilul Ticu a murit cu cateva zile ca aceasta odioasa coalitie sa fie batuta in cuie. L-ar fi amarat si mai mult..."

20 nov. 2015

Radu Portocala si o noua carte: ”Un presedinte impotriva Romaniei”

Zilele acestea a aparut, la editura Cartier, o noua carte a lui Radu Portocala, ”Un presedinte impotriva Romaniei”. O puteti gasi la Gaudeamus pana duminica seara, 22 noiembrie, la standul nr. 21, nivelul 00, in pavilionul central din Romexpo. Sau o puteti comanda pe site-ul editurii. Cartea este o rememorare a perioadei 2004 - 2014, asa cum a fost vazuta de autor si consemnata pe blog sau in articolele din ziare. 

„Românii sunt un popor fără memorie, iar această tară – cum altfel i-am putea spune? – se află la originea multora dintre nenorocirile care se abat asupra lor. Mai mult: ei refuză memoria, îndărătnicindu-se să creadă că trecutul poate fi mereu replămădit în funcţie de capriciile şi de fantasmele prezentului. Românii devin astfel un popor orwellian în toată accepţia tragică, înăbuşitoare a cuvântului, iar România apare ca singurul loc din lume în care trecutul e doar o consecinţă discutabilă a prezentului.” - Radu Portocala




29 oct. 2015

Radu Portocală – Istoria întortocheată a Jaguarului albastru

Radu Portocală avea 21 de ani, în anul 1972, când a văzut pentru prima dată, în ziarul “România liberă”, la Mica Publicitate, la rubrica vânzări auto, un anunț despre ceea ce doar bănuia că ar putea fi Jaguarul regal, mașina pe care Regele Mihai o iubise cel mai mult. 

Primită în dar de tânărul Principe Mihai, în 1937, din partea Guvernului României, prin Ministerului Aerului, automobilul SS Jaguar 100 este primul dintr-o serie limitată, pe calandra căruia apărea pentru prima data faimoasa figurină Jaguar. 

Radu Portocală zărise mașina o singură data, copil fiind, pe strada Ion Câmpineanu. Speranțele de a ajunge să vadă din nou acea mașină și să o cumpere îi sunt spulberate de la bun început, la aflarea prețului. Nici tânărul Radu, nici familia, nu aveau suma necesară să o achiziționeze. In 1973, după un an, Radu Portocală vede din nou, cu totul întâmplător, același anunț postat în același ziar. 

Cititi mai mult pe bookiseala.ro

Foto: MS Regele Mihai și Radu Portocală alături de Jaguar in 1991.


Il giardino di Giulio Caccini la Cotroceni

Lasati totul deoparte si veniti astazi, la Cotroceni, la ora 19:00, pentru a intra in gradina lui Caccini. Va asteapta la Palat Marco Horvat si ansamblul de muzica veche Faenza veniti direct de la Versailles. Mai multe detalii aici.

Si o superba cronica a concertului aici.



26 oct. 2015

Acasa la Neagu Djuvara...

Sambata l-am vizitat pe Neagu Djuvara. Nu singura, ci impreuna cu trei prieteni: Marius Ghilezan, Aida Minerva Tanasescu, care locuieste in Olanda, si Paulina Selaru. Marturisesc ca la inceput am avut emotii similare cu cele avute atunci cand am intrat in casa Doinei Cornea.

Am trecut mai intai prin Piata Galati sa luam un cos cu fructe de sezon si ne-am apropiat de casa istoricului, aflata in apropierea bulevardului Dacia. Inainte sa intram in curte m-am gandit ca e pentru prima data cand sunt atat de aproape de o personalitate prestigioasa a culturii romane intrata in al 100-lea an de viata. O vazusem si pe Cella Delavrancea, la Radio, in concertul aniversar la implinirea unui secol de viata. Insa acum era altceva.

Mergeam la Neagu Djuvara sa-i cerem un sfat. Sa-l intrebam daca Monarhia in Romania mai poate avea un viitor. Si care ar fi acela. Ideea de a merge la Neagu Djuvara ne-a venit dupa ce Printul Nicolae a fost exclus din linia de succesiune a Casei Regale si dezmostenit. Imediat dupa acea decizie am fost intoxicati, fiecare in particular, cu tot felul de zvonuri, de versiuni. In toate, Nicolae era calomniat in fel si chip, de cele mai multe ori de persoane foarte apropiate sau asa-zis apropiate de Palatul Elisabeta. Niciunul dintre noi nu daduse crezare soaptelor care ni se susurau la ureche. Era prea mult si prea abject.

Am intrat in curtea Seniorului Djuvara unde ne-au intampinat trei pisici. Calcam si noi si ele pe varfuri. Am inceput sa ne spunem incet unul altuia: "Daca a uitat cumva ca venim? Daca nu o sa ne primeasca?" Am sunat si usa s-a deschis apoape instantaneu. Am urcat scarile inguste, in spirala. Dumnezeule, m-am gandit, cum le poate urca? Si pentru noi era destul de dificil... Usa apartamentului era deschisa si am intrat incet, cu aceeasi teama.

Neagu Djuvara ne astepta in sufragerie, pe canapeaua de piele, sub tabloul in care ii era pictata mama, imbracat sport-elegant, zambind. "Ei, bine, ce va aduce la mine?", ne-a intrebat. "Arde tara, Domnule Djuvara!" a spus Aida. "Cum?!", a intrebat. Aida a repetat mesajul cu si mai multa convingere. Istoricul a facut ochii mari, intrebatori, apoi a inceput sa rada sanatos, si din momentul acela toata atmosfera s-a relaxat.

Ne-a poftit sa stam jos, cat mai aproape ca sa ne auda bine, si sa ii povestim ce si cum, in jurul masutei cu cafea si biscuiti. Discutia a fost lunga. Intai ne-a ascultat pe fiecare, apoi povestile s-au prelungit pana pe inserat. De cateva ori ne-am scuzat, i-am spus ca nu vrem sa il retinem prea mult. Dar adevarul era ca nu am mai fi plecat. Ne-a coplesit cu memoria fantastica.

Au fost aproape trei ore in care nu am discutat numai de Monarhie. Am simtit ca am intrat intr-un Univers din care n-as mai fi vrut sa ies. Ne-a prezentat tablourile de familie, cartile, o multime de fotografii, inclusiv de la cununia oficiata de Monseniorul Ghika, astazi Fericitul Vladimir Ghika, ne-a povestit istorii, ne-a descris personaje, ne-a poftit sa-i vizitam apartamentul...

Am discutat subiecte pornind de la "ciuma de la 1300" pana la "tatarul scopit Ponta". A glumit, a spus bancuri, a fost in verva, parea mai tanar decat noi... Insa atunci cand vorbea despre Monarhie si viitorul ei devenea cumva brusc serios si trist. A zis ca nu ne poate incuraja. Ne-a spus ca Monarhia parlamentara e cea mai buna forma de guvernamant posibila, dar ne-a repetat de cateva ori, in franceza, ca in Romania totul s-a terminat.

Nu voi povesti mai mult de-atat... Intr-un fel, stiam de cand ne-am propus sa il vizitam ca nu ne poate da un alt "diagnostic" pentru tara. Dar poate mai aveam un sambure de speranta, sau poate doream sa auzim un adevar rostit franc de un... specialist. Prietenii monarhisti de pe Facebook stiu ca am fost in aceasta vizita, dar nu am vrut sa le spunem concluziile si mesajul lui Neagu Djuvara ieri, din respect pentru Ziua Aniversara a Regelui.

Am plecat din casa remarcabilului istoric cu sentimente amestecate. Pe de o parte tristi, pe de alta plini de bucuria si placerea pe care ti-o da o astfel de intalnire. Ne-a rugat sa mai trecem. Sa ii aducem fotografiile pe care le-am facut. "Toti imi fac fotografii, dar nimeni nu mi le da si mie". O sa i le ducem... Cu mult respect si pretuire...