12 apr. 2015

4 apr. 2015

Celibidache, povestindu-si viata cu mult umor.

Un material video unic, pe care prea putina lume l-a vazut.


28 mar. 2015

Ministerul Public, parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a puterii executive.

Antenistii repeta la nesfarsit faptul ca Ministerul Public face parte din puterea executiva. Ii contrazice insa chiar CCR, dar si Regulamentul de functionare a Parchetelor.

Iata ce spune CCR In Decizia nr. 681 din 15 decembrie 2005, publicată in M. Of. al Romaniei nr. 33/13.01.2006 si in Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicata în M. Of. nr. 60 din 23.01.2006: 

"Curtea retine ca, potrivit Constitutiei, Ministerul Public este parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a puterii executive sau a administratiei publice."

"Potrivit Constitutiei Romaniei, Ministerul Public este o parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a puterii executive sau a administratiei publice. In calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societatii si de aparator al ordinii de drept, al drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ministerului Public, prin procurori, ii revine sarcina ca in faza de urmarire penala sa caute, sa administreze si sa aprecieze probele care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea tuturor imprejurarilor pentru justa solutionare a cauzei."

Regulamentul de functionare a Parchetelor: TITLUL I Dispoziţii generale Art. 1. -(1) Ministerul Public este parte componentă a autorităţii judecătoreşti, iar atribuţiile sale sunt prevăzute în Constituţia României, republicată, în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în alte legi speciale.

17 mar. 2015

Minciunile securistice ale lui Basescu despre Procurorul General

Despre Procurorul General Tiberiu Nitu Basescu minte jegos si scarbos ca un securist ce e. Iata ce scrie Raymond Luca, fostul presedinte al Comisiei parlamentare a revolutionarilor din Decembrie 1989, referindu-se la afirmatiile lui Basescu:

"Dosarul de revolutionar al lui Tiberiu Nitu contine 3 memorii personale cu faptele de la Revolutie. Doar in primul dintre ele, Nitu greseste data, in loc de 22/23 decembrie '89 a scris 21/22. Restul informatiilor sunt identice. Evident ca in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 nu s-a tras niciun foc la TVR, acolo unde Nitu facea de paza ca soldat in termen. A tras la ordin abia a doua zi, dupa 6 PM, cand TVR a fost atacata de forte necunoscute nici astazi publicului larg. Din pacate pentru Tiberiu Nitu, acest pasaj, cel cu data eronata, din primul sau memoriu, este citat atat de Marius Mioc, dar si de altii, in felul asta incercandu-se discreditarea procurorului general. O reteta securista, un pic de adevar, o multime de minciuni, de care probabil nici ultimul "utilizator" nu este strain."

26 feb. 2015

Denunturi mincinoase? Delatiuni? Nu. Declaratii de recunoastere a vinovatiei.

Stau de zile intregi si ma intreb cat o sa mai vorbeasca presa si politicienii despre "denunturi", despre delatiuni... Multi nu se informeaza de ajuns, dar multi si manipuleaza, stiind de fapt despre ce e vorba. Ce intelege lumea din toata nebunia asta? Ca i-a cuprins brusc pe toti placerea delatiunii si a tradarii? Ca daca dai vina pe altcineva, scapi de puscarie, asa cum minte odios Elena Udrea, incercand sa se victimizeze? Nici gand!

De fapt, inculpatii, conform Noului Cod Penal, au de la 1 februarie ocazia sa semneze un acord de recunoastere a vinovatiei cu procurorii, constand si intr-o declaratie de recunoastere a vinovatiei, in momentul in care dovezile si probele aduse de procurori sunt indubitabile. Daca probele nu ar fi clare impotriva lor, nimeni nu ar fi nebun sa isi recunoasca o asa-zisa vinovatie. Ba chiar presiunile facute pentru a obliga pe cineva sa isi recunoasca o falsa vina sunt aspru incriminate penal.

In declaratii insa apar, evident, alti inculpati, martori si probe din dosar. Exact asa cum apar si in dosarele intocmite de procurori. Mai exact, Cocos nu a denuntat-o pe Udrea ca sa scape el de puscarie. Nu va scapa. Cocos a ales sa colaboreze cu procurorii, a recunoscut faptele pentru care procurorii aveau deja dovezi in legatura cu el, Elena Udrea si altii, a semnat acordul si a facut declaratia. Nu cred ca cineva scrie ceva in plus fata de ce au descoperit deja procurorii, asa, din razbunare sau de amorul artei. Denuntul calomnios si fals in declaratii e si el incriminat penal. 


Repet: acordul de recunoastere a vinovatiei se incheie doar atunci cand, din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala cu privire la vinovatia inculpatului. In presa insa nu apar prea multe date din munca procurorilor, de unde am putea sa observam ca probele, dovezile, exista la dosar, ci apar in special aceste declaratii, denumite simplist si manipulator "denunturi". Si fandacsia-i gata: "Vai, Cocos a tradat-o pe Udrea!" 


Nu oricine poate semna un astfel de acord. De ce? Legea spune ca acordul de recunoastere a vinovatiei se poate incheia doar daca infractiunile pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala sunt pedepsite cu amenda sau cu cel mult sapte ani de inchisoare. Instanta decide apoi daca admite sau nu acordul. 


Ce e important? Dupa ce inculpatul recunoaste in fata procurorului ca a comis infractiunile pentru care este urmarit penal, acesta semneaza acordul, prin acelasi document fiind stabilite cuantumul pedepsei si forma in care urmeaza a fi executata. Ei, bine, aici apare avantajul inculpatului, daca se poate vorbi de un avantaj in situatia asta... In cazul in care instanta admite acordul de recunoastere a vinovatiei, solutia pe care o va dispune nu poate fi o condamnare mai grea decat cea asupra careia s-a ajuns la acord intre procurori si inculpat. Dar, dupa cum poate sa admita, instanta poate de asemenea sa nu admita acordul. Si sa decida o alta condamnare. 


Cum spuneam, nu oricine poate semna un astfel de acord. Pedofilul Columbeanu - al carui caz il invoc pentru ca e un exemplu recent - chiar daca si-a recunoscut vinovatia, sperand intr-o pedeapsa mai blanda in instanta, nu putea sa beneficieze de "avantajul" de a-si "negocia" cu procurorii cuantumul si forma pedepsei, deoarece infractiunile infaptuite depaseau sapte ani de inchisoare. Pana la urma, asa cum probabil ati citit, a luat 26 de ani si patru luni de puscarie. 


Ce mai aduce nou un astfel de acord? Pai, ceva esential. Simplifica si micsoreaza mult timpul de judecata. Procesele nu vor mai dura ani si ani... 















Foto: Libertatea.

10 feb. 2015

Elena Udrea si "The Con is on"

Gestul Elenei Udrea, de ieri, din Parlament, m-a facut sa vad filmul "Cacealmaua" - "The Sting" - de unde se pare ca s-a inspirat. Exagerez cand spun s-a inspirat. Pe ea nu o ducea capul la asa ceva. Cineva a invatat-o...

Nu mi-a parut rau deloc ca l-am vazut. Actiunea se petrece in anii '30, perioada in care America a stat sub teroarea crimei mafiote si a unei coruptii fara precedent. E o comedie delicioasa, cu escroci dintr-un orasel american, care reusesc sa se razbune pe seful gangsterilor din Chicago (personaj care controla politia si jumatate din politicienii din Chicago si New-York), dupa ce acesta ordonase uciderea unuia dintre micii smenari.

In film, semnul atingerii nasului apare atunci cand escrocii se cauta, se recunosc si se aduna pentru a pune la cale marea razbunare. Este semnalul lor de lupta: "The Con is on".

Intr-un final, dupa o actiune inteligenta, pestii cei mici reusesc sa inghita pestele cel mare. Il atrag pe seful mafiei intr-o capcana, la cursele de cai, unde il fac sa piarda 500.000 de dolari, fara macar sa-si dea seama de escrocherie. Sau cine i-a copt-o. Tovarasul lor de mici smenuri, care fura portofele, e astfel razbunat.

Acum, ce-o fi in capul Elenei nu stiu exact... Probabil il considera pe Coldea seful mafiei. Iar ea e hotul de portofele. Probabil lui i-a fost dedicat acel gest, ca-n filme, cu promisiunea razbunarii. "In realitate, e un semn pe care l-am făcut unei persoane dragi mie, careia am vrut sa-i transmit ca "totul e în regula", spune ea.

Da, da! :)

27 ian. 2015

Dirijorul de la Auschwitz

M-am uitat la ceremonia dedicata celor 70 de ani de la eliberarea lagarului Auschwitz-Birkenau, transmisa in direct pe YouTube. Impresionanta. La un moment dat s-au cantat compozitii ale lui Simon Laks, cel despre care am aflat ca a fost, timp trei ani, dirijorul orchestrei lagarului de concentrare, in timp ce era detinut acolo.

Simon Laks a scris mai tarziu despre rolul muzicii ca instrument suplimentar de tortura, folosit de nazisti pentru dominarea totala a detinutilor. Un subiect foarte interesant, si destul de putin tratat, despre felul cum muzica poate deveni o arma de exterminare. Cate ceva despre Simon Laks si muzica lui inspirata de experienta dramatica pe care a trait-o, redate de fiul dirijorului, in filmul de mai jos.

Una dintre primele notite scrise atunci cand a ajuns la Auschwitz: "... Pupitre! Pupitre!(...)Unde exista pupitre trebuie sa existe si muzicieni. Nu se poate una fara cealalta. Dar cine canta aici? Calaul sau victimele? Si ce fel de muzica se canta? Dansuri macabre? Marsuri funebre? Ode lui Hitler?..."

11 ian. 2015

Dubla tragedie care a dus la nasterea lui "Charlie".

Banuiesc, si nu banuiesc, sunt mai mult decat sigura ca daca cei asasinati la Charlie Hebdo ar mai fi putut desena azi, si-ar fi ridiculizat si caricaturizat propria moarte si tot ce s-a intamplat si se intampla azi in jurul ei. Dupa cum spunea partenera de viata a directorului saptamanalului, pentru ei viata era un lucru mai putin important decat idealul de a fi liberi si a rade de absolut orice. Chiar si de moarte. Dar despre felul cum tratau ei moartea, si in general tragediile, o sa scriu ceva mai jos.

Pentru cei mai multi dintre noi, cei care am trecut prin comunism, care iubim enorm libertatea, a ne pune viata pe locul doi atunci cand nu exista un pericol real pentru suprimarea libertatii, cand ai libertatea sa te exprimi cum vrei - libertate pe care caricaturistii asasinati de la Chalie o aveau din plin - sa pui asadar viata din start pe locul doi ni se pare un lucru de neconceput. Si e normal si natural sa fie asa. Pentru ca stim mai bine decat altii ca cei care si-au jertfit viata pentru un astfel de ideal inalt in comunism, libertatea, au facut-o doar pentru ca ea, libertatea, fusese suprimata la modul cel mai concret.

Pana la urma, cred ca idealul celor de la Charlie, de a caricaturiza absolut orice, fara limite, era, si probabil va fi si de acum incolo, consecinta unei lipse de cauze reale si de idealuri la care a ajuns stanga occidentala. S-au cam terminat cauzele si idealurile? Bon, incepem sa le inventam. Bineinteles ca nu ii invinovatesc pentru asta, cum nu imi permit sa judec un sinucigas. Analizez mai mult timpurile pe care le traim. Si chiar mi-as dori ca moartea lor sa nu fie degeaba, sa ne trezeasca pe toti putin pentru ce avem de facut.

Povestea in anii '90 un imens caricaturist roman, Matty, cum pe vremea comunismului nu aveai voie sa caricaturizezi mai nimic. Politica, nu. Sex, nu. Religie, nu. Imaginati-va caricatura fara politica, religie si sex. E greu, nu? Trebuia sa fii genial, cu toate aceste constrangeri, sa poti face un desen la care lumea sa rada. Si am avut intr-adevar caricaturisti geniali, chiar si asa, lipsiti de libertatea de a desena orice, cu creioanele "rupte". Ori cei de la Charlie aveau toata libertatea...

Va spuneam ca sunt sigura ca Wolinski, Chab, Cobu si restul ar rade azi in continuare de orice, chiar si de propria moarte. Si poate ca asa va arata si numarul urmator al publicatiei. In acest spirit. Probabil va soca. De ce? Cand spun asta ma gandesc la un moment cheie pentru publicatia lor, si anume ziua in care s-a nascut. Din 1960 si pana in 1970 nu a existat Charlie. Ci Hebdo Hara-Kiri. Charlie s-a nascut in ziua cand Hara-Kiri a fost inchis de ministrul de interne din acel timp. Cauza? Un text pe prima pagina: "Bal tragique à Colombey - 1 mort." - Cu cateva zile inainte murise Charles de Gaulle... (Charlie?)

Ce e socant in acest text scurt? Aparent mai nimic. Nimic care sa impuna inchiderea hebdomadarului. Si totusi... Cu cateva zile inaintea mortii lui De Gaulle, o stire tragica, cu mult mai tragica decat moartea lui De Gaulle, soca intreaga societate franceza. 146 de tineri francezi, sub 26 de ani, murisera in urma unui incendiu intr-o sala de dans in Saint-Laurent-du-Pont. Intreaga presa franceza titrase la acel moment: "Bal tragique à Saint-Laurent-du-Pont - 146 morts"...

Nu au existat proteste pentru inchiderea lui Hara Kiri.

13 nov. 2014

Cum sa uitam?

Oricat ai vrea sa uiti tot ce faceau fesenistii in anii '90, nu poti. Pesedistii parca se chinuie zilnic, mai ales in campanii, sa ne aduca aminte. Au exact aceleasi apucaturi, aceleasi reflexe.

Imi aduc aminte ce misto grosier faceau fesenistii, ranjind, de Seniorul Coposu. Ca nu vorbeste bine ca Roman, ca Iliescu, ca altii, ca nu are stralucirea si elocinta lor. Pana la urma a vazut toata lumea cine a fost Coposu si cine au fost ei. Si o vedem pe pielea noastra, zilnic.

Campania asta e ca un turnesol care le scoate unora in evidenta reflexele, educatia, caracterele. Cum sa uitam daca ei nu ne lasa?

31 oct. 2014

Spaga lui Cocos, regimul Basescu si americanii

Basescu, in prima faza dupa arestarea lui Cocos, incercand sa ii disculpe pe Udrea si Cocos, spunea:
"Ar trebui sa se stie public daca Dorin Cocos a primit bani de acolo (...) Nu stiu daca Dorin Cocos a primit bani. Stiu ca a participat la o discutie, asa rezulta din dosar, dar nu rezulta ca s-ar fi facut si un transfer de bani"

Ieri, la o distanta de numai 48 de ore, Basescu si-a schimbat declaratia. De data asta parea a nu-l mai apara pe Cocos, ci era disperat sa o scoata din afacere macar pe Udrea. In plus, brusc stie ce e cu banii:
"S-a spus minciuna ca Cocos a incasat 9 mil dolari cand banii, in cea mai mare parte a lor, sunt blocati in banca de doi ani, la solicitarea autoritatilor romane."

Ceea ce nu spune Basescu e ca banii nu sunt blocati in bancile elvetiene de autoritatile romane, nu ar putea face asta, ci chiar de Ministerul Justitiei din SUA, americanii fiind cei care, semnand in ultimii ani un acord indelung negociat cu elvetienii, au dreptul de a cere blocarea banilor. Acordul impune de asemenea amenzi grele bancilor elvetiene care "ascund" bani negri, asa cum e cazul si in dosarul Microsoft.

Stia Basescu de doi ani despre faptul ca spaga lui Cocos e blocata de americani? Stiau Morar, Kovesi, Macovei si restul despre investigatiile si operatiunile intreprinse de Ministerul Justitiei si Fiscul american? Evident ca da. Niciunul dintre ei nu a scos un cuvant pana ieri...

P.S. Inca doua amanunte ar trebui sa dea de gandit. 1. Dosarul Microsoft incepe sa ne arate foarte clar de ce nu au vrut-o in 2013 Basescu, Morar si Macovei pe Kovesi la DNA. Morar si Macovei s-au opus chiar foarte dur atunci. Se specula ca Kovesi ar fi tradat tabara basista. In fapt, dosarul trebuia tinut secret, ceea ce dupa numirea lui Kovesi nu s-a mai intamplat, ea fiind mai apoi decorata de Ambasada Americana pentru... curaj. 2. La doar o singura zi dupa ce Kovesi a primit avizul favorabil in CSM, Elena Udrea a intentat proces de divort lui Dorin Cocos.