16 aug. 2016

Despre forta unei Regine neincoronate...

Multi au spus despre Regina Ana ca nu a fost incoronata. Pai cine sa o fi incoronat? Groza, Dej si Pauker in 1948? Ion Iliescu, dupa 1990? Evident ca daca nu ne procopseam cu republica adusa de bolsevici, Ana ar fi fost incoronata alaturi de Regele Mihai. Dar nu asta voiam sa spun de fapt. Vreau sa va aduc aminte ce inseamna forta unei Regine. Este cazul Reginei Maria care, in 1919, nu era inca Regina incoronata (asta s-a intamplat de-abia in 1922.

Bratianu intampina mari greutati in negocierile cu aliatii, asa ca este trimisa la inaintare Regina Maria. Antanta castiga razboiul, dar Romania e inca la un pas de reintregire. La Conferinta de Pace de la Paris (1919), Romania nu numai ca nu se afla pe picior de egalitate cu marile puteri, asa cum i se promisese, ba chiar avea mai putini delegati decat Bulgaria sau Serbia. Bratianu, desemnat sa poarte negocierile, este calificat drept "enervant si provocator, nerezonabil si comportandu-se prosteste". Regina Maria ii scrie din nou varului George, cel care in tinerete o ceruse de sotie. "La noi au ajuns zvonuri nelinistitoare ca tratatul nostru de alianta nu va fi respectat. Personal am avut intotdeauna incredere in aliatii nostri chiar si atunci cand majoritatea celor din jurul meu se indoiau de ei - le voi rade in fata si le voi spune ca ei nu cunosc Anglia daca isi pot inchipui ca ea ar putea sa-si calce cuvantul doar pentru ca situatia noastra nenorocita ne-a facut neputinciosi."

 Si daca in ce-l priveste pe Regele Angliei, Maria face apel la onoarea acestuia, maiestria si-o dovedeste cu temutul premier francez Clemanceau, botezat "Tigrul", un om scund, cu sprancene stufoase si aprig la manie. "Majestatea Voastra vreti intregul Banat pana la Tisa? Dar este partea Leului!", i-a spus Clemanceau. "Tocmai de aceea am venit sa vorbesc cu varul lui primar, Tigrul", a raspuns Maria si discutia s-a incheiat in hohote de ras. (Hannah Pakula - "Ultima romantica") Clemanceau i-a spus ulterior ministrului roman in Franta: "O Regina ca a voastra trebuie primita cu toate onorurile militare, cu maresalul Foch (n.r. - comandantul suprem al armatelor aliate) in frunte". 

Nu era Regina Maria recunoscuta in lipsa incoronarii? N-o recunostea Clemenceau ca atare? Pe front, in 1917 nu era Regina? Cum i se adresa generalul Berthelot? Nu ii spunea Regina? Si nu era incoronata pentru ca nu s-a putut.

In cazul Reginei Ana situatia este identica... doar ca aceasta n-o sa mai apuce vreodata sa fie incoronata. Daca nu recunoastem sotiei Regelui Mihai titlul de Regina, sa nu recunoastem nici Mariei acest titlu, desi ea ne-a obtinut Crisana, Maramuresul si Banatul romanesc. De la Tigru le-a obtinut! Pai cum le-a obtinut, ca nu era Regina? In virtutea acestei logici poate ar trebui sa le dam inapoi, nu? Vad ca multi monarhisti, desi cunosc bine cele de mai sus, nu fac un minim efort de gandire sa aduca acest argument. Despre republicani, ce sa mai zic? Dar logica e logica. Ce s-a aplicat odata, se aplica si a doua oara, mai ales ca cele doua cazuri sunt, de fapt, identice.

Daca Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha a fost Regina Maria, atunci si Ana de Burbon-Parma a fost Regina Ana. Cu sau fara incoronare!


22 iun. 2016

«Parsifal» la Ateneu.

Pe 7 si 8 octombrie 2016 scena Ateneului va gazdui cel mai important eveniment cultural-muzical al stagiunii 2016-2017 - "Parsifal", de Richard Wagner. 


Prin acest eveniment, organizatorii isi doresc sa contribuie la crearea unei traditii wagneriene la noi in tara, care sa formeze aici, dar si sa atraga din strainantate, acel public fidel muzicii lui Wagner, celebru in toata lumea pentru pasiunea sa. 

In conferinta de presa care a avut loc astazi la Ateneul Roman, maestrul Christian Badea spunea ca tinteste cu aceasta ocazie si un alt public, mai nou si mai tanar, intre 16 si 23 de ani, pasionat de trilogia "The Lord of the rings." 

Cu aceasta ocazie a fost creata si Societatea Wagner Romania, care va funcționa ca o platforma de dialog cultural si forum de informare și intalnire a iubitorilor muzicii lui Wagner. Presedinte de onoare al Societatii Wagner Romania este E.S. domnul Werner Hans Lauk, ambasador al Republicii Federale a Germaniei. 

Pana la evenimentul din aceasta toamna va propun sa reascultam un fragment din "Parsifal" in interpretarea Filarmonicii din München, sub bagheta fenomenalului Sergiu Celibidache. 


6 mai 2016

"Razboiul Regelui"

Am participat aseara, la Baneasa Grand Cinema Digiplex, la avanpremiera filmului "Razboiul Regelui", un film de John Florescu, fiul cunoscutului istoric Radu Florescu. Filmul va putea fi urmarit, in premiera, pe 10 Mai, la ora 23:30, la Pro TV, apoi - intr-o versiune mai lunga - va fi prezentat din luna septembrie in cateva sute de scoli si facultati din Romania. Producatorul, John Florescu, a luat legatura cu cateva case de filme in vederea difuzarii lui la nivel international. Un demers extrem de important pentru cunoasterea adevarului istoric, legat in special de momentul de la 23 august.


1 apr. 2016

Lantul slabiciunilor. Doar trei zale.

Corneliu era un lider politic complet zanatec, dar Olguta il iubea. Era slabiciunea ei. Cand filozoful Gabriel l-a amenintat pe Corneliu – cu judecata, nu cu bataia – Olguta a sarit ca arsa. A declarat ca il va apara chiar fizic, desi Corneliu batea bine suta de kile, iar Olguta nu sarea de cincizeci nici iarna, de gerul Bobotezei. Dar Olguta stia karate!

Anii au trecut si Olguta a schimbat partidul. A ajuns o mare primarita. Apoi a fost retinuta si arestata. Elena a dezvoltat atunci o slabiciune brusca pentru Olguta. A afirmat ca e in stare sa se duca la Beciul Domnesc sa protesteze impotriva arestarii Olgutei. E de inteles. Si Elena e femeie; simtise si ea zanganitul catuselor la maini.

Traian are o slabiciune publica pentru Elena. Toata lumea stie. Slabiciunea e atat de mare incat Traian a scris, cu mana lui, pe Facebook, ca nu se va dezice de Elena nici daca ea va fi condamnata definitiv. Asta pentru ca loialitatea este un lucru rar, a explicat Traian. Iar slabiciunea lui e direct proportionala cu loialitatea ei. 

Gabriel (da, da, acelasi Gabriel de mai sus!) are o slabiciune pentru Traian. Cand Traian se afla in ultimul sau an de mandat, si le facuse pe toate, Gabriel a declarat ca Traian s-a ridicat la inaltimea exigentelor sale. Si ca el, personal, s-a recunoscut in valorile lui Traian. Asa ajungem, printr-un lant al slabiciunilor, de la Corneliu la Gabriel.

Caragiale a avut nevoie de vreo zece slabiciuni ca sa-l treaca clasa pe elevul Mitica Dascalescu, dintr-a VI-a. Dar in secolul al XIX-lea lucrurile mergeau mai greu. Astazi, ca sa treci de la un grobian poet de curte, complet amoral, la cel mai important filozof al dreptei (si al moralei) iti trebuie doar trei slabiciuni: Olguta, Elena si Traian.

23 dec. 2015

13 dec. 2015

Femeile pot vota in Arabia Saudita. Un pas important? Sa ne mai gandim...

S-a tot scris despre faptul ca femeile din Arabia Saudita pot vota si candida pentru prima data, anul acesta, la al treilea scrutin din istoria statului saudit. S-a mai spus ca acesta ar fi un pas destul de important pentru egalitatea dintre femei si barbati in Arabia Saudita, stat care, ce ironie, detine sefia comisiei pentru drepturile omului la ONU. Si, ca dintr-o populatie totala de 21 de milioane de locuitori, s-au inscris pentru a vota 131.000 de femei, pe langa 1,3 milioane barbati.

Insa acest vot nu marcheaza deloc o democratizare a Arabiei Saudite, tara in care Constitutia tarii este reglementata strict pe baza Legii Islamice. Singurul scrutin in care sauditii se pot exprima este cel pentru Consiliile Municipale, care au puteri extrem de limitate: se ocupa doar de strazi, parcuri si salubrizare. Chiar si in cazul acesta, femeile si barbatii vor vota in centre de vot diferite, iar femeile nu se pot inscrie singure la vot, ci doar cu avizul tutorelui. Tot tutorele, sau un alt membru de sex masculin al familiei, este obligat sa le conduca la sectia de vot, pentru ca femeile nu au dreptul sa circule neinsotite in public.

Femeile nu pot face nici campanie direct in fata barbatilor. Si este evident de ce. Pentru ca nu pot aparea in public cu fata descoperita, Arabia Saudita fiind una dintre cele mai restrictive tari cu privire la purtarea valului islamic. Din acest motiv, pentru transmiterea mesajelor, femeile sunt obligate sa apeleze tot la barbati, ca intermediari intre ele si electorat. Si nu e greu de prevazut ca "succesul" in alegeri al femeilor va fi extrem de mic spre nul. Asa ca... despre ce pas important vorbim?




5 dec. 2015

Ticu Dumitrescu - 7 ani...

Ieri s-au implinit sapte ani de la trecerea lui Ticu Dumitrescu la cele vesnice. O sa reiau un text pe care l-am scris atunci pe blog. Ca sa ne aducem aminte...  Si pentru ca Ticu Dumitrescu, mai exact atitudinea lui Traian Basescu fata de acesta, m-a determinat, acum 10 ani, sa devin comentator politic in online.

9 decembrie 2008

"Nu am putut sa scriu nimic in prima clipa cand am auzit ca Ticu Dumitrescu a trecut la cele vesnice. Eu nu l-am cunoscut direct.  Stiu insa tot ce a facut pentru aceasta tara si cum s-a luptat sa-si vada visele implinite.

De numele lui se leaga momentul in care m-am “despartit” de Traian Basescu, in 2005, si lucrul acesta nu il voi uita niciodata. Ticu Dumitrescu e “de vina” pentru aceasta “ruptura politica”, si ii multumesc si acum ca mi-a deschis ochii, in vara aceea in care Basescu aflat in China, l-a umilit, l-a tratat de sus, l-a persiflat intr-un mod dezgustator. 

Pentru ca trebuie sa recunosc ca pana atunci nu numai ca il votasem pe Basescu de fiecare data, dar il sustinusem in fiecare campanie electorala. 

Zilele acelea din vara lui 2005, in imaginile care se perindau pe sticla televizorului, am vazut in ochii lui Ticu Dumitrescu o durere si o dezamagire imensa, pe care niciodata nu mi-o voi scoate din minte. Se desfasurau alegerile interne din Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, moment in care PD – cu sprijinul direct al lui Traian Basescu - declanseaza o noua criza, alegand sa NU il sustina pe Ticu Dumitrescu, asa cum fusese intelegerea cu PNL, la sefia institutiei. PD, alaturi de PSD si de PRM (aliantele astea va spun acum mai multe, nu?) alesesera sa il voteze pe Corneliu Turianu. Imediat, Ticu Dumitrescu a anuntat ca isi va da demisia din CNSAS. Cititi declaratia facuta pentru ziarul Ziua:

“Nu a fost o lovitura de teatru, oameni buni! A fost o lucratura. Nu cred ca va mai avea loc deconspirarea Securitatii asa cum am gandit-o eu", a spus liderul fostilor detinuti politici. In opinia lui Ticu Dumitrescu, presedintele Traian Basescu nu este strain de cele intamplate. "Regret implicarea presedintelui Basescu, prin domnul Emil Boc care a inventat un candidat peste noapte: pe Corneliu Turianu. (...) Nu cred ca mister Boc face ceva fara ordin. Sa-ti fie rusine, domnule Boc, pentru ca dumneata ai facut aceasta lucratura!", a spus Ticu Dumitrescu. El i-a batut obrazul si liderului pesedist, Mircea Geoana, care il asigurase de sustinerea reprezentantilor partidului sau. "A fost o lucratura. Felicitari. Sper ca domnul Timofte m-a auzit" a intarit initiatorul legii deconspirarii Securitatii.”

Presedintele Traian Basescu, aflat in vizita in China, a refuzat sa comenteze situatia de la CNSAS, delarand pe un ton cinic ca este o problema de care este „departe si ca distanta si ca interes”. Totul insa i se tragea lui Ticu Dumitrescu de la niste discutii mai vechi cu Traian Basescu prin care insistase din rasputeri pe niste idei si principii pentru care luptase fara rezerve: Il citez chiar pe Ticu Dumitrescu, din nou:

„ In februarie 2005, in fruntea unei delegatii a AFDPR, am fost primit de presedinte, la cererea mea, cerere care era facuta din decembrie 2004. Poate cea mai importanta a fost rugamintea adresata in numele Asociatiei sa convoace cele doua Camere ale parlamentului si, intr-o declaratie solemna care sa fie supusa votului nominal, deschis al parlamentului, sa recunoasca, sa-si asume si sa condamne - retineti, va rog, ca sunt trei etape - crimele comunismului. Domnia sa, spre stupefactia mea, pentru ca eu ma asteptam sa raspunda creditului acordat (trebuie sa recunosc ca l-am votat pe d-l Basescu), a venit cu acel raspuns: dovezile, dovezile. Asta m-a socat.”

Traian Basescu incercase pana atunci din rasputeri sa evite acest moment, al condamnarii comunismului, incercand chiar sa il indeparteze pe Ticu Dumitrescu, asa cum el insusi spune, de la sefia CNSAS. Totusi, cu ajutorul societatii civile si la presiunile ei, Basescu a fost obligat sa o faca: sa condamne comunismul. Dar am inteles in zilele acelea, chiar de la Ticu Dumitrescu, ca totul s-a intamplat nu din dorinta presedintelui, ci la schimb pentru o sustinere pe termen lung a unei parti a societatii civile. Un troc, dragii mei. Un troc pe voturi. In schimbul unor sinecuri. Pentru o luuuunga prietenie. Calduta tuturor si legitimata de o aureola de moralitate. Un contract cinic menit sa preia de la PNL "tema anticomunista".  

Am citit zilele astea cateva texte despre eroul Ticu, cel caruia ar trebui sa-i legam neconditionat numele de condamnarea comunismului, fara sa-l mai numim pe cel care a vazut in asta doar un troc politic. Printre textele citite m-au emotionat cel mai mult cel al lui Radu Portocala si cel al lui Radu Calin Cristea. Sunt oameni care au avut norocul sa-l cunoasca indeaproape pe acest mare OM. Scrasnit, chinuit, incorsetat, vizibil obligat, a scris ceva si Traian Ungureanu. Mai mult ca sa evite sa scrie ceva despre Marea Coalitie Fesenista ce ni se arata ca o stea de la rasarit. Aproape pot sa spun ca e un noroc ca admirabilul Ticu a murit cu cateva zile ca aceasta odioasa coalitie sa fie batuta in cuie. L-ar fi amarat si mai mult..."

20 nov. 2015

Radu Portocala si o noua carte: ”Un presedinte impotriva Romaniei”

Zilele acestea a aparut, la editura Cartier, o noua carte a lui Radu Portocala, ”Un presedinte impotriva Romaniei”. O puteti gasi la Gaudeamus pana duminica seara, 22 noiembrie, la standul nr. 21, nivelul 00, in pavilionul central din Romexpo. Sau o puteti comanda pe site-ul editurii. Cartea este o rememorare a perioadei 2004 - 2014, asa cum a fost vazuta de autor si consemnata pe blog sau in articolele din ziare. 

„Românii sunt un popor fără memorie, iar această tară – cum altfel i-am putea spune? – se află la originea multora dintre nenorocirile care se abat asupra lor. Mai mult: ei refuză memoria, îndărătnicindu-se să creadă că trecutul poate fi mereu replămădit în funcţie de capriciile şi de fantasmele prezentului. Românii devin astfel un popor orwellian în toată accepţia tragică, înăbuşitoare a cuvântului, iar România apare ca singurul loc din lume în care trecutul e doar o consecinţă discutabilă a prezentului.” - Radu Portocala




29 oct. 2015

Radu Portocală – Istoria întortocheată a Jaguarului albastru

Radu Portocală avea 21 de ani, în anul 1972, când a văzut pentru prima dată, în ziarul “România liberă”, la Mica Publicitate, la rubrica vânzări auto, un anunț despre ceea ce doar bănuia că ar putea fi Jaguarul regal, mașina pe care Regele Mihai o iubise cel mai mult. 

Primită în dar de tânărul Principe Mihai, în 1937, din partea Guvernului României, prin Ministerului Aerului, automobilul SS Jaguar 100 este primul dintr-o serie limitată, pe calandra căruia apărea pentru prima data faimoasa figurină Jaguar. 

Radu Portocală zărise mașina o singură data, copil fiind, pe strada Ion Câmpineanu. Speranțele de a ajunge să vadă din nou acea mașină și să o cumpere îi sunt spulberate de la bun început, la aflarea prețului. Nici tânărul Radu, nici familia, nu aveau suma necesară să o achiziționeze. In 1973, după un an, Radu Portocală vede din nou, cu totul întâmplător, același anunț postat în același ziar. 

Cititi mai mult pe bookiseala.ro

Foto: MS Regele Mihai și Radu Portocală alături de Jaguar in 1991.