"ABC-ul Liberalismului"

Deputatul liberal Alina Gorghiu organizează pe 11 februarie, începând cu ora 11:00, la Cafeneaua Liberală din Bucureşti (Str. Doamnei nr. 9, Sector 3) dezbaterea publică "ABC-ul Liberalismului".

Despre istoria, cultura şi principiile liberale vor fi în dialog Dinu Zamfirescu, Mircea Diaconu, Călin Popescu Tăriceanu şi Mihai Voicu. "Este un bun prilej să ne reamintim ce reprezintă Partidul Naţional Liberal, cine au fost Brătienii şi de ce suntem cel mai tânăr partid istoric", spune Alina Gorghiu. Cei care doresc să participe pot lua legătura cu Alexandra Bogdan (tel. 0729.806.313 - bogdanalexandra@yahoo.com) sau Mara Calista (tel. 0722.511.613 - mara.calista@yahoo.com).

"Băsescu e mort" - un articol de Marius Oprea

Mă tot gîndesc de o bună bucată de vreme la cel mai singur om din România. La Traian Băsescu. La tăcerea lui. O tăcere de-a dreptul asurzitoare. La singurătatea lui. Oare ce face el acum? Se uită la televizor? S-a mai spălat pe faţă în zilele din urmă? A mai vorbit cu soţia, cu fetele lui? Are cearcăne? Mai este în ţară, sau a fugit în China, unde pare a se simţi bine? De fapt, mai trăieşte, sau lumea cere demisia unui om sfîrşit? Nimeni nu ştie. Eu cred că Băsescu a murit. E un cadavru politic, care acum îşi aşteaptă pe catafalcul de la Cotroceni îmbălsămarea cuvenită fiecărui lider de talia sa. Este finalul apoteotic al unei cariere politice pe măsură. O carieră în care acest om deosebit, dăruit cu o putere de distrugere echivalentă cu a unei întregi flote de cuirasate, a scufundat tot ce i-a ieşit în cale.

Căpitan de vas fiind, a început prin a incendia un port. Ca reprezentant al Navrom la Anvers, a continuat prin a-şi torpila foştii colegi din flota comercială. Ca revoluţionar, a avut grijă să ia legătura cu şeful Securităţii din Constanţa pentru a se asigura că voluminosul său dosar cu faptele de arme în slujba defunctului regim nu-i va face probleme în viitoarea carieră. O carieră pe care în serile lungi ale primelor zile de democraţie şi-o croia încet, precum aşezase odinioară pe hărţile lumii traseul cargoului său „Biruinţa“. Ajuns de la malul mării la Bucureşti, pe uscat, a avut grijă să se „aşeze“ corespunzător şi să-şi aducă lîngă sine oameni devotaţi şi tăcuţi, precum Călin Marinescu, zis „Shogunul“, cu care, după un plan bine chibzuit, a tăiat flota bucăţi şi a vîndut-o la fier vechi. Sau, mă rog, la preţ de fier vechi, diferenţa alimentînd conturi din care avea să-şi înzestreze corespunzător fetele. La guvernare, ajuns ministru al Transporturilor, nu l-au interesat prea mult jalnicele şosele ale patriei, pentru care a perceput doar o taxă şi a aşezat la marginea gropilor panouri pe care, cu umor negru, a pus să se scrie „Aici sînt banii dumneavoastră”. Apoi, pentru că un raport intitulat „Apartamentul“, conceput de şeful corpului de control al prim-ministrului a scos la iveală matrapazlîcurile sale imobiliare, s-a răzbunat crunt. A făcut nu doar să fie înlăturat acel şef al corpului de control, un om onest, pe numele său Valerian Stan, ci l-a adus la exasperare şi demisie chiar pe prim-ministrului Ciorbea. A dus răzbunarea mai departe, împingînd partidul acestuia pe marginea prăpastiei şi distrugînd Convenţia Democrată.

Nici în propria ogradă nu a avut prea multă răbdare să stea în linia a doua a partidului care l-a adoptat. Printr-o lovitură de maestru al pirateriei, şi-a debarcat şeful. Petre Roman, cel care îl propulsase în fotoliul ministerial, s-a trezit peste noapte aruncat peste bord, iar Băsescu, prin bine-cunoscutul său hohot de satisfacţie, i-a luat locul la cîrma Partidului Democrat. Ajuns apoi primar al Capitalei, ne-a anunţat solemn că nu va părăsi această funcţie pentru nimic în lume. L-am crezut, pentru că uităm repede şi nu am stat să decriptăm, în acele timpuri, hăţişurile carierei acestui adevărat Principe. După ce, o vreme, a dărîmat buticuri şi a omorît nişte cîini, cu lacrimi în ochi l-a îmbrăţişat pe „dragă Stolo“, luîndu-i şi lui locul drept candidat la preşedinţie şi torpilînd Partidul Naţional Liberal, care îi salvase de la eşuare pe democraţii lui Băsescu. Nava de sub pavilionul celor trei trandafiri a fost prima care s-a bucurat de foloasele intrării în apele calde ale Puterii, odată cu comandantul său.

După care, salvă după salvă, Băsescu i-a bombardat neîncetat pe aliaţii săi liberali. Sabotată de propriul comandant, Alianţa Dreptate şi Adevăr s-a rupt şi s-a scufundat. Nu se ştie cine ce a mai salvat, care e dreptatea şi unde s-a dus adevărul. Apoi, s-a autointitulat „popular“. Dar nici un moment setea de luptă a comandantului navei-amiral România nu s-a ostoit. Nemaiavînd inamici, şi i-a inventat. Şi-a aruncat peste bord secunzii şi ofiţerii de cart, care au îndrăznit să comenteze manevrele sale din ce în ce mai nesăbuite. A atacat cu toată forţa Parlamentul şi i-a scufundat pe aliaţii săi vremelnici social-democraţi. Pînă ce, într-un tîrziu, a rămas cu totul singur, avînd alături doar o sirenă blondă şi un mic steward, care îi umple cînd şi cînd paharul, după reţeta cunoscută – numai un deget peste patru cuburi de gheaţă. Acum, după ce a distrus tot ce era de distrus în jur, comandantului Traian Băsescu nu i-a mai rămas decît un singur lucru. Să se distrugă pe sine. A reuşit. Dumnezeu să-l ierte.

-----------

Preluat de pe Observatorul Cultural

26 ianuarie - De ziua lui... omagiu discret conducatorului...

Boc la munca patriotica ceausista:

Basescu si-a incurajat mica armata. Restul ramanem decisi: Jos Basescu!

Nicio clipa nu ni s-a adresat ieri Basescu noua, celor care protestam. Noua, celor aproape 90% care il contestam. Pentru noi, discursul a insemnat 100% sfidare, daca nu chiar amenintare. Presedintele si marea majoritate a romanilor raman astfel pe pozitii ireconciliante.

"Basescu - un Comandat de nava care nu a ratat niciodata destinatia". Asa au denumit un filmulet de propaganda pe care il posteaza de zor pe facebook cei de la Institutul de Studii Populare. Un mesaj exclusiv pentru sustinatorii lui Traian Basescu, fie din PDL fie din zona sinecuristilor fara carnet de partid. Restul slugilor din online, Blogary, In Linie Dreapta, Noua Republica... etc reactioneaza pe linie, prin postari super-elogioase, promovand discursul mobilizator al presedintelui. Iata, mai jos, o mostra:

“Aproape a inaugurat un nou mandat”.
Ăsta e mesajul cel mai important, un “aproape” nou mandat, întoarcerea la cei care l-au votat, distanțarea de partide și politicieni, determinarea de a antrena veritabila societate civilă în reforme, determinarea de a nu mai intra în alegeri cu un electorat de dreapta dezamăgit, blazat și absent. Luciditate, curaj, viziune.

Avand in vedere cele de mai sus: de ce se agita atat televiziunile sa-i promoveze mesajul adresat micii lui armate?

"Un apel realist pentru salvarea Romaniei"

"Cu toţii părem a intui astăzi că revertebrarea noastră nu înseamnă doar schimbarea unui regim politic cu un altul, doar înlocuirea unui partid cu altul, doar reforme economice şi un mai solid sistem de asistenţă socială. Trezirea naţiunii la viaţa democratică înseamnă recuperarea identităţii, respectul şi promovarea valorii, sprijinirea celor mai slabi dintre noi, reconsolidarea instituţiilor pe alte principii decât cele clientelare şi politice, respectul faţă de lege, responsabilizarea actului de guvernare, recuperarea demnităţii naţionale.

În acest context, este firesc ca mulţi dintre noi să ne învestim speranţele în singura instituţie care îşi păstrează întregul capital de prestigiu acumulat în aproape un secol şi jumătate de istorie: Casa Regală a României. Dacă protestatarii din toate colţurile României îşi îndreaptă astăzi privirile către Monarhie este tocmai pentru că simt lipsa acută a unei instituţii stabile, neutre, străine de jocurile politicianismului meschin şi respectate peste tot în lume. Populaţia pregătită azi să redevină naţiune începe să simtă că doar o instituţie străină de politică o poate reprezenta şi îi poate readuce sentimentul mândriei bazate pe tradiţie, pe continuitate şi pe un devotament faţă de România pe care Casa Regală nu l-a dezminţit niciodată.

Maturitatea democratică de care suntem, pare-se, aproape îi va conduce pe români şi pe aleşii lor la concluzia că avem nevoie de un factor de echilibru, de un arbitru, de o marcă identitară puternică, de un factor de prestigiu şi de demnitate naţională care nu poate fi decât Casa Regală.

Maturizarea noastră democratică va transforma scandarea romantic-nostalgică a anilor 1990, „Monarhia salvează România!”, în realitate pragmatică: „România cere Monarhia!” Dar, aşa cum s-a întâmplat şi în 1866, această chemare trebuie să se facă auzită şi prin vocile reprezentanţilor naţiunii.

Chemăm partidele responsabile ale ţării şi toate forţele care doresc evoluţia înspre bine a României să-şi înţeleagă rolul istoric care le revine şi să acţioneze cât mai repede în direcţia restaurării formei legitime de guvernare a României, Monarhia constituţională. A venit momentul să încheiem paranteza nocivă republicană impusă de regimul comunist."

Am citat mai sus dintr-un apel al tanarului istoric Filip Lucian Iorga adresat partidelor responsabile si intregii societati civile, publicat pe Oglindanet si denumit "Un apel realist pentru salvarea Romaniei" Un apel necesar, consider, atata timp cat vocile manifestantilor din Bucuresti, Cluj, Timisoara, Stuttgart, Nuernberg, Londra, si nu numai, scandeaza din ce in ce mai sonor: "Monarhia salveaza Romania".

Foto: Razvan Sandu (Piata Universitatii, 25 ianuarie 2012)

Despre demisia din Parlament

Tin de la inceput sa va spun ca nici eu nu sunt de acord cu demisia parlamentarilor. Precum stiti, propusesem o forma de greva parlamentara. Imi place insa cum a argumentat Transildania. Il citez:

"Exista, in afara absurditatii care ar insemna demisia, o multime de alte metode inteligente de protest a parlamentarilor opozitiei, la care ar trebui sa se gandeasca, fie in strada, in parlament sau in circumscriptiile care le reprezinta. Eu daca as fi parlamentar nu mi-as da demisia niciodata, lasand fara vot in Parlament pe cei care m-au ales, si cei carora le voi cere din nou votul, ci din contra, as protesta zi de zi (si) in Parlament."

Se pare insa ca draga noastra opozitie ori nu are imaginatie, ori e paralela cu protestele din strada. Cu astfel de gesturi extreme nu va impresiona pe nimeni. Cei influentati de mesajul basist "toti sunt la fel" se vor bucura ca au scapat sa mai plateasca cativa parlamentari, iar cei informati, cei care cunosc cu adevarat valoarea Parlamentului, a opozitiei, care au responsabilitatea votului, vor fi jigniti de usurinta cu care opozitia politica iese de pe terenul de lupta, din Parlament, acolo unde inca se mai simt reprezentati. Si va scriu aceste lucruri dupa ce am vorbit deja si cu alte persoane, nu e doar o concluzie a mea. In plus, faptul ca opozitia nu este cu-adevarat unita nici macar in acest demers, da senzatia de bajbaiala, de neseriozitate, de superficialitate, de heirupism.

Un articol bun a scris si Lucian Gheorghiu in Cotidianul pe aceasta tema, iar Spune si tu are cateva argumente pro si contra demisiei. Pe http://www.acum.tv/articol/45670/, senatorul Raymond Luca a ales sa isi intrebe electoratul ce crede despre o astfel de demisie, daca ea ar fi oportuna. Un gest salutar.
Iata cum ar arata Parlamentul fara opozitie:

Baconschi demis si o noua surpriza! Basescu nu merge la Copenhaga!

Pe agenda Consiliului European de Justitie si Afaceri Interne de la Copenhaga, unde peste cateva zile se va discuta subiectul Schengen, apare ca presedintele Consiliului European se intalneste NUMAI cu presedintele Bulgariei, nu si cu cel al Romaniei asa cum era firesc. Cum e soarta tarii noastre in joc la Copenhaga, legata de intrarea in Schengen, putem interpreta fie ca presedintele a decis sa nu se duca de frica reactiilor internationale, fie ca Herman Van Rompuy - presedintele Consiliului European - l-a omis pe Traian Basescu de la consultari!

Detalii aici: http://www.eucouncilpress.eu/week

Londra si Stuttgart - proteste

Greva parlamentara la Bucuresti si la Bruxelles

Stiu ca maine opozitia va discuta si pe tema demisiei din Parlament. As propune insa o greva parlamentara, la care sa ia parte inclusiv europarlamentarii opozitiei, la Bruxelles. Nu stiu in ce conditii se poate face, dar astazi, Victor Ponta a spus la Antena 3 ca si europarlamentari din alte tari ar vrea sa ia parte la o astfel de greva, pana cand Basescu si Guvernul Boc isi vor da demisia. Parlamentarii romani trebuie sa faca un comitet de greva, sa fie gasiti zilnic intr-un sediu, sa fie usor de contactat de cetateni, sa faca diferite proteste in strada. Dar nu trebuie sa iasa total din Parlament, adica sa-si dea demisia. Ce spuneti?

P.S. - Greva parlamentarilor ar putea da tonul unei greve generale in tara.

Update: OPOZITIA INTRA IN GREVA PARLAMENTARA!

O analiza corecta a protestelor din Piata Universitatii!

Astazi, in Cotidianul, Diana Dumitrescu face o analiza impecabila a protestelor din Piata Universitatii. Preiau in intregime articolul si va recomand sa difuzati aceste informatii asa cum sunt prezentate, in mod corect, si nu cum incearca cei de la putere sa le prezinte.

-----------------------------------

"Sâmbătă în Bucureşti s-au desfăşurat practic două mitinguri. Unul curat, cu o participare masivă a intelectualilor, virulent la adresa guvernanţilor şi cu o creştere a ponderii monarhiştilor, şi un altul în care galeriile echipelor de fotbal au „vorbit" pe limba lor, dar protestatarii tradiţionali nu au rezonat.

Esplanada „Naţionalului" – curată şi virulentă

Pe esplanada din faţa Teatrului Naţional, după expulzarea extremiştilor şi diversioniştilor de la Noua Dreaptă, până la orele 21.30 s-a desfăşurat un protest virulent dar curat. Manifestanţii – în proporţie covârşitoare intelectuali (de toate vârstele) – au „avut treabă" doar cu guvernanţi şi preşedintele Băsescu, au cerut în permanenţă „decomasarea alegerilor" şi organizarea „anticipatelor". Evident nu au lipsit nici revendicări de ordin economic şi social. Cum diversioniştii „dan diaconeşti" au fost ocupaţi cu congresul lor, iar probabil că stângiştii şi anarhiştii şi-au luat zi liberă, sloganele manipulatoare au lipsit cu desăvârşire. Aici, în faţa Teatrului Naţional s-au aflat de fapt cei mai mulţi manifestanţi. De la orele 18.30, numărul lor a fost constant de 7-800, dar ţinând cont de rulaj, se poate estima că în zonă au „semnat condica" pe parcursul a 9 ore între 1.100 şi 1.300 de bucureşteni. La orele 21,30, mitingul a fost uşor alterat de venirea (din zona fântânilor) a unui mic grup de ultraşi şi anarhişti care au adus cu ei şi slogane diversioniste, gen „nu capitalului", „USL şi PDL fură prin rotaţie" etc. Protestatarii din zonă nu au rezonat însă la aceste scandări şi şi-au continuat propriul repertoriu.

„Nu ne-am pierdut speranţa: încă mai putem reveni la monarhie"

De la o zi la alta, în „partea" de miting din faţa Teatrului Naţional creşte numărul purtătorilor de portrete cu MS Regele Mihai I sau cu afişe pe care scrie „Monarhia salvează România". Şi aceştia sunt „de toate vârstele", atenţie însă, numărul monarhiştilor cu vârste între 25 - 45 de ani este cel predominant. Susţinătorii soluţiei monarhice nu fac însă corp separat faţă de ceilalţi manifestanţi. Demisia lui Traian Băsescu, a guvernului, organizarea de anticipate sunt şi priorităţile monarhiştilor. „Ştim că este dificil ca Romania să redevină Monarhie. Ştim că sunt necesare două modificări succesive a Constituţiei şi, evident, două referendumuri pentru aprobarea modificărilor. Nu ne-am pierdut speranţa. Încă mai putem reveni la Monarhie, chiar dacă nu mâine", ne-a spus unul dintre manifestanţi. „Românii trebuie să ştie că în Marea Britanie, Olanda, Suedia, Belgia, democraţia este la ea acasă şi că aceste state sunt monarhii constituţionale", ne spune un alt purtător al portretului regelui.

La „Arhitectură", galeriile şi-au făcut numărul

În faţa „Arhitecturii", numarul participanţilor a fost ceva mai redus decât cel de vizavi. Există şi o explicaţie. Aici, un grup de până în 100 de ultraşi (sâmbătă au venit însă „rezervele" titularilor din ultimele zile), câţiva anarhişti şi stângiştii au acoperit sonor pe ceilalţi 2-300 de manifestanţi tradiţionali. Evident, şi „agenda" a fost relativ diferită faţă de cea a protestului din faţa Teatrului Naţional. Scandările antiprezidenţiale nu au lipsit, dar au fost într-o notă vulgară, iar „srigările" gen peluză „Cine nu sare, cine nu sare, ori e gabor, ori e prost de moare!" sau „cine nu sare, nu vrea schimbare!" au abundat. Protestatarii tradiţionali nu au rezonat la aceste scandări şi nici la repetatele atacuri (acestea s-au înmulţit în ultimele două zile) la adresa presei – „presa română, e numai mjinciună!". Nici sloganurile despre „mizeria" şi „hoţia" celor din Opoziţie nu au găsit aliaţi în rândurile manifestanţilor obişnuiţi. Singurii aliaţi ai ultraşilor şi anarhiştilor (aceştia din urmă au venit cu clasicile pancarde „nu vrem capital!", „fără guverne!", „fără parlamente!") au fost puţinii reprezentanţi ai ONG-urilor anticoorporatiste. Din nou, din repertoriul grupului care a acaparat sonor zona, a lipsit cu desăvârşire protestul împotriva comasării alegerilor, iar „anticipate, anticipate!" ultraşii au strigat doar când iniţiativa a aparţinut celorlalţi manifestanţi"