31 ian. 2010

Doctrina PD-L: Cumetria

Aurel Cazacu, fost şef Romarm/Romtehnica, şed Dept. în Ministerul Economiei: (prezenţa fratelui preşedintelui României în firma Desintco) “este o garanţie. Foarte bine. Vine o mare firmă şi zice: Domnule, vreau să ajung la…undeva la Cotroceni. OK. Dânsul (n.r. Mircea Băsescu) are ocazia să îl ducă acolo, da? Pentru că ne va fi bine!” - "Numele lui Mircea Basescu e o garantie"

Mircea Basescu, fratele presedintelui si membru PD-L, nasul nepoatei interlopului Bercea Mondialul. O alta garantie? Desigur. Garantia ca singura doctrina a PD-L e asta:

Aceeasi Marie...



Cum? Monica Macovei a ajuns ministru pe baza unui telefon... de sus? Nu cumva si pe lista PD-L pentru europarlamentare a patruns, alaturi de Cristian Preda si Traian Ungureanu, tot asa? Mi se pare incredibil!!! Si tocmai acum se fac dezvaluirile astea, cand Maria pedelista se pregateste sa-si schimbe palaria iar? Vaaai... :))

30 ian. 2010

Basescu si roza... vanturilor.




OK, asta e stirea: "Propuneri de sigle la reuniunea PD-L: roza vanturilor, nodul marinaresc si barca". Va imaginati ca partidul lui Basescu ar putea sa aiba ca sigla, in loc de trandafir, o... roza? Si nu orice roza ci chiar "roza... vanturilor"? Exista ceva mai potrivit? Portocaliii au un umor involuntar de speriat. :))

O tara portocalie si trista
















"Grecia e cea mai pesimistă ţară Europeană, când vine vorba despre încrederea în economie. România şi Cipru împart locul al doilea." Cum se masoara tristetea in UE folosind Indicele Sentimentului Economic, cititi AICI.

29 ian. 2010

Romania, din nou in atentia presei internationale.

"Romania, o tara lider in spionaj" – asa ne numeste astazi presa italiana, mai exact publicatia La Repubblica. Ziarul vorbeste despre forta impresionanta a structurilor informative: "De patru ori structurile de informatii detinute de principalele tari din Europa, 7 departamente de informatii si un serviciu de informare, cu o rata de ofiteri pe cap de locuitor de sase ori mai mare decat a FBI si de cinci ori mai mare decat a MI5-ului britanic.", anunta La Repubblica, care ne priveste ca pe "un caz unic si impresionant".

Publicatia aduce in atentia cititorilor investitia considerabila a guvernului democrat Emil Boc in domeniul serviciilor secrete. Guvernul reduce finantele in mai toate domeniile administratiei publice, sau mareste impozitele, pentru a compensa cresterile bugetare prevazute pentru serviciile secrete, unde investitia anul acesta este masiva. "In unele departamente, de fapt, există crestere a bugetului de pana la 40 la sută", mai scrie La Repubblica, intr-o tara unde, adaug eu, cortina de fier a cazut de 20 de ani. "Este cazul Serviciului de Informaţii Externe (SIE), un important departament roman de informatii, care, in 2010, va cheltui pana la 52 de milioane de euro", mai scrie publicatia italiana si continua: "Romania a ajuns sa aiba astazi, in democratie, mai multi ofiteri acoperiti decat in timpul dictaturii lui Ceausescu"

Incep sa se prinda si altii ca traim intr-un stat politienesc? Tema aceasta va aprinde un nou scandal international? Tot posibilul.

P.S. - Si o alta stire care vine in completarea celei de mai sus: "Proiectul legii pensiilor nu se atinge de privilegiile foştilor miliţieni şi securişti, care au torturat şi au ucis oameni nevinovaţi." - EVZ

Dorel si Gabriel Liiceanu - posibile confluente

Poate ca si voi, ca si mine, ati mai vazut videoclipul acesta. Cautand ceva pe net, zilele trecute, l-am redescoperit, si, in contextul din ultima vreme, materialul filmat pare sa dobandeasca noi conotatii. Ce s-o mai lungim, este vorba de publicul larg si de intelectuali, de anumiti intelectuali.

Cum ii recepteaza oamenii de rand pe intelectiali? Cum il recepteaza Dorel pe Gabriel Liiceanu? M-am gandit in ultimul timp, citind diferite reactii, ca publicul acestor intelectuali s-a schimbat, ca admiratorii lor s-au schimbat. De cand intelectuali de varf au inghitit la greu manele alaturi de Guta si Florin Salam, de cand Patapievici a devenit "bastan" in ochii manelistilor, te intrebi cine le mai citeste opera... Ei bine, din intamplare am realizat astazi cine: Dorel!

Ascultati cu atentie despre ce discuta personajele din filmuletul de mai jos. Vorbesc de... Gabriel Liiceanu. La vremea cand a fost realizat filmul, probabil ca parodia era cum nu se poate mai reusita. Astazi insa.... Astazi filmul nu mai e o simpla parodie, e chiar un scenariu posibil, probabil, si chiar veridic.

Ei bine, se prea poate ca astazi, dupa ce intelectuali precum Gabriel Liiceanu au avut pozitiile cunoscute, dupa ce au acceptat egalitatea perfecta dintre filozof si tampit, dupa ce au acceptat sa fie comparati cu ospatarii si tinichigiii, dupa ce au inghitit fara cracnire manele propagandistice la Etno TV, dupa ce si-au urmarit idolul aparand la OTV, astazi, spuneam, s-ar putea ca miticul Dorel sa fie reprezentantul perfect al noii generatii de cititori.

Acest lucru nu se intampla pentru ca Dorel s-ar fi emancipat, si nici pentru ca acesta s-ar fi inaltat prin cultura, ci pentru ca ei, acesti intelectuali, au coborat la nivelul lui Dorel...

Sa recunoastem, materialul filmat avea mult umor. Acesta rezida din juxtapunerea dintre Dorel si Gabriel Liiceanu, din alaturarea a doua personaje - prostul comun si intelectualul infailibil - care atunci (subliniez: atunci!) nu puteau avea nimic in comun.

In momentul realizarii filmului antiteza era perfecta! Din aceasta decurgea umorul ce stabate materialul, precum si reactia privitorului. Astazi planurile s-au amestecat, situatia s-a schimbat, iar antiteza aproape ca a disparut. Asa ca a disparut si umorul...

Sa mai razi sau sa plangi? Uh!

28 ian. 2010

"LENIN" - lectura obligatorie




"LENIN"

De mult îmi staruie un gînd:
Pe Lenin cum sa-l vad dormind
În Mousoleul lui, departe, pe care-l vad în cîte-o carte
Sau despre care-mi spun prieteni întorsi în tara de curînd -

Sa-l vad cum odihneste lin,
Sub semnul vremii care trece,
Cînd iarna-si pleaca mîna-i rece
Pe zidul-naltului Kremlin.

Stiu bine, drumu-i lung si greu
De-aici de pe meleagul meu;
Sînt mii de kilometri poate - paduri, cîmpii, îndepartate
Cu holde mari al caror fosnet adesea îl aud si eu.

Sînt fluvii pe al caror vad,
Cînd valurile trec la vale,
S-aud vuind hidrocentrale,
Cu glasul apelor ce cad.

Cei care-au fost ne povestesc
Cum oamenii în valuri cresc
Spre Mausoleu, din zi în noapte, pasind usor, vorbind în soapte;
Din toate colturile tarii veniti, acolo se-ntîlnesc.

De-i timp frumos ori mohorît,
De-i frig, de-i ploaie ori zapada,
Pe Lenin vin mereu sa-l vada
Cum odihneste linistit.

Batrînii îsi aduc aminte
De vremurile dinainte
Cînd glasul lui, vestind victorii, chema la lupta muncitorii
Si parca vorbele-i de-atuncea si-acuma le rasar în minte.

Furtuni trecura pas cu pas,
Si cîte-n lume se schimba -
Doar visul lui n-a fost sa moara
Si vesnic tînar a ramas.

Afara neaua a-nghetat
Si viscolele-n zbor strabat
Si undeva-n Kremlin o raza de la fereastra lumineaza -
O vad mineri, soldati, colhoznici, vreun activist îndepartat.

Acolo Stalin rînd pe rînd
Cai noi spre comunism croieste
Si ceas cu ceas îsi împlineste
Cutezatorul juramînt.

O, ne-ncetat voi astepta
Pe Lenin - cînd sa-l pot vedea,
Sa-i spun ca razele pe care le-a dezlegat, nepieritoare,
S-aprind arzînd mereu mai tare si lumineaza-n tara mea.

Un gînd îmi staruie mereu
Dar calea-i grea si-ndepartata
Si nu stiu de-am s-ajung vreodata
Sa-l vad dormind în Mausoleu.

Stiu însa la Bicaz în munti
Pe unde brazi cu-albastre frunti,
Pe lînga Bistrita aproape, tacuti se odihnesc în ape
Si cerbii suie spre izvoare în toiul codrilor carunti,

Un vad unde muncim mereu
Si construim înaltatoare
Hidrocentrala noastra mare
Cu vuietul adînc si greu.

Acolo amintirea lui,
Rasare-n fata orisicui!
Cu fiecare zi mai vie si visul lui acolo-nvie
De parca însusi Mausoleul albeste-n codrii albastrui -

Si tîrnacoapele cînd bat
Si stînca din adîncuri frînta
Si apele cînd se framînta
Vorbesc de Lenin ne-ncetat.

Si-atunci cînd vom sfîrsi cu bine,
Vor geme apele batrîne
Si vor zbura prin mii de fire lumini cu raza lor subtire,
Iluminînd cîmpii si sate, miscînd tractoare si combine,

Atuncea stiu ca-n fata mea,
Printre caderile de ape
La fel de viu si de aproape
Pe Lenin am sa-l pot vedea.

A.E. Baconsky
Februarie 1952

Dedic acest poem lui Vladimir Tismaneanu, lui Theodor Baconski si lui Horia Roman Patapieivi. Cu drag...

(Data viitoare lecturam "Oda Canalului"?)

... Ca sa spun NU

Ce m-ar face sa ies din online... in strada ? Ma intreaba Cristi de la Rating Politic. As putea sa ies pentru idei, pentru principii, pentru respectarea valorilor democratiei, pentru libertate... Nu ma impresioneaza nimic mai mult decat sa vad cum comunitati, mai mici sau mai mari, aleg sa lupte pasnic si demn pentru drepturile lor. Din pacate, nu la noi in tara. Sau... inca prea putin la noi. Poate de aceea povestea pe care am citit-o astazi la Lucia pe blog, despre "banutii din Fontana di Trevi", mi se pare cel mai frumos text citit in ultimul timp. Mi-as dori sa traiesc intr-o astfel de lume, descrisa de Lucia, o lume cu un simt civic atat de dezvoltat. Redau, mai jos, povestirea:

"Am mai povestit, poate chiar pe blog, despre prima mea întîlnire cu spiritul civic în acţiune. Era în 1981, cred. Mă aflam pentru prima dată - şi deocamdată singura - la Roma. Într-o după-amiază am ajuns la celebra Fontana din Trevi, pe care o cunoşteam din "La dolce vita" lui Fellini. Ei, bine, acolo era un fel de grevă", scrie Lucia.

"Ştiţi că toţi turiştii aruncă un bănuţ în apă şi-şi pun o dorinţă. Dar ce se întîmplă cu bănuţii? Pe vremea aceea - nu ştiu ce s-a mai întîmplat de atunci - puştanii din cartier adunau monedele. Ca bani de buzunar sau, uneori, ca sursă de venit pentru cîte o familie mai săracă. Dar cu o zi înainte de vizita noastră, municipalitatea din Roma, în marea-i înţelepciune, luase hotărîrea de a colecta banii pentru urbe, interzicînd accesul tinerilor din cartier. Pe vremea aceea nu exista telefon mobil, nici twitter, dar asta nu i-a împiedicat pe locuitorii cartierului să organizeze de pe-o zi pe alta un protest: puştii din cartier erau căţăraţi pe statuile fîntînii, în timp ce toţi comercianţii din zonă - anticari, vînzători de suveniruri, patroni de cafenele şi restaurante au pus afişul "Închis". Oamenii aceia, care trăiau din turism, au renunţat la cîştigul unei zile în semn de solidaritate cu copiii lor şi ai vecinilor lor.

Nu e mare lucru? E un fleac? Citez din înţelepciunea chineză: chiar şi un drum de o mie de li începe cu un singur pas."

Deci o comunitate mica, luptand pentru dreptul ei aparent nesemnificativ, banutii din fantana... Pentru copiii din comunitate, pentru saracii lor? Si asta! Dar, mai ales, imi imaginez, pentru mandria lor. Pentru ofranda pe care o primeau zilnic de la trecatori, pentru ca tineau zilnic acel loc al urbei viu si primitor. Cu siguranta nu erau saraci cei care au decis sa-si traga in acea zi obloanele si sa iasa in strada. Oricine isi poate imagina cat se poate castiga din turism langa Fontana di Trevi. Insa banutii aia simbolizau ceva, dincolo de valoarea lor. Imi si imaginez cum batranii sau copiii numarau, din ochi, banutii, seara. Si erau mandrii daca intr-o zi straluceau mai multi in apa limpede din fantana. Nu era doar succesul lor, ci al turismului si al Italiei la urma urmei. Si mai era vorba de solidaritate.

Va imaginati ca, la noi, un astfel de protest ar fi luat la misto, ar fi ironizat. Va imaginati ce bascalie s-ar face intr-un caz ca asta? Va imaginati cum televiziunile ar prezenta asta ca pe-o bizarerie, ceva inutil? Imi si imaginez o prezentatoare, cu un suras ironic, prezentand stirea la TV... Aceste lucruri inhiba! Atitudinea mistocareasca, vulgara, inhiba simtul civic. Ti-e jena sa mai iesi in strada chiar si pentru lucruri grave. Ti-e lehamite sa ii vezi pe cei care stau deoparte ranjind...

Nu cred ca trebuie sa iesim in strada doar daca ne ajunge cutitul la os. Nu cred ca trebuie sa iesim doar daca ni se pune calusul la gura. Cred ca trebuie sa iesim cu mult mai devreme, pentru orice incalcare a valorilor democratiei. Nu e deloc desuet. O fac cei din vest foarte des. Pasnic, desigur. Pentru ce am putea sa iesm noi? Pentru ASTA! Pentru ASTA! Pentru NOI. Pentru sanatatea noastra morala, ca reprezentanti ai unei pretinse natii, nu a unei populatii care vietuieste lent, si tamp, pe pajistea din ce in ce mai arida, pe care ne-o ingradesc cu sarma ghimpata, de la zi la zi, ai nostri conducatori. Nu mi-e rusine sa spun ca as iesi in strada, de exemplu, daca mi se interzice dreptul sa fiu reprezentata in Parlament, alaturi de altii care gandesc si voteaza ca mine, asa cum se incearca.

Pe 2 aprilie voi reinvata si voi exersa sa spun, din punct de vedere civic, din nou "NU ". Poate in strada. Sau poate nu. Asta nu e atat de important. Dar sigur alaturi de o mica comunitate, asa cum este grupul nostru de pe facebook. Alaturi de cei aproximativ 75 de bloggeri care s-au alaturat Miscarii Violet, pe blogul No Basescu Day. Pasnic. "NU"-ul nostru e violet. E o atitudine. Putea sa fie orice culoare. Dar se intampla sa fie violet si imi place ca e asa. E o culoare cu personalitate.

Astazi, poate nu intamplator, e 28 ianuarie. Sunt 20 de ani de cand 100.000 de oameni au iesit in strada, chemati de partidele istorice, impotriva FSN-ului, partidul-stat. Oamenii aceia incercau sa spuna tot "NU"... Cine isi mai aduce aminte de asta?...

P.S. - Bloggerii care sustin No Basescu Day vor face astazi un apel simultan.

27 ian. 2010

Traian Basescu si acolitii continua sa actioneze in stil securist si mafiot

Demonstram zilele trecute ca puterea portocalie actioneaza in stil securist si mafiot. Va rog sa recititi AICI. Dupa CNSAS, a venit si randul IICCR-ului. Cititi comunicatul de mai jos, apoi va rog sa cititi la Bogdan Apostolescu scrisoarea trimisa de echipa IICCR lui Emil Boc pentru sustinerea lui Marius Oprea.

"Sindicatul IICCR se arată îngrijorat de informaţiile apărute în presa privind imixtiunea factorilor politici în activitatea Institutului.

Sindicatul IICCR se arată profund îngrijorat de informaţiile vehiculate în presă privind imixtiunea factorilor politici în activitatea Institutului, în numirea președintelui și dezaprobă ferm orice încercare de anexare a acestei instituții.

În presa de astăzi au apărut informații cu privire la presiunile care se fac de către anumite cercuri politice pentru schimbarea cadrului instituțional al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Credem că investigarea științifică a crimelor comunismului și sesizarea organelor de cercetare penală nu trebuie să se întâmple odată la 4 ani. Activitatea de cercetare și investigare în acest domeniu presupune cooperarea și colaborarea cu instituțiile statului, dar acest lucru nu se poate realiza fără independență operațională, sprijinul societății românești și păstrarea unei conduite apolitice.
În decembrie 2009, Guvernul României a luat decizia comasării a două institute de cercetare, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România și Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc. Am constatat că, pe lângă aspectele pozitive (sporirea atribuțiilor, unificarea eforturilor pentru cercetare și investigare etc.) ale noului cadru legislativ de organizare și funcționare a noii instituții create (IICCMER), și importante modificări menite să ne îngrijoreze. Din păcate, activitatea IICCMER a fost blocată pentru mai bine de o lună, fiind afectată activitatea operațională. Cea mai importantă modificare este însă anexarea Consiliului Institutului președintelui instituției, fără ca acest lucru să fie în beneficiul instituției. Figuri proeminente (Doina Cornea, Radu Filipescu, Petre Mihai Băcanu, Marius Oprea, Dennis Deletant ș.a) ale societății civile, care s-au remarcat prin rezistența împotriva regimului totalitar comunist, au fost practic înlăturate prin desființarea vechiului Consiliu. Mai mult, în vechea formă de organizare a Institutului, președintele era ales dintre membrii Consiliului și prezenta rapoartele activității în fața Consiliului. În noua formă, Consiliul nu mai are practic niciun atribut, iar președintele nu mai este numit dintre membrii acestuia.
Activitatea IICCR din ultimii 5 ani a dovedit că formula unui Consiliu format din personalități ale societății civile reprezintă o garanție pentru neanexarea politică. Pe înţelesul tuturor, nu vrem ca la IICCMER să fie numite sau angajate de acum înainte, pe criterii politice, „persoane de încredere”. Tot în ultimii 5 ani, activitatea IICCR nu a fost politizată, recrutarea personalului s-a făcut pe baze exclusiv profesionale, şi nu este întâmplător că majoritatea tinerilor care au fost angajaţi la Institut au publicat numeroase studii și cercetări recunoscute în domeniu. Un alt aspect deloc de neglijat în aceşti ani au fost programele cu finanțare externă derulate de Institut si apreciate de numeroase instituții și organizații internaționale. Câtă credibilitate ar mai avea o instituție în care numirile sau angajările se fac pe criterii politice, iar activitatea ar fi pusă în slujba unor persoane politice sau a unor partide?
Avînd în vedere punctele prezentate mai sus, sindicatul IICCR face apel la echilibru instituțional, continuitate și responsabilitate din partea decidenților politici. În același timp, avertizăm că nu vom rămâne impasibili la tensionarea climatului de lucru al Institutului sau la afectarea activității de investigare și cercetare.
SINDICATUL INSTITUTUL DE INVESTIGARE
A CRIMELOR COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA"

Un exemplu pentru Catalin Avramescu: Nauru


Va rog sa cititi acest articol din Bursa, semnat de Catalin Avramescu. Incepe asa... Citez: "Zilele trecute am fost la o dezbatere politică unde un coleg (profesor la Universitate, însă mai aproape de partidele politice decât subsemnatul) îmi reproşa, amical, stranietatea modelelor pe care le propun. "Texas, Islanda şi Noua Zeelandă!" - a exclamat exasperat respectivul. "Ce relevanţă au acestea?". La care am adăugat: "Ai uitat de Costa Rica"..."

Cititi apoi si comentariile de bun-simt din subsolul articolului. Nu am comentat acolo, ca nu are rost, insa m-am hotarat sa gasesc un exemplu de stat cu Parlament Unicameral pe placul domnului Avramescu. Exceptia exceptiei! Bizareria bizareriei! Stranietatea stranietatii! Conform teoriei avramesciene, daca se potriveste la ei, de ce sa nu se potriveasca si la noi?

Si iata exemplul gasit, pe care i-l imprumut cu generozitate domnului consilier prezidential, in timpul liber "canibal": Nauru. "Nauru, oficial Republica Nauru, este o ţară insulară în teritoriul micronezian al Pacificului de Sud. Cel mai apropiat vecin este Insula Banaba din Republica Kiribati, 300 km spre est. Nauru este cea mai mică ţară insulară din lume, având o suprafaţă de doar 21 km², cea mai mică republică independentă şi singurul stat din lume fără o capitală desemnată oficial. Nauru este o republică parlamentară. Preşedintele este în acelaşi timp şeful statului şi şeful guvernului. Cei 18 (nota: optsprezece!) membri ai parlamentului unicameral sunt aleşi pentru mandate de trei ani. Parlamentul alege preşedintele ţării dintre membrii săi, iar apoi acesta numeşte un cabinet de cinci-şase componenţi. Nauru nu are o structură formală pentru partidele politice; candidaţii sunt în mod obişnuit independenţi. 15 dintre cei 18 membri ai actualului parlament sunt independenţi, iar alianţele în cadrul guvernului sunt adesea constituite pe baza unor legături de familie extinse"

Ei, vedeti? Unicameral, 18 parlamentari, Presedintele e si seful guvernului, aliantele se fac prin legaturi de familie extinse, partide nu exista (exact asa cum sustine "maestrul" ca ar fi bine sa fie si la noi). Ce mai vreti? Nu am gasit exemplul si modelul perfect pentru Romania? :))

26 ian. 2010

Un mar furat



"La noi in partid exista si o aripa a societatii civile", pare a spune "marul" lui Cristian Preda, simbol ce se incearca a fi "imprumutat" de la Partidul Alianta Civica, fuzionat in 1998 cu PNL. Inpolitics se intreaba: Plagiat sau momeala politica pentru intelectualii Romaniei? Eu zic ca si una si alta. Le propun sa incerce para. Nu e simbolul niciunui alt partid si e si laxativa. Pentru politicienii constipati gen Preda, Voinescu, Macovei. Voi ce spuneti?

L.E. - Sorry, intre timp mi-a furat Oltean ideea. Mai, dar astia nu mai au si ei idei originale? :))

Votul prin corespondenta, electronic si anticipat.

Din nou Traian Basescu si alti politicieni, pedelisti sau nu, propun ceva, dar nu fac nicio minima informare pe subiect. De data asta e vorba de modalitati speciale de vot: anticipat, prin corespondenta si electronic. Ataca Cristian Preda subiectul AICI, dar doar pomeneste aceste modalitati de vot si spune ca sustine ca trebuie introduse.

In pur stil basescian, europarlamentarul nu propune o dezbatere, nu prezinta aceste tipuri de vot implementate prin alte tari, nu spune ca, de exemplu, in cazul votului electronic exista doua metode: cel online/sau "de la distanta" (practicat momentan doar in Estonia) si votul electronic din sectii de vot speciale, practicat si in alte tari ale lumii, insa care a starnit nenumarate contestatii in tari mult mai evoluate din punct de vedere democratic decat noi. Un exemplu.

Pe blogul Transildania, autorul incearca sa explice ce inseamna fiecare din aceste tipuri de vot AICI si AICI. In plus, va recomand sa cititi si acest articol. Iar pe acest blog gasiti cateva link-uri, chiar si catre clipuri YouTube, care demonstreaza nesiguranta votului electronic.

Va propun asadar o dezbatere cu argumente pro sau impotriva acestor modalitati de vot. Specific ca legea initiata acum cativa ani de Daniel Buda, in legatura cu votul prin corespondenta, nu se refera decat la diaspora. La diaspora se refera si Traian Basescu. Iata stirea: “În timpul întâlnirii cu toţi ambasadorii acreditaţi la Bucureşti, Traian Băsescu le-a promis românilor din diaspora că în următorii cinci ani de Cotroceni va milita pentru introducerea votului prin corespondenţă şi înfiinţarea unui call-center pentru aceştia.“ Mai nou si Ludovic Orban se agita pe acest subiect, dar vorbeste tot despre un proiect care vizeaza doar diaspora.

Citez de pe Transildania referitor doar la votul prin corespondenta: "3.1 Una dintre preconditiile absolut necesare (dar nu suficiente) ca votul prin corespondenta sa poata fi pus pe picioare este o evidenta corecta si la zi (adica actualizata corect zilnic) a domiciliului populatiei si, separat, al alegatorilor. Daca ar fi de urmat modelul german, toti alegatorii ar trebui sa primeasca o instiintare prin posta cu cel putin trei saptamani inaintea alegerilor. Care in acelasi timp contine si un formular prin care alegatorul poate cere trimiterea buletinului de vot prin posta, pentru a efectua votul prin corespondenta. Radierea de pe listele de alegator a celor care au cerut votul prin corespondenta trebuie asigurata.

Alternativ, cererea pentru votul prin corespondenta ar putea fi facuta personal la primarie, consulat, ambasada. Si atunci conditiile mentionate mai sus raman valabile.
3.2 Din punct de vedere teoretic votul prin corespondenta deschide si el noi posibilitati de fraudare. Motivele, intre altele:
- Posibilitatea ca alegatorul prin corespondenta sa vanda buletinul de vot in alb altcuiva, sau sa-l completeze in prezenta cumparatorului de voturi.
- Posibilitatea furtului buletinelor de vot prin corespondenta inainte de a fi completate.
- Posibilitatea ca bultetine de vot completate sa fie interceptate, modificate, distruse sau sa nu ajunga la sectia de vot inainte de inchiderea urnelor.
3.3 In practica, doar in Marea Britanie au avut loc repetate fraude electorale cu votul prin corespondenta, atat la alegeri la nivel national cat si local. Cateva exemple: aici, aici, aici si aici. Daca chiar si in Marea Britanie au fost posibile asemenea infractiuni repetate, atunci in Romania... ar fi nevoie de o extrema precautie."

25 ian. 2010

Reforma la PD-L se numeste ... GIORNARE. Propuneri de slogan


"Traian Basescu este unul dintre cei care a vorbit si in partid si in afara partidului despre nevoia giornarii partidului nostru si sunt ferm convins ca viziunile reformiste sunt sprijinite si de domnia sa", a declarat Voinescu.

Pe facebook se dezbate intens acest concept de giornare. Se propun si cateva sloganuri:
1. "Giornati-ma, giornati-ma sau daca nu... eutanasiati-ma"
2. "Giornati, giornati, giornati"
3. "Giorna-m-as si n-am cui/ Giorna-m-as codrului"

Sa-i ajutam pe pedelisti. Ce propuneri de slogan mai aveti?

Update - Se adauga:
"GIOARNÃ, FRATRE,GIOARNÃ!"
"Cine-a pus giornarea-n drum, ala n-a fost om nebun"
"Da mama cu giorna-n mine, ca n-am ascultat de tine"
"Deschide-mi gropare o giorna"
"SA GIORNATI BINE!"
"Giornăm, nu giornăm, vremea pede-leului trece..."
sau varianta:
"Giornati..., nu giornati, vremea rebrandingului pdl trece!"
Si inca un slogan pe care nu il reproduc... :))

Da, liberalii au o obsesie antitotalitarista. Nu trebuie ca asta sa convina tuturor


Citesc cateodata articole in care autorii se arata indignati de faptul ca PNL staruie pe ideea anti-Basescu. O numesc o obsesie. O sa citez de exemplu dintr-un articol recent al lui Armand Gosu, Revista "22": "Aflat în opoziţie, PSD are 3 ani până la viitoarele alegeri parlamentare ca să se reformeze. Timp suficient pentru a se transforma într-o alternativă politică veritabilă. Nu într-o anexă a PNL, care nu dă semne că s-ar vindeca de obsesiile anti-Băsescu."

PNL nu face insa altceva decat sa respecte o traditie antitotalitarista. Sunt consecventi. Nu pot sa fie altfel. Si NU TREBUIE sa se vindece de asta. Au o istorie antitotalitarista in spate, prin care au trecut cateva generatii de liberali. Orice incercare de impunere autoritara a vointei, in plan politic, o sanctioneaza ca atare. Adica cu duritate. Liberalii se educa din generatie in generatie intru respingerea unui lider autoritar, cu tot ce inseamna asta: camarila personala, partid-stat. Asta nu e o obsesie. E un principiu. Un crez. Cine nu vrea sa inteleaga asta, nu intelege. Nu trebuie ca toata lumea sa fie la fel. Iar ceea ce sustine AICI Ludovic Orban este foarte adevarat. Si este sustinut de toti votantii PNL. Citez integral:

"La ora actuala, in Romania, exista un singur partid politic in adevaratul sens al cuvantului, PNL. Un partid politic nu trebuie sa fie o adunatura de oportunisti in jurul unui lider carismatic - Traian Basescu - asa cum e PD-L. Un partid nu trebuie sa fie nici expresia nostalgiei dupa niste vremuri demult apuse asa cum s-a constituit FSN, in jurul domnului Ion Iliescu, si cum continua sa fie PSD", a declarat Orban duminica la Timisoara, cu prilejul unei manifestari organizate pentru celebrarea a 20 de ani de la reinfiintarea partidului in judetul Timis, informeaza
Mediafax.

Ludovic Orban considera ca in timp ce pedelistii trebuie sa se raporteze permanent la Traian Basescu, Petre Roman sau Petru Groza, iar social-democratii la Ion Iliescu, liberalii "sunt obligati" sa se compare cu inaintasii lor, personalitati care au marcat istoria Romaniei.

Liderul PNL a profitat de ocazie pentru a-si exprima regretul ca mai exista romani care in ciuda convingerilor anticomuniste se lasa "sedusi" de "ultima relicva a totalitarismului", Traian Basescu si "camarila portocalie".

"Mi se rupe sufletul, astazi, sa vad ca mare parte dintre cei care au facut Revolutia, care au participat la toate mitingurile anticomuniste de dupa '90, care au crezut in valorile democratiei europene, occidentale, astazi se lasa sedusi de ipocrizia, parsivenia fenomenala a camarilei portocalii, in frunte cu Traian Basescu. (...) De un exponent care nu este al democratiei, al drepturilor si libertatilor individuale si care este ultima relicva a totalitarismului, Traian Basescu", a conchis Orban."


Sper ca se intelege bine... Aceleasi principii i-au facut pe liberali ca in trecut sa strige "Jos Iliescu" sau "Jos Nastase". Atunci cand acestia au fost la putere. De ce crede cineva ca ar trebui, acum, brusc, vis-a-vis de Traian Basescu si de camarila lui, sa fie altfel?

24 ian. 2010

De la tainul lui Raffarin la tainul INZECIT al lui Sarkozy



Scriam anul trecut, in mai, pe subiectul relatiei Basescu-Sarkozy. Ultimele date, pe care o sa vi le prezint, imi confirma ca devenim o colonie franceza in toata puterea cuvantului. Iar pe anuntata autostrada Comarnic – Brasov, la capatul ei (in cazul in care se va finaliza vreodata) putem sa scriem cu vopsea alba "Furtul secolului".

Despre ce e vorba, pe scurt. Scrie HotNews: «Autostrada Comarnic-Brasov: Costul lucrarilor - 1,2 miliarde euro. Statul roman va plati 4,8 miliarde.» Adaug ca autostrada va avea o lungime de 58 de kilometri.

Bun, astea sunt datele afacerii, confirmate si de Radu Berceanu, si intelegem ca guvernul lui Traian Basescu ( zis si Boc) a semnat pe 17 ianuarie a.c. contractul. Poate ca va intrebati ce e cu suma asta atat de mare. 82,7 milioane euro un singur kilometru??? Bineinteles ca toti ar trebui sa ne intrebam. Si nu inteleg de ce nu reactioneaza mai ferm presa si partidele.

Ce explica Radu Berceanu: « (...)este vorba despre imprumut si alte costuri financiare importante pe 30 de ani care se adauga la costul lucrarii in sine. La 30 de ani vorbim de inca odata banii; apoi in acest 30 de ani concesionarul face ceea ce noi de obicei nu facem, adica intretinerea asa cum trebuie, reparatii asa cum trebuie. In plus, e vorba de intretinerea curenta - deszapezire pe perioada de iarna, de exemplu, si altele. »

Ce sa zic? Buna afacere! Si, ca sa putem face niste comparatii, sa studiem cateva date referitoare la constructia altor autostrazi, din cateva tari vecine.

- In primul rand Muntenegru. Intr-o regiune muntoasa, intre Bar si Boljare, s-a inceput in 2009 constructia unei autostrazi cu multe poduri, tuneluri, mai exact 50 de tuneluri si 95 de poduri si viaducte pe o distanta de 167, 39 km. Estimarea oficiala a costurilor, in 2009, s-a ridicat la suma de 2,77 miliarde euro, din care 1,74 miliarde vor fi finantate de catre Guvern. Asta in masura in care intregul PIB al Muntenegrului este de 6,944 miliarde euro!!! Sa calculam asadar: 16,6 milioane euro/km.

- Un alt exemplu: Croatia, fragmentul de autostrada Karlovac-Split. 342 km. 2,2 miliarde euro. 6,4 milioane euro/km. Relief: dealuri.

- Sa luam acum cazul Albaniei. Intr-o regiune deluroasa (foto aici) pe o distanta de 61 de km, s-a construit o autostrada ale carei costuri se ridica la 735 milioane euro, deci 12 milioane euro/km.

- Al patrulea caz la care vreau sa ma refer este cel al Bulgariei : Autostrada in constructie : Trakia. Regiunea nu e muntoasa. Lungimea de autostrada preconizata este de 368 km (sau 443 km in functie de anumite segmente incluse), din care 280 km sunt in prezent in exploatare, din octombrie 2007. Leaga Sofia de Stara Zagora, precum si Karnobat de Burgas. Costul proiectului a fost estimat la semnarea contractului la valoarea de 800 milioane euro.

- Va mai dau doua exemple :
1.Un tunel de 55 km, in Alpi, intre Italia si Austria, pentru a carui constructie s-a semnat contractul. Stiti la ce suma se ridica investitia? 8 miliarde euro. Deci doar cu aproximativ 3 miliarde euro mai mult, si sunt lucrari cu mult mai complicate.
2. Un tunel in Elvetia, «Brenner Base Tunnel », de 57 de km, la pretul de 8 miliarde euro. Lucrarile sunt mai complicate pentru ca de fapt se construieste cate un tunel pentru fiecare sens, plus inca unul pentru salvare, acces, control, intretinere. Pai, in cazul asta, mai bine mai dam si noi 3 miliarde si facem un tunel intre Comarnic si Brasov. Si scapam de foarte multe probleme care se vor ridica in lucrarile de la suprafata.

Exemplele pot continua. Am strans destule date pe acest subiect. Ceea ce mai e bine de stiu, si e interesant, e ca Nicolas Sarkozy se va afla intr-o vizita oficiala la noi in tara, in luna martie. Oare pentru a-si lua tainul? Pentru a-i multumi lui Traian Basescu pentru desemnarea lui Ciolos, cel de-al doilea comisar al Frantei, asa cum il numesc «gurile rele»? Mai mult ca sigur.

Cel mai bine ar fi ca, in final, sa ne aducem aminte de anul 2004 si de «tainul lui Raffarin», la care se referea pe atunci Traian Basescu. Citez din presa vremii: "Traian Basescu a trimis ieri o scrisoare ambasadorului Frantei la Bucuresti in care isi exprima regretul ca nu a fost informat despre semnarea unui contract fara licitatie publica pentru construirea unui tronson de autostrada, intre Comarnic si Brasov. La Bucuresti, Raffarin s-a intalnit luni si cu liderii opozitiei, Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu. Ieri, Basescu a afirmat ca nu a fost informat despre semnarea contractului pentru autostrada, cu grupul francez Vinci. El spune ca, daca ar fi fost informat, s-ar fi opus acestui contract pentru ca este atribuit fara licitatie, iar el, Basescu, nu sustine "incheierea unor contracte care incalca legile interne cat si legislatia internationala". Inainte de a oferi aceste explicatii, presa consemnase o declaratie a liderului PD in care afirma ca Raffarin a venit la Bucuresti "pentru a-si lua tainul" - aluzie la respectivul contract, in valoare de 480 de milioane de euro."

O diferenta de la 480 milioane euro la 4,8 miliarde euro! Un mizilic! Se vede treaba ca pentru domnul Sarkozy tainul trebuia inzecit.

23 ian. 2010

Nominalizari la "Blog de blog" (continuare)









Zoe Petre

George Serban

Dramoleta

Codeus

Sper ca o sa ma iertati ca sunt atat de subiectiva si nominalizez doar votanti Crin Antonescu, nu? :) Le multumesc tuturor celor care au scris pe bloguri ca au vrut sa ma nominalizeze (mai ales la o anumita categorie) dar nu pot, pentru ca sunt in juriu. La categoria respectiva voi da eu premiul. :D BTW: Juriul la "Blog de blog" s-a echilibrat politic, stanga-dreapta, prin cooptarea unui membru cu greutate: Adrian Nastase.

Tacerea...

Am cateva bloguri la care tin mai mult decat la altele. Cred ca tuturor ni se intampla asta. Inexplicabil, dar intre diferite bloguri exista o "chimie" care le face sa se apropie. Desi autorii lor nu se cunosc personal. Se citesc reciproc, si de cele mai multe ori ajung, intr-un tarziu, sa se cunoasca. Apoi se dezvolta niste relatii intre bloguri si bloggeri, care pot duce la prietenii.

In ultima luna, trei blogguri la care tineam au amutit. Unul a fost inchis definitiv, deci a murit. Celelalte doua sunt in amortire. Am vorbit, bineinteles, cu posesorii lor. Motivele pentru care nu mai scriu? Dezamagire, scarba, sila, senzatia ca ceea ce scrii nu conteaza, ca nu merita sa mai lupti... Lucruri normale, pe care le inteleg. Mi-e frica insa ca situatia din tara si, in general, din jurul nostru, sa nu-i faca pe oamenii cu cele mai pertinente si argumentate opinii sa amuteasca scarbiti...

Sincer, oameni buni, nu mai e de gluma. Rasul ar trebui sa ni se intepeneasca pe fata, si chiar sa ne gandim serios la ce ne asteapta. Cand oameni, unii dintre ei cu o pregatire intelectuala de exceptie, sau cu o experienta profesionala deosebita, aleg sa taca si sa nu se mai implice civic, toti murim incetul cu incetul.

Nu voi nominaliza blogurile despre care vorbesc. Sunt ale unor oameni din trei generatii diferite. Si se stiu ei... Blogurile lor sunt mai vechi, mai noi, nu asta conteaza. Blogul meu se simte azi parca mai singur si mai trist fara textele lor, cu titlurile care "urcau" noaptea, tarziu, in lista de bloguri, la fiecare updatare. Bloguri de care m-am bucurat atat cand le-am gasit...

Bineinteles ca exista si bloguri care se nasc. Si vreau sa numesc din nou un blog pe care il consider foarte documentat si plin de argumente solide: Transildania. Un blog pornit de la inceput cu un proiect clar, si unde nicio postare nu e facuta... sa fie. Stiu ca autorul lui nu e o persoana care sa isi doreasca publicitate, dar pentru mine e foarte important ceea ce scrie, si m-as bucura daca l-ati vizita la fiecare postare.

Revin la blogurile care astazi tac. (Si nu sunt doar cele trei despre care spun. Vad altele care de-abia mai palpaie, ale unor oameni care scriau des pana la alegeri). Revin si ma gandesc ca nu am niciun argument ferm sa-i fac pe autori sa revina asupra deciziilor lor. Si asta ma sperie si mai mult. Ma sperie ca au dreptate, si ca argumentele lor sunt prea puternice, prea rationale, prea de bun-simt. Si amutesc si vorbele mele in fata lor.

Ma gandeam insa la ceva, inspirata si de noul blog al lui Marius Veerag, care propunea "din nevoia de comunicare... sa facem liniste, sa tacem" (din pacate si-a sters acea postare, asa ca nu pot sa va arat, si nu stiu nici exact daca astea erau cuvintele, dar sensul asta era). Ma gandeam ca, intr-una din zile, daca si voi vreti, cat mai multi sa tacem. Sa nu mai scriem nimic pe bloguri. O zi. Bineinteles, nici sa nu comentam pe altele. Iar Marius pusese in acea postare rola de mai jos. Dar putem pune, daca vrem, altceva. Sau nimic. Ce spuneti?

22 ian. 2010

Gordon Brown si Obama cu violet


Adriana Dutulescu remarca, pe blog, ca Obama a purtat o cravata violet in campania electorala. Adevarul e ca a fost o intreaga dezbatere pe internet si in presa clasica, la americani, atunci cand politicienii barbati (americani sau nu) au inceput sa poarte aceasta culoare.

Primul se pare ca a fost Gordon Brown in Marea Britanie. In "The Guardian", pe 8 decembrie 2008, Zoe Williams se intreba cum a ajuns violetul o noua culoare politica. Cititi AICI. Nu este, asadar, o fita romaneasca. Numai ca la noi moda a venit putin mai tarziu. Am vazut dezbateri pe internet in care politicieni englezi sau americani erau acuzati ca sunt homosexuali.

Eu am mai scris: e vorba in primul rand de moda. Dar pentru ca aceasta culoare e asociata cu puterea, e "culoarea puterii", a regilor (oamenii de rand nu aveau voie sa o poarte si, oricum, se obtinea prin procedee si din substante extrem de scumpe), se nasc de aici tot felul de suspiciuni. "Oare politicianul care poarta aceasta culoare vrea mai multa putere? Oare ce vrea sa spuna cu asta?" Poate da, poate nu. Poate o poarta intamplator, pentru ca nu stie ce simbolizeaza, si a vazut si el ca e la moda.

E adevarat, personaje ca Obama sau Gordon Brown nu se imbraca chiar singuri. Li se recoamanda ce culori si ce haine sa poarte intr-un anumit context. Nu stim daca li s-a recomandat special sa poarte violetul, cum nu stim nici la Traian Basescu, si la oamenii lui, de ce au purtat aceasta culoare doar in campanie. Si de aceea totul pare ca pluteste intr-o aura de mister...

Insa "vraciul" Aliodor nu e un mister, iar Traian Basescu trebuie sa explice public de ce l-a carat pe la toate intalnirile, in campanie. Si daca l-a platit din bani publici. Pana nu izbucneste in presa straina un scandal, mai mare, si pe acest subiect. Ludovic Orban are perfecta dreptate.

Surorile Coposu


Via Marius Ghilezan am citit in Q Magazine un interviu extraordinar. Cu surorile Coposu. Nu citez decat doua fragmente, dar va rog sa-l cititi de la cap la coada.

Flavia Coposu: "Am crezut in Patapievici. Foarte mult! Pana a scris articolul ala nenorocit ca s-o apere pe pupaza asta de madam Cocos. Cum e posibil ca tu, filosof, sa te pretezi la o asa porcarie? Sa te umilesti in asemenea hal, ca sa aperi pe cine, pe cocotica asta? Doamne-iarta-ma!"


"Q: In toti anii aceia, Securitatea a incercat vreodata sa va recruteze?

F.C.: Dar crezi ca au ratat vreo ocazie? La una dintre anchetele la care am fost chemata, un securist binevoitor mi-a spus foarte mieros: „Ati fi foarte utila pentru statul socialist, daca ne-ati spune niste informatii..." Atunci mi-am calcat putin pe prudenta, m-am ridicat in picioare si am zis: „Neam de neamul meu n-a fost turnator, nici eu n-o sa fiu. Ai priceput?" S-a uitat asa la mine, mi-a tras o injuratura si m-a dat afara."

Blog de blog - cele mai bune bloguri din 2009

Categoriile:

Marele premiu - Pentru ca-mi place: Mihai Voicu
Cel mai bun blogger dintre scriitori: Paul Gabor
Cel mai bun scriitor dintre bloggeri: Flavius Obeada
Blogul cu cel mai mult umor: Nelinistitu' si Ioan Usca
Cel mai bun critic literar: - Micawber
Cel mai bun cititor: Lulutza (chiar daca e in juriu) si Pro Doc
Cel mai bun blogger dintre politicieni: Alina Gorghiu
Cel mai bun politician dintre bloggeri: Mihai Voicu
Cel mai informat blogger: Irongates
Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă: Paratraznetul Fanica, Vali Badea, Alex Marin
Cel mai gustos blog: -
Cel mai bun blog al unui ziarist: Victor Ciutacu
Cel mai bun blog anti-băsist: Roxana Iordache, Basarica, Cepeca
Cel mai fericit blogger: Codeus, Ionut Iancu
Blog de criză sau blogger crizat: -
Cel mai artistic blog: -
Cel mai bizar blog: -
Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu): -
Cel mai bun comentator politic: Zoe Petre, Roxana Iordache, George Serban
Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri - nu neapărat despre politică: Decantarea Ideilor
Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina): -
Cel mai cunoscut dintre bloggeri: cred ca Ion Iliescu, daca nu... Mircea Badea (ca asa zic sondajele)
Cel mai bun blogroll: Paralele-Paralele
Cel mai bun blog de sport: -
Cel mai schimbător blog: -
Cel mai luptător dintre bloguri: Sibilla
Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage: -
Cel mai activ blogger: Ionut Iancu
Cel mai prost blog: -
Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri: Chat Noir, Pamflezistul
Premiul "Pixelul albastru şi flacăra violetă": basescu.ro
Premiul de popularitate: Dramoleta
Termenul-limită este 1 februarie.

Anul trecut am luat premiu. Lucia mi l-a inmanat la Casa Scriitorilor, unde un domn cu o camera de filmat mi-a luat si un interviu. A fost frumos. Insa anul asta sunt in juriu, alaturi de alti prieteni bloggeri: Lucia, Stefania, Madalina, Elisa, Oana, Adi Hadean si Lulutza (si vor mai fi si altii). Cu ocazia asta ne auto-excludem si din listele cu nominalizari. :) Momentan o sa fac si eu niste propuneri (voi mai face si altele pe parcurs) dar nu le incadrez inca pe categorii. O voi face pana pe 1 februarie.
Nominalizarile mele sunt urmatoarele:

Mihai Voicu
Alina Gorghiu
Decantarea Ideilor
Ionut Iancu
Alexandru Marin
Vali Badea
Cepeca
Chat Noir

Propuneti si voi. :)

21 ian. 2010

Studiul IPP ne confirma ca in PD-L deciziile se iau doar la varf

"Parlamentarii PD-L s-au clasat pe primele locuri in privinta numarului de intrebari si interpelari adresate Guvernului, ceea ce denota "lipsa dialogului intre politicienii aceluiasi partid", potrivit unui raport de monitorizare a activitatii parlamentare realizat de Institutul de Politici Publice." - ziare.com

Asta e stirea. Si prima dovada clara ca in interiorul PD-L nu exista comunicare. Ca deciziile se iau, in stil pur comunistoid, la varf. Nu la partid, nu la guvern. Asa se explica numarul mare de interpelari pe care il constata Institutul de Politici Publice, cat si nevoia unora din PD-L de a constitui un Guvern din Umbra... Baietii vor sa afle si ei ce se intampla. Sunt intr-o ceata totala.

"Concret, parlamentarii PD-L continua sa fie prezenti in topurile celor mai prolifici parlamentari ce interpreteaza propriile ministere, fapt aparent inexplicabil." Cuvantul "aparent" din comunicatul IPP este esential... Asa e, fenomenul e aparent inexplicabil intr-un partid democratic si intr-o democratie. De fapt explicatia e foarte simpla: nu acei oameni se afla la putere, ci doar Basescu. Iar acesta nu imparte puterea cu nimeni. Nici macar cu oamenii din propriul partid. Ci numai cu Camarila! In fruntea acesteia se afla, bineinteles, Duduia!

Nu contenesc sa ma minunez de prostia celor care l-au votat pe Basescu, opunandu-se, chipurile, unui singur comunist, Iliescu, dar ajutand la instalarea la guvernare a unui intreg partid de factura comunistoida.

20 ian. 2010

Divizia de bancuri si zvonuri

Cateva ore, portocaliilor le-a inghetat zambetul pe buze, obligati sa explice de ce umbla Traian Basescu cu "vrajitori" dupa el. Apoi au inceput diversiunile...

Poate multi dintre voi stiti, sau ati auzit dupa '89, ca in Fosta Securitate exista o divizie speciala care inventa bancuri si zvonuri despre familia Ceausescu. Tot ei erau responsabili si cu propagarea lor. De multe ori chiar prin intermediul secretarilor de partid. Divizia de bancuri si zvonuri... La un moment dat, acest fenomen atinsese apogeul. Nu exista petrecere fara bancuri despre Ceausescu, spuse mai mult sau mai putin ferit. Mi-aduc aminte ca aveam un profesor, despre care toata lumea stia ca e securist, care ne distra la fiecare ora cu astfel de glumite.

La sfarsitul anilor '80, insa, bancurile au disparut ca prin minune. In ultimele luni, mai ales, era o tacere apasatoare. Nu stiu daca nu a fost ceva programat chiar de Fosta Securitate. Ceva care sa grabeasca sfarsitul dictatorului. Dar e clar ca fara bancuri, fara buna dispozitie, atunci cand energia unui popor nu se mai poate descarca prin ras, mai ramane o singura solutie: iesirea in strada si bata. Sigur, rasul ne face bine, ca natie. Si, in general, se spune ca e sanatos. Insa fara sa ofere si circ, puterea dirijata de un lider autoritar e amenintata. Atunci cand nu veti mai auzi bancuri despre Traian Basescu, situatia lui s-ar putea sa inceapa sa fie deosebit de grava.

Insa observ ca si-a creat si el propria divizie de clauni si raspandaci in online, in jurul comentatorului Bleen. Ieri, imediat dupa ce ni s-a confirmat tuturor ca Basescu umbla cu "magi" si "Flacari Violete"-n coada, acesta a creat un cont pe facebook, la misto, in numele lui Aliodor Manolea. Apoi s-a pus pe fabricat filmulete si texte "haioase", pe subiect. Poporul votant portocaliu trebuie sa rada. Subiectul trebuie minimalizat pe cat posibil. Faptul ca primii doi oameni din stat se bat pe specialistii in paranormal, in timp ce Romania e la pamant, nu e important. Securistii lucreaza pentru linistea si buna noastra dispozitie. La urma urmei ce ne-a mai ramas? Urmatorul pas e iesirea in strada. In violet, daca tot ne-au starnit cu asta.

Ce greseli de comunicare a facut PNL anul trecut? (Si nu numai)

As vrea sa va propun o dezbatere. Concluziile ei ar putea folosi liberalilor. Intrebarea este cea din titlu. As vrea sa ne referim, in general, la comunicarea online, la comunicarea in mass-media, la temele pe care le-au tratat mai mult sau mai putin superficial sau nu le-au tratat deloc. De-abia apoi sa ne referim la persoane, dar, bineinteles, fara atacuri la persoana. Sa incerc sa incep eu cu... criticile. :)

1. Nu exista o publicatie care sa reflecte viziunile liberalilor. Nu exista un forum de discutii pentru liberali si sustinatorii lor. Prea putini liberali comunica in blogosfera.
2. Nu am vazut un mesaj ferm anti-absenteism.
3. In campanie s-au expus prea putine solutii concrete. Nu am regasit in jurul lui Crin Antonescu o echipa de specialisti asa cum imi doream. Acel "guvern din umbra" despre care vorbea Zoe Petre.
4. Nu s-a facut o informare corecta si insistenta pe tema "uninominalului" si a "unicameralului".

Mentionez ca punctele de mai sus provin din discutiile cu multi dintre voi, cei care cititi acest blog. Putem dezvolta, sau putem adauga alte puncte.

19 ian. 2010

Dupa Colegiul 19 urmeaza Colegiul 9?

Zvonul cu Paleologu ambasador la Paris incepe sa se confirme. Am auzit ca ne pregatim de alegeri in Colegiul 9 din sectorul 2. Imi vine sa rad acum de cativa papagali cu fite care l-au votat, doar pentru ca purta numele de Paleologu. De ca si cum inteligenta se transmite automat din tata-n fiu. Pana una-alta, insa, trebuie castigat colegiul 19, si trebuie sa le demonstram portocaliilor ca au pierdut Bucurestiul.

"No Basescu Day" are blog

Am introdus de aseara adresa si in blogroll. Deja au aderat peste 30 de bloguri la miscare, si ii astept si pe altii sa imi dea de veste daca si-au pus pe blog cate un banner sau folosesc culoarea violet pentru fonturi, fundal...

Ultima postare contine un videoclip, un fragment din emisiunea Vorbe Grele, in care Victor Ciutacu discuta despre blog, culoare si acest gen de miscari civice cu Theodor Athanasiu si Radu Stroe. Le multumesc. :)

Pana se mai joaca putin Basescu si Geoana cu Aliodori, Flacari violet si alte prostii... s-ar putea ca usor-usor sa le luam puterea. La modul la care o spune Radu Stroe: sa ne transformam intr-o natiune. Cu personalitatea, principiile si aspiratiile ei. Sa stim sa spunem NU cand ei incearca sa ne puna pumnul in gura. Nu le vor ajunge cohorte de specialisti in paranormal sa ne impiedice.



Amintiri cu dictatori si sirene


Lucrurile care ne inconjoara spun mult despre personalitatea noastra. Am citit ceva mai devreme un articol. Ce a pastrat Traian Basescu dintre cadourile primite in 2009:

"Presedintele Traian Basescu a pastrat doar trei dintre cele 90 de obiecte primite in 2009 in urma unor actiuni de protocol: un serviciu de masa pentru servit bauturi din Azerbaidjan, un tablou "Sirene in port" si un tablou foto in care este reprezentat alaturi de omologul sau turkmen." - ziare.com

Ce pastreaza el? Un serviciu de bauturi. De la cine? De la dictatorul din Azerbaidjan... Aha. Tine de bautura si tine de un personaj dubios, fiul lui Gaidar Aliev, cel care a mostenit tronul de la tatal sau. Importanta amintire.

Al doilea cadou e, sa zicem asa, de profil – tablou cu "Sirene in port". Mie imi suna cam ca "Rapirea din Serai", carpeta aia pe care o vezi pe peretii manelistilor.

Ei, al treilea cadou e si mai interesant... Un tablou cu Sine Insusi si cu... nebunul ala din Turkmenistan. Cel care se crede tatucul turkmenilor, o combinatie de Kim Ir Sen cu Mao Zedong. Iata ce aflam despre el pe Wikipedia. A fost mana dreapta a lui Nyazov. Alt nemuritor cu acte in regula... Alt mostenitor care a obtinut aproape 90% din sufragii... Urmasul unuia care instituise cea mai crunta dictatura politica si cel mai desantat cult al personalitatii in una dintre cele mai sarace tari din lume.

Omul, acest Gurbangulî Berdimuhamedov, e doctor. Mai exact dentist. Nyazov l-a vazut ca om de incredere, si l-a desemnat succesor. A pus in practica gandirea paranoica a lui Nyazov si, in calitate de implemantator al noii politici de sanatate... a desfiintat toate spitalele!!! Ca Basescu sa prefere sa pastreze, din cele peste 90 de cadouri, tocmai un tablou in care apare pictat alaturi de individul asta... ei, asta spune multe...

Ca sa va amuzati (?) putin, citit va rog si acest articol despre vizita lui (era sa scriu aici Ceausescu) Basescu in Turkmenistan.

PNL creste in continuare :)

Foarte bun acest articol al lui Varujan Vosganian. Iar ceea ce scrie in final m-a bucurat enorm. Citez:

"Structura electoratului PNL s-a schimbat. Daca in anul 2008, datorita efectelor imediate ale guvernarii liberale, am primit voturi mai multe de la segmentele sociale mai vulnerabile, pensionarii de exemplu, si din zonele rurale, acum domina electoratul mai instruit, cel din mediul urban si din generatiile tinere. De cand sunt in PNL nu mi s-a intamplat sa primesc atatea solicitari de adeziune cum s-a intamplat in aceasta luna de cand am pierdut alegerile prezidentiale. Pare paradoxal, dar nu este. Acest nou electorat e mai putin sensibil la populism, dar mai pretentios, nu cere avantaje imediate, dar cere fermitate si limpezime.

PNL trebuie sa se desfasoare precumpanitor pe doua dimensiuni: militantismul etic si profesionalismul. Una fara alta nu se poate. Aceasta inseamna, de fapt, un altfel de politica. Neindoielnic, de bun simt."


Dupa vestea de ieri, cu Radu Stroe, o alta veste buna: multe adeziuni la PNL. Cu siguranta anul a inceput bine. :)

18 ian. 2010

Un "traseist" de geniu: Sir Winston Leonard Spencer-Churchill


“There is nothing wrong with change, if it is in the right direction” - Churchill

Se tot vorbeste in ultima vreme despre tradare si traseisti. Poate ca cei care trec cu usurinta de la un partid la altul ar trebui sa citeasca despre marii "traseisti" politici ai istoriei, ca sa inteleaga cand, de ce si cu ce miza te poti desprinde uneori de partidul in care ai intrat. Daca isi prevad in plecarile din partide un destin istoric, si lupta pentru niste principii, e bine sa o faca. Daca nu, isi semneaza doar sfarsitul carierelor politice.

Citez din Bildmonographien, autor Sebastian Haffner: "Intr-un stat parlamentar, patria politicianului este partidul sau. In el traieste, in el trebuie sa se afirme, el il sustine si il ocroteste. Fara partid nu este nimic. A schimba partidul, mai ales intr-o tara in care doua partide se infrunta ca doi inamici (cazul Angliei), e, pentru un politician, ca un soi de emigrare. Mai mult: o dezertare in fata inamicului.

De cele mai multe ori schimbarea partidului inseamna sfarsitul carierei politice. In cazul lui Churchill a fost inceputul. In martie 1901 si-a tinut, ca proaspat ales parlamentar din partea Partidului Conservator, primul discurs in Camera Comunelor. In luna mai 1904 a trecut coridorul parlamentului. A traversat spatiul gol care separa, in sala dreptunghiulara si lunguiata a Parlamentului britanic, partidul de guvernamant si opozitia. Si s-a asezat pe bancile liberalilor. Anglia politica avea o stire de senzatie!

A trecut la liberali unde functiile, puterea si, poate, soarta il asteptau. Desigur ca a fost acolo un corp strain, insa era un personaj interesant. Din prima clipa a devenit o figura mai importanta decat fusese vreodata la conservatori. Conservatorii britanici erau un partid autosuficient, flegmatic-megaloman, caruia nimic si nimeni nu i se parea important, nici macar intelectul sau originalitatea. Se simteau ca si stapanii innascuti ai tarii – un partid de guvernamant prin definitie. Pe cand adversarii lor, la vremea aceea liberalii, aveau intotdeauna sentimentul ascuns ca au nevoie de ceva special - noroc, idei deosebite, personalitati speciale - pentru a ajunge in mod execeptional la guvernare.

De aceea, un recrut iesit din comun ca tanarul Churchill era binevenit liberalilor. Aproape din primul moment, noul liberal a devenit ceea ce la conservatori nu fusese, si poate nici nu avea sa fie: un candidat pentru o functie ministeriala. Cand liberalii au ajuns intr-adevar la putere, in 1906, in urma victoriei zdrobitoare in alegeri, Churchill a devenit imediat "junior minister", adica secretar de stat pentru afacerile coloniilor, iar doi ani mai tarziu ocupa un fotoliu ca Ministru al Economiei, apoi ca Ministru de Interne in cabinet.

Pana aici totul ar fi fost explicabil. Insa de aici s-a intamplat ceva extraordinar, poate cel mai iesit din comun lucru din lunga viata politica a lui Churchill. Cand acest aristocrat, si ex-ofiter in armata, a plecat de la conservatori la liberali, s-ar putea crede ca s-a asezat undeva in aripa si extrema dreapta a acestui partid. Insa el a alunecat pana la extrema stanga a liberalilor.

Aceasta aripa "radicala", aproape revolutionara a liberalilor, care era ca o opozitie in cadrul propriului partid fata de marii burghezi, intelectualii si moderatii din conducerea partidului, era condusa atunci de David Lloyd George, (ulterior prim-ministru intre 1916 si 1922). Acesta din urma era o sperietoare a burghezilor, un avocat sarac din ultimul colt al Tarii Galilor. Temut Lloyd George - un geniu natural al politicii, orator fara pereche, foarte subtil si convingator - avea un plan. Un plan care dadea frisoane nu doar adversarilor sai conservatori, ci si unora dintre colegii sai de partid: dorea sa duca guvernul liberal catre o politica de reforme sociale, care ar fi rupt definitiv puterea clasei nobile conservatoare, care i-ar fi luat baza economica prin taxe pe venit si pe mostenire, si care sa castige atat bastionul conservator al Camerei Lorzilor cat si clasa muncitoare.

In anii 1908 -1911, cei mai turbulenti ani ai secolului 20 in politica britanica, a reusit sa impuna aceasta politica, cu siretlic si forta, si cu o virtuozitate politica remarcabila. I-a scos din joc atat pe conservatori cat si pe proprii lideri de partid. Si cine a fost, in acest exercitiu, cel mai mare ajutor si aliat? Nimeni altul decat fostul conservator Winston Churchill."

Peste cativa ani Churchill s-a intors la conservatori, unde avea sa-si implineasca destinul de politician. 1940 a fost momentul pentru care, chiar si prin aceasta trecere in tabara liberalilor, se pregatise o viata. Anglia anului 1940 era pe buza prapastiei, nemtii erau la Canalul Manecii, lupta singura impotriva lui Hitler care ocupase Europa si invinsese Franta. Ar fi urmat, logic, capitularea Angliei... Si totusi, Batranul Leu a venit la putere si a intors istoria pe dos.

Update: O continuare a acestui subiect gasiti pe blogul Transildania.

Violet pentru toata lumea

Astazi, Viktor Iuscenko a purtat un fular violet la vot. Vi-l mai aduceti aminte cu celebrul fular portocaliu (foto 4)? Va mai amintiti cum acum 5 ani mii si mii de oameni purtau portocaliul, in Revolutiile portocalii (foto 3), din dorinta de schimbare? Pentru Viktor Iuscenko, astazi, nici portocaliul si nici violetul nu au mai folosit. Nu a intrat in turul doi. Pacat...

Desigur, daca Iuscenko a purtat azi violet, nimeni nu-l poate acuza ca... a vrut sa atace energetic. Sau sa preintampine astfel de atacuri. Desi... este unul din personajele politice pe care s-au incercat (si reusit) tot felul de atacuri. Toti stim ca a fost otravit premeditat cu dioxina. Insa astazi purta fular violet pentru ca asta e moda, oameni buni. :)

Simona Ionescu ma intreba la postarea precedenta daca e ceva adevarat cu ezoterismul despre care se tot vorbeste in ultima vreme. Nu stiu. Nu am studiat. Nu am idee. Nu prea ma atrage subiectul. Stiu insa ca oamenii, mai ales atunci cand nu prea mai au sperante, incearca sa caute explicatii, si o noua speranta, in forte oculte. Si e adevarat ca multi politicieni apeleaza, sau au apelat dintotdeauna, la specialisti in ezoterism. Acum, subiectul asta cu ezoterismul pare a-l fi stranit Geoana, care il acuza pe Basescu de "lucruri necurate". Oare ce il impiedica si pe Mircea Geoana sa o faca, din moment ce il avea pe "specialistul" Hrebenciuc langa el? Ma rog, raspunsul nu conteaza.

In ceea ce il priveste pe Basescu, stiu o persoana din echipa lui care a confirmat ca acesta, in 2007, inainte de referendumul pentru demiterea presedintelui, a folosit "Ciuleandra", adica "hora ezoterica", pentru a mobiliza masele. Stiind de atunci ca Ciuleandra era folosita cu acest scop, am scris inca din 2007 despre acest lucru. Dar pe subiectul Ciuleandra e mult de vorbit. Poate ar trebui un subiect separat.

Dar sa revenim la violet. In ultima vreme traim o conjunctura in care aceasta culoare suprapune cu succes cel putin trei curente: din moda, din ezoterism, si din miscarile civice anti-populism din Italia si Franta (unde nimeni nu a auzit de Hrebenciuc si de Flacara lui Violet. Hahaha!) De aceea am pus si titlul pe care l-am pus: avem violet pentru toata lumea. Depinde si cum ne pozitionam fata de aceasta culoare si in ce scop folosim puterea unei culori. In 2004, portocaliul a avut succes. Va avea oare si violetul putere, acum? In Italia se pare ca e pe cale sa-l darame pe Berlusconi, desi Il Popolo Viola ( foto 1, 2) a pornit razboiul de pe Facebook. :)

Desigur, nu culoarea in sine il face azi pe Berlusconi sa se victimizeze si sa piarda teren, ci puterea de mobilizare a oamenilor in jurul unor simboluri, a unor sensuri, a unor sperante... E vorba de comunicare la urma urmei.

























17 ian. 2010

Domnule Chiliman, in 2012 castigam Bucurestiul, da? :)

Felicitari PNL! Felicitari, Radu Stroe! Felicitari, domnule Chiliman!

















In ceea ce priveste puloverul si camasa domnului Stroe... no comment! :D

16 ian. 2010

Gibonul Jimmy pentru colegiul 19


Masinaria electorala a PD-L a fost testata la europarlamentare, atunci cand EBA a castigat. Va aduceti, cred, aminte, de Tabla lui Mantog. Imediat dupa, consilierul prezidential al presedintelui, Sebastian Lazaroiu, a anuntat intr-un interviu: "avem, in sfarsit, masinarie electorala".

Masinaria a fost pusa din nou in miscare pentru realegerea lui Traian Basescu, cu tot ce inseamna ea: softuri de la STS, autobuze, morti-votanti, manele, posturi TV ca cele patronate de Silviu Prigoana sau Dan Diaconescu, sectii de votare in strainatate prin gradinite, hoteluri, cazinouri, case particulare, primarii. Si multe altele...

Pentru partidul-stat nu mai conteaza azi nimic, atata timp cat au aceasta masinarie infernala. Cu nesimtire isi pot permite sa propuna candidat pe oricine. Chiar si pe Honorius Prigoana.

S-a eliberat colegiul 19, prin plecarea Danielei Popa. Portocaliii nu sunt inca decisi pe cine propun sa candideze. Eu zic ca nu e o problema. Aceasta masinarie il poate scoate invingator si pe gibonul Jimmy de la circ. Traim in dictatura. Votul romanilor nu mai conteaza.

Clujeni, mai votati cu portocaliii? :))))

Bine, intrebarea din titlu nu e neaparat pentru clujeni, fiindca nu stiu cati si daca citesc pe aici, ci e un pretext pentru a va arata o stire in Ziua de Cluj. "Niciunul dintre sutele de amendamente, prin care se încerca obţinerea de bani pentru judeţul Cluj, n-a reuşit să treacă de votul Parlamentului."

Mi-a placut si discursul lui Marius Nicoara. Citez din aceeasi publicatie:
"Preşedintele PNL Cluj, senatorul Marius Nicoară, recunoaşte, la rândul său, că şi-a mai susţinut în plen doar o parte dintre amendamente şi nu este surprins că n-a trecut niciunul care solicita bani pentru Cluj. El consideră, în schimb, că vom avea cel mai catastrofal buget din 1990 încoace. “Noi am susţinut păstrarea impozitului pentru microîntreprinderi la 3%. N-au acceptat şi l-au majorat la 16%. Este o măsură total neliberală şi total nepotrivită în vremuri de criză. Este un buget plin de vicii, de exemplu, pentru compensarea medicamentelor s-a prevăzut o sumă mai mică decât în 2009, când banii n-au ajuns decât pentru şase, şapte luni. înseamnă că, anul acesta, din mai nu vor mai fi bani pentru medicamente compensate. N-au acceptat nimic”, a reclamat Nicoară.

El susţine că, deşi se declară de centru-dreapta, partidele de guvernământ au construit un buget de tip comunist. “Noi am propus o penalizare de 0,05% pe zi, şi nu 0,1%, cât au impus ei, pentru cei care întârzie la plata taxelor. Este vorba de cei de bună-credinţă, care, însă, chiar nu au bani să plătească la zi. O asemenea măsură ar fi ajutat firmele să supravieţuiască, acum le omoară. "Se laudă că-s liberali, liberali pe dracu, ceva mai socialist, mai comunist n-am întâlnit în viaţa mea! Omoară economia. Aceşti guvernanţi nu dau dovadă decât de lipsă de logică şi de rea-voinţă şi totul în detrimentul cetăţenilor”, a afirmat Nicoară."


Mai jos, o dovada a prostiei in stare pura:

15 ian. 2010

Maramuresanul Ignaz von Born i-a fost Maestru lui Mozart in Loja masonica vieneza si l-a inspirat in scrierea Flautului fermecat


Iar suntem bombardati pe televiziuni cu informatii care pur si simplu nu au nicio valoare, nu ne intereseaza, nu ne fac mai inteligenti, mai informati, mai buni si nici nu ne dau de mancare. Ieri de exemplu s-a tocat tema Parlament/mall, asta pentru a aduce in derizoriu, o data cu Cladirea Parlamentului, insasi Institutia Parlamentului.

Asa ca din nou prefer sa scriu despre cu totul altceva: despre un personaj celebru, nascut pe plaiurile noastre: Ignaz von Born. Iata ce am citit acum vreo doua zile, desi e o stire mai veche, despre care presa centrala insa nu a scris:
"Mozart l-a imortalizat în opera „Flautul fermecat“, iar Petru Vintilă în romanul „Roata“. Împărăteasa Maria Tereza l-a chemat la Viena pentru a-i pune la punct cabinetul imperial de ştiinţe naturale, iar Academia Regală de Ştiinţe a Suediei l-a primit, în 1771, în rândurile ei. Personajul care s-a bucurat de atâtea onoruri este un maramureşean: Ignaz von Born."

Mai mult, Ignaz von Born i-a fost lui Mozart tutore in Masonerie:

"Chemat în 1776 de împărăteasa Maria Teresa la Viena, pentru a ordona şi a descrie colecţiile de minerale din cabientul imperial de ştiinţe naturale, Ignaz von Born ajunge unul dintre cei mai importanţi mineraologi ai vremii. Potrivit documentelor existente despre activitatea lui, el a pus la punct o metodă de extragere a metalelor perfecte din minerale şi alte substanţe, prin amalgamare cu mercur. De asemenea, două mineralele au fost denumite după el. Este vorba despre bornina şi bornitul.

Ajuns la Viena, maramureşanul a frecventat cercurile masonice ale capitalei austriece, fiind de altfel cel care îl introduce pe compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart în loja masonică „Benevolence“. Fiind şi un tutore al lui Mozart în lojă, Ignaz von Born a constituit şi modelul care i-a inspirat compozitorului personajul Sarastro din opera „Flautul fermecat“."
Adevarul de Baia Mare.

Ignaz von Born i-a fost Maestru lui Mozart in Loja masonica vieneza si l-a inspirat in scrierea Flautului fermecat? Ei, asta mi se pare o stire foarte interesanta. Mai jos, aria lui Sarastro, "O Isis und Osiris":

Cand portocaliii ne arata ca pot trece si la fapte... nu se rezuma la vorbe.

N-o sa comentez foarte mult. Va dau niste informatii, despre niste fapte, asa cum s-au succedat ele cronologic. Cu citate din presa. Mai mult, comentati voi...

1."Gloantele din tavanul unui colaborator de-al sau l-au speriat pe Ladislau Csendes. Presat de amenintari si presiuni si infricosat de un eveniment petrecut saptamåna trecuta, cånd asupra locuintei unui consilier din Colegiu s-a tras cu o arma, Ladislau Csendes a demisionat, ieri, din functia de presedinte al Colegiului National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS)." - HotNews - 22 decembrie 2009
- Presiunile s-au facut prin cateva ziare care propaga xenofobia, gen Curentul sau Napoca News.

2. Reprezentantul preşedintelui Traian Băsescu în CNSAS, Dragoş Petrescu, a devenit ieri şeful instituţiei.(...) Înainte de a ajunge în CNSAS (2006), Petrescu a fost contestat de foştii săi colegi de la Institutul Român de Istorie Recentă (IRIR), pe care l-a condus timp de trei ani. Istoricii Marius Oprea, Stejărel Olaru şi Armand Goşu au susţinut că Petrescu s-a opus investigaţiilor privind studierea istoriei Securităţii la IRIR.

În octombrie 2006, numele lui Dragoş Petrescu, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a fost implicat în scandalul doctoratului inexistent al istoricului Sorin Antohi. Acesta din urmă îşi trecuse în CV un doctorat pe care nu-l susţinuse niciodată şi pe baza căruia condusese el însuşi teze de doctorat, printre care pe cele ale soţilor Dragoş şi Cristina Petrescu. Soţia actualului preşedinte CNSAS e cadru didactic la Facultatea de Ştiinţe Politice. (...)

"Îl cunosc foarte bine pe Dragoş Petrescu, am fost în comisia lui de doctorat, este un istoric autentic, cu importante publicaţii în ţară şi în Vest. A participat la numeroase conferinţe internaţionale, unde a prezentat lucrări remarcabile”, l-a susţinut politologul Vladimir Tismăneanu.
- Evenimentul Zilei. - 15 ianuarie 2010

Dupa cum il stiu pe Ladislau Csendes, nu e un tip care sa cedeze usor. Din contra. Insa nici nu cred ca va povesti ce s-a intamplat. Noi putem insa sa banuim si sa intelegem.

14 ian. 2010

Ce am invatat in 2009?!

Preiau de la George Serban aceasta leapsa, si nu o sa zabovesc prea mult, nici nu o sa ma gandesc prea mult, pentru ca, dincolo de maruntele lectii, stiu cu siguranta care sunt cele mai importante pe care le-am invatat in 2009. Doua:

1. Lectia fericirii: Impreuna cu Lucia, cu George, cu Cody si cu MeMe. Totul sintetizat intr-un moment unic, surprins cu talent de MeMe in aceasta fotografie, pe care as intitula-o "La prima intalnire cu marea". Cred ca pentru noi cinci ea valoreaza enorm.

2. Lectia demnitatii: A doua lectie e cea in care am invatat sa ma simt invingatoare dupa o lupta in care, aparent, am pierdut. Pentru ca cei alaturi de care am luptat au ramas demni pana la capat, stiind ca au dreptatea, si argumentele sa o sustina, de partea lor. Si ma refer, evident, la momentul 6 decembrie 2009. Si la toti cei cu care am fost, gand la gand, o mare si frumoasa echipa.

Leapsa merge mai departe la Beatrice, la Valive si la Adrian Stoica.