23 dec. 2015

13 dec. 2015

Femeile pot vota in Arabia Saudita. Un pas important? Sa ne mai gandim...

S-a tot scris despre faptul ca femeile din Arabia Saudita pot vota si candida pentru prima data, anul acesta, la al treilea scrutin din istoria statului saudit. S-a mai spus ca acesta ar fi un pas destul de important pentru egalitatea dintre femei si barbati in Arabia Saudita, stat care, ce ironie, detine sefia comisiei pentru drepturile omului la ONU. Si, ca dintr-o populatie totala de 21 de milioane de locuitori, s-au inscris pentru a vota 131.000 de femei, pe langa 1,3 milioane barbati.

Insa acest vot nu marcheaza deloc o democratizare a Arabiei Saudite, tara in care Constitutia tarii este reglementata strict pe baza Legii Islamice. Singurul scrutin in care sauditii se pot exprima este cel pentru Consiliile Municipale, care au puteri extrem de limitate: se ocupa doar de strazi, parcuri si salubrizare. Chiar si in cazul acesta, femeile si barbatii vor vota in centre de vot diferite, iar femeile nu se pot inscrie singure la vot, ci doar cu avizul tutorelui. Tot tutorele, sau un alt membru de sex masculin al familiei, este obligat sa le conduca la sectia de vot, pentru ca femeile nu au dreptul sa circule neinsotite in public.

Femeile nu pot face nici campanie direct in fata barbatilor. Si este evident de ce. Pentru ca nu pot aparea in public cu fata descoperita, Arabia Saudita fiind una dintre cele mai restrictive tari cu privire la purtarea valului islamic. Din acest motiv, pentru transmiterea mesajelor, femeile sunt obligate sa apeleze tot la barbati, ca intermediari intre ele si electorat. Si nu e greu de prevazut ca "succesul" in alegeri al femeilor va fi extrem de mic spre nul. Asa ca... despre ce pas important vorbim?




5 dec. 2015

Ticu Dumitrescu - 7 ani...

Ieri s-au implinit sapte ani de la trecerea lui Ticu Dumitrescu la cele vesnice. O sa reiau un text pe care l-am scris atunci pe blog. Ca sa ne aducem aminte...  Si pentru ca Ticu Dumitrescu, mai exact atitudinea lui Traian Basescu fata de acesta, m-a determinat, acum 10 ani, sa devin comentator politic in online.

9 decembrie 2008

"Nu am putut sa scriu nimic in prima clipa cand am auzit ca Ticu Dumitrescu a trecut la cele vesnice. Eu nu l-am cunoscut direct.  Stiu insa tot ce a facut pentru aceasta tara si cum s-a luptat sa-si vada visele implinite.

De numele lui se leaga momentul in care m-am “despartit” de Traian Basescu, in 2005, si lucrul acesta nu il voi uita niciodata. Ticu Dumitrescu e “de vina” pentru aceasta “ruptura politica”, si ii multumesc si acum ca mi-a deschis ochii, in vara aceea in care Basescu aflat in China, l-a umilit, l-a tratat de sus, l-a persiflat intr-un mod dezgustator. 

Pentru ca trebuie sa recunosc ca pana atunci nu numai ca il votasem pe Basescu de fiecare data, dar il sustinusem in fiecare campanie electorala. 

Zilele acelea din vara lui 2005, in imaginile care se perindau pe sticla televizorului, am vazut in ochii lui Ticu Dumitrescu o durere si o dezamagire imensa, pe care niciodata nu mi-o voi scoate din minte. Se desfasurau alegerile interne din Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, moment in care PD – cu sprijinul direct al lui Traian Basescu - declanseaza o noua criza, alegand sa NU il sustina pe Ticu Dumitrescu, asa cum fusese intelegerea cu PNL, la sefia institutiei. PD, alaturi de PSD si de PRM (aliantele astea va spun acum mai multe, nu?) alesesera sa il voteze pe Corneliu Turianu. Imediat, Ticu Dumitrescu a anuntat ca isi va da demisia din CNSAS. Cititi declaratia facuta pentru ziarul Ziua:

“Nu a fost o lovitura de teatru, oameni buni! A fost o lucratura. Nu cred ca va mai avea loc deconspirarea Securitatii asa cum am gandit-o eu", a spus liderul fostilor detinuti politici. In opinia lui Ticu Dumitrescu, presedintele Traian Basescu nu este strain de cele intamplate. "Regret implicarea presedintelui Basescu, prin domnul Emil Boc care a inventat un candidat peste noapte: pe Corneliu Turianu. (...) Nu cred ca mister Boc face ceva fara ordin. Sa-ti fie rusine, domnule Boc, pentru ca dumneata ai facut aceasta lucratura!", a spus Ticu Dumitrescu. El i-a batut obrazul si liderului pesedist, Mircea Geoana, care il asigurase de sustinerea reprezentantilor partidului sau. "A fost o lucratura. Felicitari. Sper ca domnul Timofte m-a auzit" a intarit initiatorul legii deconspirarii Securitatii.”

Presedintele Traian Basescu, aflat in vizita in China, a refuzat sa comenteze situatia de la CNSAS, delarand pe un ton cinic ca este o problema de care este „departe si ca distanta si ca interes”. Totul insa i se tragea lui Ticu Dumitrescu de la niste discutii mai vechi cu Traian Basescu prin care insistase din rasputeri pe niste idei si principii pentru care luptase fara rezerve: Il citez chiar pe Ticu Dumitrescu, din nou:

„ In februarie 2005, in fruntea unei delegatii a AFDPR, am fost primit de presedinte, la cererea mea, cerere care era facuta din decembrie 2004. Poate cea mai importanta a fost rugamintea adresata in numele Asociatiei sa convoace cele doua Camere ale parlamentului si, intr-o declaratie solemna care sa fie supusa votului nominal, deschis al parlamentului, sa recunoasca, sa-si asume si sa condamne - retineti, va rog, ca sunt trei etape - crimele comunismului. Domnia sa, spre stupefactia mea, pentru ca eu ma asteptam sa raspunda creditului acordat (trebuie sa recunosc ca l-am votat pe d-l Basescu), a venit cu acel raspuns: dovezile, dovezile. Asta m-a socat.”

Traian Basescu incercase pana atunci din rasputeri sa evite acest moment, al condamnarii comunismului, incercand chiar sa il indeparteze pe Ticu Dumitrescu, asa cum el insusi spune, de la sefia CNSAS. Totusi, cu ajutorul societatii civile si la presiunile ei, Basescu a fost obligat sa o faca: sa condamne comunismul. Dar am inteles in zilele acelea, chiar de la Ticu Dumitrescu, ca totul s-a intamplat nu din dorinta presedintelui, ci la schimb pentru o sustinere pe termen lung a unei parti a societatii civile. Un troc, dragii mei. Un troc pe voturi. In schimbul unor sinecuri. Pentru o luuuunga prietenie. Calduta tuturor si legitimata de o aureola de moralitate. Un contract cinic menit sa preia de la PNL "tema anticomunista".  

Am citit zilele astea cateva texte despre eroul Ticu, cel caruia ar trebui sa-i legam neconditionat numele de condamnarea comunismului, fara sa-l mai numim pe cel care a vazut in asta doar un troc politic. Printre textele citite m-au emotionat cel mai mult cel al lui Radu Portocala si cel al lui Radu Calin Cristea. Sunt oameni care au avut norocul sa-l cunoasca indeaproape pe acest mare OM. Scrasnit, chinuit, incorsetat, vizibil obligat, a scris ceva si Traian Ungureanu. Mai mult ca sa evite sa scrie ceva despre Marea Coalitie Fesenista ce ni se arata ca o stea de la rasarit. Aproape pot sa spun ca e un noroc ca admirabilul Ticu a murit cu cateva zile ca aceasta odioasa coalitie sa fie batuta in cuie. L-ar fi amarat si mai mult..."

20 nov. 2015

Radu Portocala si o noua carte: ”Un presedinte impotriva Romaniei”

Zilele acestea a aparut, la editura Cartier, o noua carte a lui Radu Portocala, ”Un presedinte impotriva Romaniei”. O puteti gasi la Gaudeamus pana duminica seara, 22 noiembrie, la standul nr. 21, nivelul 00, in pavilionul central din Romexpo. Sau o puteti comanda pe site-ul editurii. Cartea este o rememorare a perioadei 2004 - 2014, asa cum a fost vazuta de autor si consemnata pe blog sau in articolele din ziare. 

„Românii sunt un popor fără memorie, iar această tară – cum altfel i-am putea spune? – se află la originea multora dintre nenorocirile care se abat asupra lor. Mai mult: ei refuză memoria, îndărătnicindu-se să creadă că trecutul poate fi mereu replămădit în funcţie de capriciile şi de fantasmele prezentului. Românii devin astfel un popor orwellian în toată accepţia tragică, înăbuşitoare a cuvântului, iar România apare ca singurul loc din lume în care trecutul e doar o consecinţă discutabilă a prezentului.” - Radu Portocala




29 oct. 2015

Radu Portocală – Istoria întortocheată a Jaguarului albastru

Radu Portocală avea 21 de ani, în anul 1972, când a văzut pentru prima dată, în ziarul “România liberă”, la Mica Publicitate, la rubrica vânzări auto, un anunț despre ceea ce doar bănuia că ar putea fi Jaguarul regal, mașina pe care Regele Mihai o iubise cel mai mult. 

Primită în dar de tânărul Principe Mihai, în 1937, din partea Guvernului României, prin Ministerului Aerului, automobilul SS Jaguar 100 este primul dintr-o serie limitată, pe calandra căruia apărea pentru prima data faimoasa figurină Jaguar. 

Radu Portocală zărise mașina o singură data, copil fiind, pe strada Ion Câmpineanu. Speranțele de a ajunge să vadă din nou acea mașină și să o cumpere îi sunt spulberate de la bun început, la aflarea prețului. Nici tânărul Radu, nici familia, nu aveau suma necesară să o achiziționeze. In 1973, după un an, Radu Portocală vede din nou, cu totul întâmplător, același anunț postat în același ziar. 

Cititi mai mult pe bookiseala.ro

Foto: MS Regele Mihai și Radu Portocală alături de Jaguar in 1991.


Il giardino di Giulio Caccini la Cotroceni

Lasati totul deoparte si veniti astazi, la Cotroceni, la ora 19:00, pentru a intra in gradina lui Caccini. Va asteapta la Palat Marco Horvat si ansamblul de muzica veche Faenza veniti direct de la Versailles. Mai multe detalii aici.

Si o superba cronica a concertului aici.



26 oct. 2015

Acasa la Neagu Djuvara...

Sambata l-am vizitat pe Neagu Djuvara. Nu singura, ci impreuna cu trei prieteni: Marius Ghilezan, Aida Minerva Tanasescu, care locuieste in Olanda, si Paulina Selaru. Marturisesc ca la inceput am avut emotii similare cu cele avute atunci cand am intrat in casa Doinei Cornea.

Am trecut mai intai prin Piata Galati sa luam un cos cu fructe de sezon si ne-am apropiat de casa istoricului, aflata in apropierea bulevardului Dacia. Inainte sa intram in curte m-am gandit ca e pentru prima data cand sunt atat de aproape de o personalitate prestigioasa a culturii romane intrata in al 100-lea an de viata. O vazusem si pe Cella Delavrancea, la Radio, in concertul aniversar la implinirea unui secol de viata. Insa acum era altceva.

Mergeam la Neagu Djuvara sa-i cerem un sfat. Sa-l intrebam daca Monarhia in Romania mai poate avea un viitor. Si care ar fi acela. Ideea de a merge la Neagu Djuvara ne-a venit dupa ce Printul Nicolae a fost exclus din linia de succesiune a Casei Regale si dezmostenit. Imediat dupa acea decizie am fost intoxicati, fiecare in particular, cu tot felul de zvonuri, de versiuni. In toate, Nicolae era calomniat in fel si chip, de cele mai multe ori de persoane foarte apropiate sau asa-zis apropiate de Palatul Elisabeta. Niciunul dintre noi nu daduse crezare soaptelor care ni se susurau la ureche. Era prea mult si prea abject.

Am intrat in curtea Seniorului Djuvara unde ne-au intampinat trei pisici. Calcam si noi si ele pe varfuri. Am inceput sa ne spunem incet unul altuia: "Daca a uitat cumva ca venim? Daca nu o sa ne primeasca?" Am sunat si usa s-a deschis apoape instantaneu. Am urcat scarile inguste, in spirala. Dumnezeule, m-am gandit, cum le poate urca? Si pentru noi era destul de dificil... Usa apartamentului era deschisa si am intrat incet, cu aceeasi teama.

Neagu Djuvara ne astepta in sufragerie, pe canapeaua de piele, sub tabloul in care ii era pictata mama, imbracat sport-elegant, zambind. "Ei, bine, ce va aduce la mine?", ne-a intrebat. "Arde tara, Domnule Djuvara!" a spus Aida. "Cum?!", a intrebat. Aida a repetat mesajul cu si mai multa convingere. Istoricul a facut ochii mari, intrebatori, apoi a inceput sa rada sanatos, si din momentul acela toata atmosfera s-a relaxat.

Ne-a poftit sa stam jos, cat mai aproape ca sa ne auda bine, si sa ii povestim ce si cum, in jurul masutei cu cafea si biscuiti. Discutia a fost lunga. Intai ne-a ascultat pe fiecare, apoi povestile s-au prelungit pana pe inserat. De cateva ori ne-am scuzat, i-am spus ca nu vrem sa il retinem prea mult. Dar adevarul era ca nu am mai fi plecat. Ne-a coplesit cu memoria fantastica.

Au fost aproape trei ore in care nu am discutat numai de Monarhie. Am simtit ca am intrat intr-un Univers din care n-as mai fi vrut sa ies. Ne-a prezentat tablourile de familie, cartile, o multime de fotografii, inclusiv de la cununia oficiata de Monseniorul Ghika, astazi Fericitul Vladimir Ghika, ne-a povestit istorii, ne-a descris personaje, ne-a poftit sa-i vizitam apartamentul...

Am discutat subiecte pornind de la "ciuma de la 1300" pana la "tatarul scopit Ponta". A glumit, a spus bancuri, a fost in verva, parea mai tanar decat noi... Insa atunci cand vorbea despre Monarhie si viitorul ei devenea cumva brusc serios si trist. A zis ca nu ne poate incuraja. Ne-a spus ca Monarhia parlamentara e cea mai buna forma de guvernamant posibila, dar ne-a repetat de cateva ori, in franceza, ca in Romania totul s-a terminat.

Nu voi povesti mai mult de-atat... Intr-un fel, stiam de cand ne-am propus sa il vizitam ca nu ne poate da un alt "diagnostic" pentru tara. Dar poate mai aveam un sambure de speranta, sau poate doream sa auzim un adevar rostit franc de un... specialist. Prietenii monarhisti de pe Facebook stiu ca am fost in aceasta vizita, dar nu am vrut sa le spunem concluziile si mesajul lui Neagu Djuvara ieri, din respect pentru Ziua Aniversara a Regelui.

Am plecat din casa remarcabilului istoric cu sentimente amestecate. Pe de o parte tristi, pe de alta plini de bucuria si placerea pe care ti-o da o astfel de intalnire. Ne-a rugat sa mai trecem. Sa ii aducem fotografiile pe care le-am facut. "Toti imi fac fotografii, dar nimeni nu mi le da si mie". O sa i le ducem... Cu mult respect si pretuire...


25 oct. 2015

Occidentul si Islamul. Criza refugiatilor, drepturile femeilor si mutenia stangii.

In contextul "Crizei Refugiatilor", am cautat sa vad care e pozitia organizatiilor feministe din Europa in legatura cu abuzurile asupra femeilor. Am constat ca exista o mutenie aproape totala pe aceasta tema, care ar trebui sa priveasca stanga, nu? Femeile de stanga prefera insa ori sa taca, ori sa-i planga pe "sarmanii refugiati". Dar sa ne uitam putin care e de fapt situatia.

In conformitate cu Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, la sfarsitul anului 2014 numarul persoanelor refugiate a fost mai mare cu 23% decat in anul 2013, atingand astfel cel mai inalti nivel de dupa 1995. Dintre acestia, refugiatii sirieni au constitutit, in 2014, cel mai consistent grup, depasindu-l pe cel afgan care dominase statisticile de profil in ultimele trei decenii.

Potrivit Eurostat, statele membre ale UE au primit 626.715 de cereri de azil in 2014, cel mai mare numar de cereri primite din anul 1992. Principalele tari de origine ale solicitanților de azil, reprezentand aproape jumatate din total, au fost Siria (20%), Afganistan (7%), Kosovo (6%), Eritreea (6%) și Serbia (5%).

In primele trei luni ale lui 2015, numarul de noi cereri de azil in UE a fost de 184.800 de persoane, in crestere cu 86% comparativ cu acelasi trimestru din anul precedent. Tot conform UNHCR, raportul din septembrie 2015, imigrantii care au intrat in Europa in ultimii ani sunt, in proportie de 65%, barbati. Pentru a intelege mai bine efectele si consecintele acestui fenomen, unde imigrantii sunt in proportie dominanta barbati, trebuie sa observam alte cateva studii facute de institutii de profil in tari europene.

Suedia este, conform studiilor MIPEX (2010) si Gallup (2012), in fruntea tarilor gazda cele mai prietenoase cu imigrantii, majoritatea acestora provenind din Irak, Iran sau Siria. In tara exista in prezent 16 moschei, unele dintre ele finantate de guvernul Arabiei Saudite sau de cel al Libiei. Am putea spune ca multiculturalismul functioneaza perfect in Suedia, insa exista statistici care contrazic la modul evident acest lucru.

Gatestone Institute prezinta o paralela intre cresterea numarului de musulmani din Suedia si inmultirea cazurilor de viol din ultimii ani. Din 1975 pana in 2014, numarul violurilor a crescut de la 421 raportate in 1975, la 6620 raportate in 2014. Numarul infractiunilor comise cu violenta au crescut in perioada aceasta, per total, cu 300%. Majoritatea tintelor actiunilor criminale sunt femeile.

Mai multe studii efecuate in Suedia arata ca 85% dintre violatorii condamnati au fost imigranti la prima sau a doua generatie. Cu toate acestea, conform Consiliul Suedez National de Prevenire a Criminalitatii, mai putin de 25% din cazuri sunt raportate la politie.

Nu numai in Suedia se observa cresterea la un nivel alarmant a criminalitatii - in special a violurilor. Germania, Italia, Marea Britanie sau Franta prezinta acelasi tip de statistici ingrijoratoare.

De cele mai multe ori, masurile luate in aceste situatii duc la restrangerea libertatilor femeilor. Exista nenumarate exemple in acest sens, dar as vrea sa amintesc un caz intamplat recent in Germania cand, intr-o scoala, parintii au fost avertizati printr-o scrisoare care a fost preluata si de presa sa nu imbrace fetitele in topuri, bluzite, fuste mini sau pantaloni scurti, pentru a nu-i provoca pe imigrantii musulmani cazati intr-o cladire din apropierea scolii.

Principala cauza a cresterii infractiunilor comise cu violenta impotriva femeilor in statele occidentale, dar si a unor incercari de restrangere a libertatilor ca masura de protectie in zonele dominate de imigrantii care provin din Orientul Mijlociu, este islamismul radical, o noua ideologie criminala, o alta utopie a epocii moderne, alaturi de fascism si marxism-leninism.

Islamismul, ca ideologie si curent politic, se pozitioneaza impotriva valorilor culturii occidentale, la baza carora se afla traditia iudeo-crestina. Islamistii radicali, reprezentati adeseori in Occident sub masca asa-zis religioasa a imamilor radicali, dar si a celor care ii urmeaza cu convingere, resping occidentalismul, resping modernitatea, cu tot ce reprezinta aceasta din punct de vedere cultural. Un punct imporant in razboiul dintre cele doua civilizatii il reprezinta modul in care sunt vazute si tratate femeile, in general, si femeia occidentala in special.

Pentru a avea o imagine despre modul cum trateaza Islamul femeia, e important sa vedem ce spune Global Gender Gap in ultimul raport, din 2014. Putem observa cum, in ceea ce priveste egalitatea femeilor cu barbatii, pe ultimele locuri se situeaza tari islamice precum Iran, Yemen, Ciad, Pakistan, Siria, Arabia Saudita. De asemenea, in ceea ce priveste traficul de persoane, state precum Pakistan, Algeria, Yemen, Emiratele Arabe, Egipt, Siria ocupa primele locuri. Iordania sau Turcia ocupa, la randul lor, locuri deloc onorabile. Tarile in care traficul de fiinte umane ne arata valori apropiate de zero sunt, in ordine, Islanda, Finlanda. Norvegia, Suedia, Danemarca.

Nu putem vorbi astazi de o criza a imigrantilor fara sa luam in calcul traditia, mentalitatea si ideologia pe care cei care intentioneaza sa devina azilanti in Europa o aduc in acest spatiu. Conform traditiei, femeii islamice i se recomanda sa traiasca doar intr-un cerc social restrans, inconjurata in special de rude. E total contraindicat ca acestea sa traiasca in preajma persoanelor de sex masculin, daca acestea nu apartin familiei, iar relatiile sociale ale acesteia sunt restranse la minimum.

Despre inegalitatea femeilor cu barbati si despre tratamente violente asupra acestora vorbesc insasi versete ale Coranului, din care poate fi citat versetul 34: "Bărbaţii sunt mai presus decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor şi fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează. Dojeniţi-le pe cele de a căror ascultare vă este teamă! Părăsiţi-le în aşternuturi! Loviţi-le! Nu le căutaţi însă gâlceavă, dacă vă dau apoi ascultare.”

In lumea de astazi, ceea ce numim in mod generic Occident este spatiul unde femeile se bucura de cele mai largi drepturi. Miscarile pentru drepturile femeilor au aparut in acest spatiu, ca si dreptul de a profesa in toate domeniile, inclusiv in cel militar. Femeile au drepturi politice in practic toate statele acestui spatiu, pot vota si pot fi alese in orice functie, de la aceea de presedinte sau prim-ministru pana la coordonator al serviciilor secrete.

Occidentul este, de departe, regiunea unde femeile se bucura de cele mai multe libertati. In acelasi timp, lumea islamica este spatiul geografic unde femeile se bucura de cele mai putine drepturi si libertati. Prin ceea ce numim astazi "Criza Refugiatilor" cele doua spatii culturale, si cele doua mentalitati, vor intra intr-un contact nemijlocit. Dar si intr-un conflict. Ramane sa constatam, in anii ce vin, cat de exploziva va fi contopirea celor doua civilizatii, in special in domeniile in care clivajul dintre ele pare a fi substantial.


17 oct. 2015

Orchestra Baroca a Uniunii Europene deschide cea de-a zecea editie a Festivalului de Muzica Veche Bucuresti

Editia a zecea a Festivalului de Muzica Veche Bucuresti va debuta la Sala Radio, in data de 20 octombrie 2015, de la ora 19, cu „Inspired by Italy”, concert sustinut de Orchestra Baroca a Uniunii Europene (EUBO), condusa de dirijorul Lars Ulrik Mortensen. In program vor fi prezentate lucrari de Georg Friedrich Händel, Antonio Vivaldi si Tomaso Albinoni.

Din anul 1985, an in care a fost fondata, si pana in prezent, Orchestra Baroca a Uniunii Europene (EUBO) si-a dovedit in permanenta calitatile unui ansamblu international unic. Ansamblul este format din cei mai talentati tineri muzicieni din Europa specializati in interpretarea muzicii vechi, exigent selectionati an de an. In afara turneelor sustinute anual in majoritatea tarilor europene, EUBO are in palmares un numar impresionant de albume audio, ultimele patru fiind inregistrate sub conducerea muzicala a lui Lars Ulrik Mortensen, dirijorul actual al ansamblului. Ansamblul a primit distincția de Ambasador Cultural al Uniunii Europene sub presedintia lui José Manuel Barosso.

Editia prezenta, una jubiliara, este cea mai ampla si mai complexa editie de pana acum a Festivalului si se desfasoara sub Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei.

Festivalul de Muzica Veche Bucuresti va avea loc in perioada 20 octombrie – 28 noiembrie si va cuprinde un numar de 14 evenimente. Acestea se vor desfasura la Sala Radio, Palatul Bragadiru, Muzeul National Cotroceni, Muzeul Taranului Roman, Biserica Anglicana si Foisorul de Foc, cu participarea artistilor si formatiilor din peste zece tari. Pe scenele Festivalului vor fi auzite instrumente precum harpa tripla si harpa gotica, lauta, teorba, arhilauta, chitara renascentista, clavecinul, clavicordul, spineta si virginalul, viola de gamba, sopran, tenor, bas, vioara baroca, fidelul sau viola d’amore.

In premiera absoluta pentru România, Festivalul va gazdui un concert de viola organista, un instrument proiectat acum aproape 500 de ani de Leonardo da Vinci si adus la viata de pianistul polonez Sławomir Zubrzycki.

Din programul Festivalului mai fac parte concertele: ”Il giardino di Giulio Caccini” (Formatia de muzica veche „Faenza” – Franta; 29 Octombrie 2015, Muzeul National Cotroceni), ”The English Muse” (Emma Kirkby – soprana, Marea Britanie, Jakob Lindberg – lauta, Suedia; 1 Noiembrie 2015, Palatul Bragadiru), ”Early music strings” (Mini-stagiune de cinci concerte solo, 9 – 13 noiembrie 2015, Palatul Bragadiru, Biserica Anglicana), „Simply Bach” (Melinda Béres - vioara baroca, Raluca Enea -clavecin, 15 Noiembrie 2015, Muzeul National Cotroceni), „Royal Fantasies - Consort music for three viols” (Formatia de muzica veche „The Little Light Consort” – Elvetia, 19 Noiembrie 2015, Muzeul National Cotroceni), „Bazar” (Formatia de muzica veche romaneasca „Trei Parale” - Bucuresti, 22 Noiembrie 2015, Muzeul National Cotroceni), ”The sound of da Vinci” (Sławomir Zubrzycki - Polonia, Viola organista, 24 Noiembrie 2015, Palatul Bragadiru), „Bach by Night” (Formația Orchestra Baroca „Il Gardellino” – Belgia, 28 noiembrie, Sala Radio) 

Organizator: Antiqua.
Co-organizator- Medieval Praxis.
Co-producator: TVR 2 

Parteneri: Ministerul Culturii, Institutul Cultural Roman, ARCUB (Programul „Esti Bucuresti”), Palatul Bragadiru, Muzeul National Cotroceni, Muzeul National al Taranului Roman, Institutul Polonez Bucuresti, Institutul Francez, Centrul Cultural Maghiar, Societatea Muzicala, Festivalul de Muzica Veche Miercurea Ciuc. Sponsori: Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti, Brancoveanu XO, Dacia. Parteneri media: Radio Romania Actualitati, Radio Romania Muzical, Radio Romania Cultural, Radio Bucuresti FM, Radio 3Net, RFI, Observator Cultural, Nine O'Clock, Romania- Insider.com, CityCompass.ro, CalendarEvenimente.ro, ArtOut.ro, Men’s Health, Marie Claire, Cosmopolitan, Beau Monde, Casa Lux, Ziarul Metropolis, Business Review, Zile si nopti, Veioza Arte.

Detalii: www.earlymusic.ro și www.facebook.com/Festivalul.de.Muzica.Veche.Bucuresti Biletele sunt disponibile pe www.eventim.ro, în magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, Carrefour, librăriile Cărturești, Humanitas și benzinăriile OMV.

13 oct. 2015

"Provocation"

Rusia cere Romaniei si SUA sa constientizeze „responsabilitatea” montarii elementelor antiracheta si sa renunte la plan, „cat nu este prea tarziu”.

Caricatura de mai jos face parte din propaganda sovietica impotriva Americii, din timpul Razboiului Rece. Ea se numeste "Provocation". Vi se pare ca rusii s-au schimbat vreun pic?

Pentru ei, provocator si ofensiv este si astazi cel care isi ridica gard la casa. Nu ei, care latra si musca la gard.


11 oct. 2015

Mein Shtetele Belz...

Am mai scris despre muzica, folosita ca instrument de tortura, in ianuarie, cu prilejul ceremoniei dedicate celor 70 de ani de la eliberarea lagarului Auschwitz-Birkenau. Puteti sa ascultati acum una dintre piesele pe care orchestra de la Auschwitz era obligata sa le cante, in timp ce detinutii erau dusi spre camerele de gazare.

Cantecul, frumos si trist, este despre orasul Balti, din Basarabia, care inaintea celui de-al doilea razboi mondial avea o populatie majoritar evreiasca. A fost compus de Alexander Olshanetsky, iar versurile sunt scrise de Jacob Jacobs, in onoarea Isei Kremer, nascuta la Balti, o soprana cu un destin de asemenea trist, persecutata atat de comunisti dupa revolutia rusa, pentru ca facea parte din aristocratie, cat si de nazisti, atata timp cat a locuit in Occident, dar si de regimul dictatorului Juan Peron, cat timp a stat in Argentina. Piesa a devenit celebra la New York in 1935.


7 oct. 2015

Radu Portocala si o noua carte. Despre Jaguarul Regelui

Update: Cartea va fi lansata miercuri, pe 28 octombrie, la ora 18.00,  in Foaierul Ateneului.  

In curand, Radu Portocala lanseaza cartea "Istoria intortocheata a Jaguarului albastru". O poveste captivanta, dar, din pacate, cu un final destul de trist, despre masina pe care, se spune, Regele a iubit-o cel mai mult. In 1973 scriitorul a reusit sa o achizitioneze. Insa povestea nu se termina aici, pentru ca trebuia reconditionata.

Cum a reusit Radu Portocala sa o achizitioneze, cum a reusit sa o scoata din tara in timpul regimului comunist, cum a ajuns in Grecia, cum a fost reconditionata in Anglia, cum a ajuns mai apoi la Paris, dar si cum a ajuns Regele sa o revada dupa aproape o jumatate de secol, aflati din cartea cu valoare de document ce nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca niciunui regalist sau pasionat de masini de epoca. Revin cu amanunte despre lansare...



4 oct. 2015

WWIII si "Operatiunea Caesar"

Am vazut multe documentare cu imigranti. M-a mirat faptul ca niciunul nu spunea ca fuge de ISIS. Toti povesteau ca fug de frica lui Al-Assad. Si iata ca apare acum o carte cu marturiile unui fost fotograf militar din Siria, astazi refugiat, cu identitate ascunsa, care scoate la lumina 45.000 de fotografii, toate surprinzand imagini infioratoare, cu oameni torturati in chinuri groznice, pana la moarte, de regimul Al-Assad. Cateva dintre aceste fotografii au circulat si inainte de aparitia acestei carti, scoase din Siria pe ascuns, in pantofi si sub curele, cu ajutorul prietenilor, si apoi postate pe internet.

 Incepe sa imi fie destul de clar ca mentinerea lui Al-Assad la putere, dupa cum se poate vedea clar si cu ajutorul lui Putin, ne va aduce in Europa valuri, valuri nesfarsite de sirieni fugiti de frica dictatorului sangeros. Probabil Putin urmareste de fapt un astfel de plan, punand umarul la invadarea islamica a Occidentului. Si nu as vrea sa cred ca Merkel, care sustine interventia Rusiei in apararea lui Al-Assad, e parte a acestui plan diabolic. Nu, nu are cum sa fie. Ci ca, mai degraba, calculele demografice si economice ale Germaniei coincid nefericit cu interesele Rusiei de a distruge tot ce a mai ramas din cultura si civilizatia noastra.

 Pana la urma Putin si-a bagat coada inarmata in Ucraina, atunci cand tara si-a manifestat interesul sa faca parte din UE. Si-a bagat coada si in Grecia, instigandu-i pe dementii aventurieri Tspiras si Varoufakis. Acum intervine in Siria in favoarea unui dictator ce trebuie judecat pentru crime impotriva umanitatii. Daca fotografiile lui "Caesar" sunt autentice, si nu as vedea de ce sa nu fie pentru ca sunt mult prea multe, probabil ca ce va urma va duce la o lovitura fatala exact in inima Europei. 

Problema e ca acum Germania se afla intr-un conflict evident si cu Statele Unite. Scandalul interceptarilor, declansarea scandalului Volkswagen si acum razboiul efectiv din Siria ii pun pe nemti intr-un context atat de urat, cum nu s-au mai aflat din ultimul razboi mondial.

In fotografia de mai jos, "Caesar", sub protectia anonimatului, alaturi de un translator. Foto The Guardian.




24 sept. 2015

Iohannis la Bruxelles: "Problema nu este una a tarii unde ajung refugiații, ci una europeana"

Din cate am inteles din conferinta de presa sustinuta de Klaus Iohannis, care a avut loc dupa miezul noptii, Romania a propus la summit-ul de la Bruxelles ca centrele de primire ale imigrantilor sa fie centre sub responsabilitatea UE, nu sub cea nationala. Iohannis a mai spus ca ar fi fost bine primita propunerea de mai multi participanti prezenti la reuniune. Ramane de vazut.

Cu alte cuvinte: imigrantii sosesc, dar daca vor sa plece mai apoi, daca fac scandal, daca se urca in trenuri ori forteaza granita, atunci... e responsabilitatea UE, nu a noastra. Inclusiv posibile actiuni ale imigrantilor ce ar intra in sfera terorismului si a criminalitatii organizate trebuie sa intre de data asta sub responsabilitatea UE. Experienta noastra de tapi ispasitori chiar impune aceasta masura de siguranta.

Mai ales in conditiile in care imigrantii - si asta sper ca vede clar orice "umanist" - NU vor sa stea aici, cred ca ne asumam destul de mult doar cazandu-i cu forta, riscand sa ne devina deosebit de ostili. Lucrul acesta trebuie explicat cat mai clar forurilor europene. Sper ca Iohannis a facut-o.

Pana la urma, Romania poate demonstra ca are pozitia cea mai corecta chiar si fata de imigranti. Ei nu vor sub nicio forma sa vina aici - "It's 'Germany Or Nothing' For Us" - Romania nu vrea sa ii ia cu forta, in numar nelimitat. Daca UE a impus aceste cote obligatorii, impotriva dorintei imigrantilor dar si impotriva Romaniei, UE sa isi asume responsabilitatea in legatura cu fiecare dintre ei. Orice alta discutie e inutila...


12 sept. 2015

Europa de est, din nou la confluenta intereselor unor mari puteri

Oficial din guvernul saudit: "In cazul in care acesti refugiati merg sa se stabileasca in Occident, atunci vor duce acolo cu ei lumina sfanta a Islamului"

Ministrul german al Economiei: "Germania primeste imigranti pentru a acoperi deficitul demografic si a mentine ritmul economic."

In aceeste doua declaratii e cuprinsa esenta. Acestea sunt cele doua mari interese si motivul pentru care vedem tot ce se intampla cu acesti "refugiati". Pe de o parte interesul religios al statelor bogate musulmane. Pe de alta parte, interesul economic al statelor bogate occidentale. Unii vor expansiune economica, adica sa faca bani, altii dau bani pentru ca vor expansiune religioasa. In fond e o tranzactie, nu?

Si noi? Ce treaba avem noi in toata povestea asta? Sau ungurii, bulgarii, cehii, polonezii...

8 sept. 2015

Criza a refugiatilor de razboi sau campanie de insamantare pentru salvarea statului social?

In articolul precedent am scris cate ceva despre experienta Suediei in ceea ce priveste imigrantii, cresterea la un nivel alarmant a criminalitatii - in special a violurilor - si esecul multiculturalismului.

Semnele care vin din Germania sunt la fel de grave. Acolo fetele sunt deja avertizate in scoli sa nu poarte topuri, bluzite, fuste mini sau pantaloni scurti, ca sa nu-i provoace cumva pe "refugiati". Detalii aici.

Ma intreb, totusi, vazand ca exista o oarecare teama sau prudenta in societate, oare cine isi imagineaza ca va fi altfel decat in Suedia? S-a vazut in toate imaginile care prezinta "refugiati" ca vin aproape numai barbati. 75% barbati, conform datelor oficiale. Si niciunul subnutrit. Oameni puternici, in toata firea. Desi, la o simpla cautare pe Google referitoare la refugiatii de razboi autentici, in toate cazurile, mai putin acesta, majoritatea celor care fug din fata razboaielor sunt - logic -  femei, batrani si copii. Cine poate sa creada sau sa garanteze ca acesti barbati, majoritatea singuri, nu vor reprezenta in curand un pericol social? Si, atentie, nici macar nu m-am referit la terorism.

Citesc in acelasi timp si diverse studii mai noi sau mai vechi ale unor think-tank-uri germane, care ma fac sa ma intreb daca nu e o migratie controlata. Unul dintre ele, publicat in luna martie anul acesta de Fundatia Bertelsmann spune ca "pe termen lung, Germania va trebui sa atraga o medie de 533.000 de imigranti pe an." Cei de la Bertelsmann avertizeaza: "Numarul persoanelor in varsta de munca din Germania va scadea cu aproximativ o treime pana in 2050, in conditiile in care cea mai mare economie europeana nu creste imigratia din tarile din afara Uniunii Europene. Daca imigratia nu va creste, populatia in varsta de munca din Germania va scadea cu 36%, de la 45 de milioane de persoane in prezent pana la 29 de milioane in 2050."

Faptul ca se simt asteptati, doriti - unii au marturisit ca au primit astfel de mesaje neoficiale dinspre Germania - explica oarecum si pretentiile incredibile pe care le-au manifestat acesti imigranti in majoritatea tarilor pe unde ajung sau pe unde au umblat. Mesajul "Refugees Welcome" afisat pe marile stadioane in Germania, sau in gari, e mai mult decat un "Bine ati venit". E o invitatie. Si atunci despre ce vorbim? Despre o criza a refugiatilor de razboi sau despre atragerea de "sange proaspat" pentru salvarea statului social? N-as fi vrut sa fac astfel de speculatii, dar sunt deja prea multe semne de intrebare.

2 sept. 2015

Suedia: multicultural = multicriminal.

Zilele trecute, cand era mare dezbatere in online pe tema violurilor, circulau cateva rapoarte in care Suedia aparea in top, cu cele mai multe violuri din Europa, depasita la nivel global doar de Lesotho, tara din Sudul Africii.

Cum zilele acestea dezbaterea principala din online este cea pe tema refugiatilor, gasim din nou Suedia, conform studiilor MIPEX (2010) si Gallup (2012), in fruntea tarilor gazda cele mai prietenoase cu imigrantii, majoritatea provenind din Orientul Mijlociu, in special Irak si Iran. In tara exista in prezent 16 moschei, cateva finantate de guvernul Arabiei Saudite sau cel al Libiei.

Gatestone Institute prezinta aici o paralela intre cresterea numarului de musulmani din Suedia si inmultirea cazurilor de viol din ultimii ani. Din 1975 pana in 2014 numarul violurilor a crescut cu 1,472%. Iar violentele, in general, cu 300%. Procente incredibile, nu? Mai multe studii arata ca 85% dintre violatorii condamnati au fost imigranti la prima sau a doua generatie. Cu toate acestea, conform Consiliul Suedez National de Prevenire a Criminalitatii, mai putin de 25% din cazuri sunt raportate la politie.

Situatia dramatica a Suediei ne arata esecul multiculturalismului. Iata cum in aceasta tara "multicultural" s-a transformat practic in "multicriminal".


13 aug. 2015

Prințul...

Am stat zilele astea și am citit aproape tot ce s-a scris legat de Prințul Nicolae. Nicio opinie negativă la adresa lui. Din contră. Dintr-o parte în alta, de la monarhiști vechi, la monarhiști mai noi, până la republicani, un cor al elogiilor. În niciun comentariu, în niciun articol, nu găsești nici măcar o umbră de îndoială asupra moralității lui. Niciun detaliu, oricât de mic. De altfel, în toți acești ani de când stă în România, presa nu i-a găsit niciun cusur. Lucru greu de realizat atunci când ești persoană publică, aproape imposibil oriunde în lume, cu atât mai mult la noi unde presa - cu excepția câtorva ziariști - a devenit o hazna dornică să înghită și să murdărească orice și pe oricine.

Având în vedere toată această situație, e aproape inexplicabil cum a putut fi luată această decizie care pune într-o lumină extrem de proastă Casa Regală si, lucru mai grav, anulează aproape total șansele restaurației. Și nu discreditează imaginea Casei Regale numai în România. Presa occidentală a preluat și ea, pentru prima dată, zvonurile și speculațiile care s-au amplificat in țara odată cu acest gest, in legatură cu oamenii din apropierea Regelui. Chiar și pentru monarhiștii cei mai fideli Regelui și Familiei Regale, dezmoştenirea Prințului Nicolae - văzut de toata lumea ca cel mai important succesor la tron pe linie masculină, simbol al viitorului Casei Regale și al Monarhiei - a fost o lovitură dură. Sau cu atât mai mult pentru aceștia, puși poate în cea mai grea situație de la... anunțul candidaturii Principelui Radu la președinție. Un gest, la rândul lui,  extrem de grav, distrugător pentru ideea de regalitate, însă nepenalizat la vremea lui în niciun fel.

Și poate pentru prima data majoritatea monarhiștilor vechi au inceput sa abandoneze legea tăcerii, lucru ce nu înseamnă în niciun caz lezmajestate ci, din contră, un devotament regal dincolo de oameni, de slăbiciuni, de vremuri. Pentru că fidelitatea față de Rege și cauza monarhică nu înseamnă numai capete plecate, ci merge până la acel imperativ categoric, sublim: "Aiasta nu se poate, Majestate!"

Indiferent dacă oficial va fi numit Nicolae, Nicholas, domnul Medforth-Mills sau Principele Nicolae, nepotul Regelui va rămâne pentru totdeauna așa cum i-au spus copiii și tinerii pe care i-a cucerit mergând prin țară. Ca-n povești... Prințul...


10 aug. 2015

"Rumania, Rumania"

Cand evreii canta si armenii danseaza... Arabela Neazi si Varujan Vosganian. :)

 

28 iun. 2015

Din 2012, datoria publica a crescut cu 10 miliarde euro

Citez din Capital

Ce spune Curtea de Conturi:

Datoria publică a României, în 2013 şi2014, a manifestat o tendinţă de creştere continuă, ajungând la 295,57 miliarde lei (65,94 miliarde euro), faţă de nivelul înregistrat la 31 decembrie 2012 de 240,84 miliarde lei (54,38 miliarde euro). 

Datoria publică în euro pe locuitor a înregistrat o creştere semnificativă, astfel încât la 31 decembrie 2014 era de 3.313,9 euro/locuitor faţă de 2.705,6 euro/locuitor la 31 decembrie 2012, ceea ce indică faptul că ritmul de îndatorare al ţării s-a accelerat. 

S-a observat majorarea volumului datoriei publice, de la o mărime de 40,4% din PIB în 2012 la 44,1% în 2014, cu o deteriorare de 3,7 puncte procentuale. Creşterea datoriei publice a depăşit nevoia de finanţare a deficitului bugetar. Apreciem că, în condiţiile menţinerii unui ritm de creştere al datoriei publice guvernamentale care devansează ritmul de creştere al economiei, riscul de solvabilitate va creşte. 

Procesul de consolidare fiscală trebuie să consolideze un nivel al datoeriei publice la 40% din PIB. Ca şi în anii precedenţi, în 2012-2014, datoria publică guvernamentală a fost deţinută integral de sectorul bancar privat, creându-se astfel un cerc vicios între datoria publică şi consolidarea bancară. 

Datoria publică guvernamentală internă directă a fost utilizată aproape în totalitate pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei publice, finanţarea de proiecte având o pondere nesemnificativă de 0,1% din total. 

Datoria publică guvernamentală externă contractată pentru finanţarea de proiecte se situează la un nivel îngrijorător de scăzut comparativ cu datoria guvernamentală externă contractată pentru susţinerea balanţei de plăţi, consolidarea rezervei valutare şi refinanţarea datoriei publice.

Si ce zice Ponta:  

Am eliminat modelul guvernării pe datorie. 

25 iun. 2015

Romania - mai multa securitate, mai putina libertate

Anul trecut, dupa atacul trupelor pro-ruse din Ucraina asupra avionului Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines, am postat pe Facebook discursul premierului australian Tony Abbott, prin care avertiza cetatenii ca libertatile lor vor fi limitate din motive de securitate nationala. Tin minte ca s-a aprins pe wall-ul meu o discutie lunga despre siguranta si libertati. Imi era cat se poate de clar ca asa se va pune problema si in Romania, cat de curand, tara noastra fiind un punct strategic intr-o zona fierbinte. Dupa atacul de la Charlie Hebdo, aproape toti liderii tarilor occidentale au vorbit cetatenilor lor despre mai multa securitate. La noi, doar Mihai Razvan Ungureanu. O singura fraza, care nu a avut prea multa audienta, prea mult impact. Nu atat cat ar fi trebuit sa aiba spusele consilierului recent alesului presedinte al Romaniei. Ungureanu spunea clar si simplu: "Avem de ales intre LIBERTATI si DREPTURI sau nevoia de SIGURANTA". 

Se fac acum tot felul de scenarii. De speculatii, de asa-zise analize. Toata lumea isi da cu pararea. Se pierde in jocuri mici. Alegerea care se impunea sa o facem era clara. Si nu era practic o alegere. Ci o aliniere strategica alaturi de statele civilizate. Tot ce se intampla pe scena politica, si poate va mira sau va socheaza, toate aceste schimbari, nu se produc de la stanga la dreapta, sau de la un partid la altul, nu fac parte dintr-un joc de putere real. Ci reprezinta mutarea centrului de echilibru dintre libertate si securitate, catre mai multa securitate. Sigur, intr-o tara in care institutiile democratice nu au apucat sa se intareasca, intr-o tara in care nu exista cultura politica, deprinderi democratice, o presa libera, deplasarea acestui centru se face cu scrasnit din dinti, cu foarte multa manipulare, dar si cu tot absurdul si ridicolul de rigoare. Vechilor politicieni, pe care ii stim de 25 de ani, cu bune, cu rele, le iau locul tineri croiti parca dupa tiparul functionarului de la Bruxelles. Stersi, fara personalitate, clonati, neautentici. Cu CV-uri parca scoase la Xerox. Fara opinii. Politicieni facuti, nu nascuti. Soldatei cuminti si siguri. 

Probabil asta se doreste. Politicienii si partidele nu prea mai au nicio putere de decizie politica in Romania. Cele doua mari partide, PSD si PNL, au devenit elefanti cu picioare de lut. Ma amuza insa si cei care spun ca puterea e la... "binom". La SRI si DNA adica. Nu, facem parte toti dintr-un razboi cu mult mai mare. In care centrele de comanda, din motive de securitate, devin tot mai mici. Se reduc la cativa oameni. Stiu, nu ne place. Toti preferam libertatea, pluritatea, democratia. Nu avem decat un sfert de secol de cand le gustam. Si tragedia e ca e posibil ca tot acest proces sa fie ireversibil. Asa cum s-a intamplat in America dupa 9/11, cand anumite libertati civile nu au mai putut fi restaurate. Si atunci se pune intrebarea: daca tot nu mai avem destula libertate si democratie, atunci ce mai avem de aparat? Dar ce o fi mai bine pentru Romania? Cu teroarea ruseasca in coaste, cu pericolul islamic care poate exploda oricand, oriunde, ma tem ca nu mai avem timp nici sa ne punem intrebari. Sa dea Dumnezeu sa fie bine. Restul, va scrie in cartea de istorie. 

14 iun. 2015

„Demascarea vine pe banda de magnetofon” - Numele Basescu apare in inregistrarile din 13 iunie 1990

In arhiva istorică "Radio Europa Liberă" exista o inregistrare din 13 iunie 1990. Momente din conversatiile lui Mihai Chitac, fost ministru de interne, cu oamenii sai din Piata Universitatii. La un moment dat, in inregistrari apare si numele lui Basescu. Mai exact, generalul Diamandescu spune: „Domnul Basescu, sa trimita camera la Dunarea, a spus sa trimită camera video la Dunarea, vine prin spatele lui Inter, cele doua autodube. In spatele lui Inter ca au mai venit aici mijloace. Receptie.”

Dupa cum stim, Basescu a negat ferm de mai multe ori ca s-ar fi aflat in Bucuresti in iunie '90. A spus ca a lucrat in Constanta pana in noiembrie, acelasi an. Dar s-a si contrazis, nu o data. Ba a spus ca in '90 era in opozitie, ba ca a votat cu Iliescu. Adevarul era ca facea parte din CFSN de la bun inceput. De la bun inceput, dupa revolutie, prin functia pe care o avea facea parte din organigrama Ministerului Transporturilor, din colegiul de conducere al acestui minister, adica din Guvernul Romaniei.

Numele lui Traian Basescu mai apare si in dosare penale legate de Mineriada. In data de 18.02.1997, la nivelul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie şi Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica, s-a inregistrat dosarul cu numarul 315/P/1997, avand ca obiect plangerea „Asociatiei victimelor mineriadelor 1990-1991”, impotriva numitilor: COSMA MIRON,CAMARASESCU NICOLAE, ILIESCU ION, ROMAN PETRE, VOICULESCU VOICAN GELU, DIAMANDESCU CORNELIU, CHITAC MIHAI, BASESCU TRAIAN si ROBU ION, sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art.161, art.162, art.163, art.208-209, art.211, art.217, art.218, art.322 şi art.357 din Codul penal. Dosar inchis cu NUP.

Stim ca acum, dupa 25 de ani de la evenimente si repetate NUP-uri, dosarul Mineriadei din 1990 s-a redeschis. Implicarea lui ion Iliescu si a celorlalti e clara. Sper sa se clarifice o data pentru totdeauna si legat de implicarea sau neimplicarea lui Traian Basescu in acele zile de cosmar.


 

5 iun. 2015

Vin minerii sau hienele?

"O parte dintre baronii PSD au plecat din filiale pentru a veni la sediul central al PSD din Kiseleff ca să îl susţină pe Ponta şi să îi ceară să nu plece din fruntea Guvernului." - BN24

Aflam asadar ca un numar important de lideri locali, de baroni PSD, se indreapta spre Bucuresti. Scopul declarat? Sa-l sustina pe Victor Ponta, ca minerii odinioara pe Iliescu.

Insa oamenii astia sunt orice, numai solidari nu. Fiecare cu afacerea lui, cu mafia lui, cu interesele lui, cu judetul lui. As zice ca sunt mai degraba niste hiene decat niste soldati disciplinati. Ori acum “batranul leu” sangereaza. Au venit sa-l ajute sau mai degraba sa-l sfasaie? Cred ca fiecare vrea sa apuce o pulpa, un muschiulet, ceva acolo…

Ei stiu prea bine ca, daca Ponta se prabuseste, si nu are cum sa nu se prabuseasca, intreaga ierarhie a partidului se va reorganiza. Cred ca doresc, mai degraba, sa-si impuna oamenii in noua structura, sa-i impinga cat mai sus, sa negocieze, sa fie pe faza, la fata locului. Asa ca trebuie sa vina aici. Asa ca trebuie sa se afle la Bucuresti. Sustinere? Aiurea! Cred ca-i vorba, mai degraba de (re)impartirea prazii. Fiti atenti, chiar si printre randuri, la declaratiile lor.:)

2 iun. 2015

"Cronica de Cotroceni" dupa o discutie cu autoarea

Marti, pe 02 iunie, a avut loc la AromAromA Royal Games Pub o intalnire cu Adriana Saftoiu, organizata de Grupul de Initiativa AIDeea. In doua ore, fosta consiliera de la Cotroceni a incercat sa raspunda la absolut toate intrebarile formulate de cei prezenti, atat pe marginea cartii "Cronica de Cotroceni", dar si in afara ei. In ceea ce ma priveste, mi-am conturat urmatoarele idei despre "Cronica de Cotroceni". Le-am notat si vreau sa vi le impartasesc: 

- In carte gasim o abordare indreptata mai mult catre esenta decat catre concret. Contrar zvonurilor care au inundat spatiul public dupa lansare, Adriana Saftoiu nu pare interesata atat de mult de personaje, cat de fenomenele care produc raporturile de putere si mecanismele acesteia. 

- Pe de alta parte este de inteles de ce anumite fapte sunt evocate en passant sau cu foarte multa precautie. Detaliate, accentuate, poate ar conduce spre DNA, iar Adriana Saftoiu se fereste sa se transforme intr-un denuntator. Tine sa ramana doar un observator.

- Totusi, cum spunea zilele trecute un ziarist, Liviu Iolu, in Adevarul, cartea trebuie citita in intregime. Analizata, nu rasfoita. Jurnalistul scrie: "Dacă adversarii lui Traian Băsescu ar fi vrut sa găsească muniţie adevărată în această carte ar fi găsit uşor fapte verificabile şi nu s-ar fi oprit la descrieri ale intrărilor şi ieşirilor discrete ale Elenei Udrea din ”biroul oval” românesc. Marfă era, ochi care să o citească n-au prea fost."

- Pana la urma nici nu avea sens poate ca autoarea sa justifice toate detaliile din viata de culise de la Cotroceni. Unele pot cadea sub incidenta legii sigurantei nationale, altele pot fi mici bombe de presa, care oricum nu vor rezista timpului. 

- Cartea este despre slabiciunile unui sistem bolnav, corupt, pe care slabiciunile unui personaj politic, Traian Basescu,  s-au mulat perfect. Despre un om care se trezeste la butoanele puterii si se joaca incantat cu ele; asa cum se joaca un adolescent cu controller-ul unui Playstation.

- Genul acesta de carti trebuie scrise. Avem nevoie de cat mai multe astfel de carti... Sunt necesare si cartile de politologie, care trateaza strict teoretic aceste fenomene, dar pentru a putea judeca cu obiectivitate scena politica si clasa noastra politica, avem nevoie mai mult decat oricand de astfel de carti de marturii. 

- Nu in ultimul rand, cartea este un medicament. Descrie o boala, un sistem, cu slabiciunile sale, si contribuie in acest fel si la o necesara vindecare. O vindecare prin informare! Citind astfel de carti nu vom mai judeca politicul punand pe primul plan sentimentele, nu ne vom mai indragosti atat de usor de un personaj politic sau altul. Si, in felul acesta, vom fi mai putin vulnerabili la manipulare. Daca am avea cate o astfel de carte pentru fiecare guvernare de dupa '89, pentru fiecare presedinte care a ocupat fotoliul de la Cotroceni, am fi mai puternici. Ne-am dezvraji mai usor. 






1 iun. 2015

Traian Basescu si "lupta anticoruptie"

Pentru inceput o sa fac trimitere catre un articol din Adevarul, scris de Liviu Iolu, pe marginea cartii Adrianei Saftoiu. Acesta scrie: 

 "Dacă ar fi citit pe îndelete, adversarii vocali ai lui Traian Băsescu ar fi găsit episoade cu adevărat importante din mandatul fostului preşedinte care arătau, pe alocuri, reflexe de securist. De exemplu, momentul dosarului unui ziarist. Dosarul, o constantă a mandatelor preşedintelui portocaliu, apare în jurnalul Adrianei Săftoiu într-un moment important la început de mandat având ca ţintă un ziarist de investigaţii. Mihai Munteanu, cu care am fost coleg la EVZ, declanşase ”operaţiunea Cocoş” - un serial de investigaţii care avea sa ducă la plecarea Elenei Udrea de la Cotroceni. Jurnalistul îl prinsese pe Dorin Cocoş într-o încercare de mituire primitivă şi, scandalul odată declanşat, Udrea a trebuit să demisioneze şi să plece oficial de lângă T. Băsescu.  

Fostul purtător de cuvânt relatează în carte o scenă în care preşedintele României stă cu un dosar îngălbenit în faţă, într-un hotel din străinătate, examinând nişte fapte din liceu ale ziaristului. E un caz de balamuc pe care îl găseşte important şi Cătălin Striblea. Un preşedinte de ţară europeană examinează, ca la şcoala de poliţie politică, dosarul de la poliţie al unui ziarist care l-a supărat. Reflexe de dictator african care l-au însoţit pe Băsescu până la final de mandat când, tot pentru a o apăra pe Elena Udrea, îl ameninţa cu dezvăluiri pe un alt jurnalist, Cătălin Tolontan.

Cazul jurnalistului Munteanu m-a trimis la un articol din vremea aceea, din 2005, publicat de Evenimentul Zilei si preluat de Hotnews, din care aflam ca in timp ce Basescu il cauta pe jurnalistul incomod la "dosar", gest de politie politica, pe partea cealalta, Cocos incerca sa il mituiasca. Totul se intampla la cateva zile de cand Basescu declansase, chipurile, „Campania antispaga". 

Super-oferta

„Vreti un bilet de avion? Vreti un aparat foto, un video?"

Inregistrarea discutiei in care Dorin Cocos a incercat sa-l cumpere pe reporterul EVZ

Dorin Cocos: Ce va propun eu acum: hai, dom’le, sa ne mai intalnim, asa, macar o data pe luna! Mai stam de vorba, mai schimbam o parere, poate-mi spuneti si mie asa, una-alta. Poate, cum ii zice... aaa..., nu informatii, ca n-am nevoie de informatii, poate imi spuneti asa: uite, dom’le, cam asta e!
Reporter EVZ: Ce informatii va pot spune eu? Tot ce stiu dau in ziar...

DC: Ei, poate-mi spuneti niste lucruri pe care poate nu vreti sa le dati in ziar.
Reporter EVZ: Eu vreau sa dau totul in ziar. Eu nu pot sa dau in ziar ceea ce nu pot sa demonstrez.


DC: Sau imi spuneti „eu am auzit ceva!". Cum sa-ti spun, ne servim reciproc. „Domne’, uite, am auzit ca Mitrea nu stiu ce dracu’ face, dumneata ce stii? Poti sa ma ajuti?" Si poate pot sa te ajut... Adica cu asta, nu te gandi ca... nu stiu, ca pot eu sa te promovez la „Evenimentul" sau o chestie de genul asta.
Reporter EVZ: A, nu, stati linistit, cu treburile astea ale mele, personale, ma descurc singur. Sunt baiat istet. Am un singur defect: sunt usor balbait, dar se rezolva si asta.

DC:  Si eu am... (rade)
Reporter EVZ: Glumesc. Nu va mai retin, pentru ca stiu ca sunteti invitat la o petrecere, jos...

„F..u-le muma-n c..r de rigori"

DC:  Auzi, stai putin. Deci, am luat si eu o sticla de coniac, si mai e ceva aici. Un parfum, o asta...
Reporter EVZ: Nu, nu, va multumesc.


DC: Te rog io...
Reporter EVZ: Va rog frumos sa nu va suparati pe mine si sa ma intelegeti. Eu ma supun unor rigori profesionale.

DC: F..u-le muma-n c..r de rigori... Dar zi-mi ce pot si eu sa fac pentru dumneata.
Reporter EVZ: Domnul Cocos, nu...

DC:  Pai, nu stiu, spune-mi, tre’ sa pleci pe undeva, ai nevoie de vreun bilet de avion, de vreo ceva, te rog io frumos... Vreau si eu sa te ajut, asta-i tot!
Reporter EVZ: Domnu’ Cocos...

DC:  Pe cuvantul meu! Chiar vreau sa fac chestia asta. Dom’le, ai vazut, nici macar nu stiu ce ai scris (se refera la pagina cu interviul - n.r.) Iti spun asta asa, la modul prietenesc.
Reporter EVZ: Dar chiar va rog sa va uitati. Este exact ce ati declarat. Editat, frumos...

DC:  Exact. N-am niciun comentariu de facut. De asta vreau sa zic... Vreau si eu sa fac ceva, sa te ajut. Cum sa spun, vreau colaborarea asta sa fie nu de azi pe maine. Sa fie o colaborare de oameni care se respecta. Deci nu... astazi, gata, m-ati dat in ziar, tre’ sa fiu... Nu...
Reporter EVZ: Nu, chiar nu vreau sa va ganditi la asa ceva!

DC:  D-asta vreau sa spun...
Reporter EVZ: Pana la urma, va repet, era in interesul nostru, este un demers jurnalistic, avem exclusivitate, suntem fericiti.

„Ai dumneata o nevoie!"

DC: Vreau sa va ajut. Vreau sa-mi spuneti chestia asta. Nu stiu, mai ganditi-va. Eu oricum o sa va mai sun saptamana viitoare sa ne mai vedem. Dar, mai ganditi-va si dumneavoastra. Poate aveti nevoie... Nu stiu, dom’le. Vreti un aparat foto, vreti un video, vreti pe dracu’, pe lacu’, tre’ sa aveti o nevoie. Nu traiti cu aer.
Reporter EVZ: Am la redactie, am la redactie, nu va faceti...

DC: Ai dumneata o nevoie! Ai nevoie sa-ti iau ceva, nu stiu... Nu stiu!
Reporter EVZ: Domnule Cocos, eu va multumesc mult de tot si noi am discutat ieri ca intre noi trebuie sa existe prietenie, indiferent de natura profesionala a activitatilor noastre...

DC: Dar prietenia asta trebuie sa fie din ambele sensuri: sa fac si eu ceva pentru dumneata.
Reporter EVZ: Nu trebuie, domnule Cocos. Asta va repet. Nu trebuie sa fiti obligat. Cand este vorba de prietenie, prietenia nu-i conditionata de absolut nimic.

DC: Bun. Bine, domne’, bine! Uite, merg pe mana dumitale, te vad un om tanar, un om cumsecade.
Reporter EVZ: Eu va repet: pentru toate demersurile mele si pentru tot ce am scris pana acum am lucrat ca ziaristul cinstit si...

DC: Gata, deci consideram ca suntem intr-o relatie de amicitie si, daca ne putem ajuta, ne ajutam, daca...
Reporter EVZ: Absolut.

DC:  Dar, te rog io frumos sa te gandesti. (Rade) Te mai sun o data saptamana viitoare.
Reporter EVZ: Eu va multumesc, dar nu va mai ganditi dumneavoastra la prostiile astea! Eu va multumesc ca mi-ati acordat acest interviu.

28 mai 2015

Întâlnire cu Adriana Săftoiu

Grupul de Inițiativă AIDeea vă invită marți, 02 iunie 2015, ora 18:00, la AromAromA Royal Games Pub, pe strada Popa Tatu 61, la o întâlnire cu Adriana Săftoiu, pentru o discuție pe marginea volumului "Cronică de Cotroceni", despre mecanismele puterii și despre sistemul care a pus stăpânire pe România după 1989. La eveniment sunt așteptați în mod special bloggeri și comentatori de politică din online. 



25 mai 2015

De Ziua PNL

Am participat ieri la evenimentele din centrul capitalei ce au marcat 140 de ani de la infiintarea Partidului National Liberal. Am fost mai intai la placa memoriala de pe cladirea Universitatii de Arhitectura, ce marcheaza locul de nastere al PNL in casele lui Mazar Pasa, unde lideri ai filialei bucurestene a partidului au rostit scurte discursuri si au depus aranjamente florale. A fost prezentat si un mesaj al actualului presedinte, Klaus Iohannis. Mi-am adus aminte, nu aveam cum sa nu-mi aduc, de 24 mai 2011, cand am participat la inaugurarea placii memoriale si cand, desi se anuntase participarea lui Crin Antonescu, acesta a lipsit, spre stupefactia tuturor.

Dupa momentele de rememorare a istoriei de la Arhitectura a urmat, in sala Rapsodia a Hotelului Intercontinental, Sesiunea Stiintifica "24 mai 1875. Infiintarea Partidului National Liberal" si lansarea studiului cu acelasi nume al istoricului Lucretiu Tudoroiu, directorul Anticariatului Bratianu si al Institutului pentru Memorie Vizuala. Prezent la lansare, primarul Andrei Chiliman a vorbit despre trecutul partidului, dar si despre prezent si viitor, insistand pe rolul pro-occidental pe care l-a jucat in trecut si trebuie sa il joace pe mai departe Partidul National Liberal. Si pentru ca devierile anti-occidentale din trecutul foarte recent sa nu se mai repete. Seniorul Dinu Zamfirescu a citit mai apoi testamentul lui Dinu Bratianu, ultimul presedinte al PNL istoric. A fost prezent si vice-primarul Capitalei, care i-a felicitat pe liberali de ziua partidului. Sesiunea Stiintifica s-a incheiat cu discursurile istoricilor prezenti la eveniment.

Ca o concluzie a manifestarilor ce au avut loc pe parcursul intregii saptamani as vrea sa lamuresc un subiect. S-a tot spus ca fostii pedelisti s-ar impauna acum cu trecutul partidului, cu Bratienii. Nu. La nicio manifestare la care am participat nu s-a intamplat asta. Au preferat de cele mai multe ori, cand se vorbea despre istorie, sa nu ia cuvantul, doar sa asculte. Si chiar sa specifice lucrul acesta, asa cum s-a intamplat de exemplu la evenimentul organizat in deschiderea "Saptamanii Liberale" de Comisia de Educatie a PNL, cand Andreea Paul a refuzat sa ia cuvantul spunandu-le vechilor liberali: "Imi doresc sa va ascult doar pe voi". Pentru asta au cate o bila alba.


20 mai 2015

Tara cu cei mai multi crestini...

Care sa fie? Rusia sau America? Pentru ca exista tot felul de manipulari si de manipulatori, cel mai corect e sa vedem ce spun sondajele si studiile de specialitate facute in cele doua tari. Nu va mai exista niciun dubiu. 

Rusia

Conform unui sondaj facut in Rusia de catre Sreda Arena, si publicat in 2012, 46,6% din totalul populatiei se identifica ca fiind crestini. Dintre acestia, 41% sunt membri ai Bisericii Ortodoxe Ruse, 4% se identifica a fi crestini fara apartenenta la vreo biserica, 1,5% cred in ortodoxismul crestin fara apartenenta la vreo biserica ortodoxa sau apartin altor biserici ortodoxe decat cele rusesti, 0,2% sunt ortodocsi de rit vechim 0,2% sunt protestanti si 0,1% catolici. 

In total, aproape 67 milioane de rusi se declara crestini. 

Potrivit unui sondaj facut de Levada Center, publicat in 2012 in Rusia, 22% dintre cei intervievati se auto-descriu ca non-religiosi, agnostici sau atei.

SUA

Conform Yearbook of American and Canadian Churches, publicat in 2012, cea mai prezenta religie din SUA este crestinismul, sustinut de majoritatea populației - aproximativ 74%. Dintre cei chestionati si care se declara crestini, aproximativ 46,5% dintre americani sunt protestanți, 25,4% sunt catolici, 2% sunt mormoni, iar 1% au afilieri la diverse alte confesiuni crestine. 

In total, aproximativ 227 milioane americani se declara crestini. 

Pew Forum on Religion & Public Life raporta in 2012 ca doar 2,4% din intreaga populatie a SUA e reprezentata de atei. 



17 mai 2015

Invitatie eveniment - "Moralitatea in politica - Corneliu Coposu"

In plina lupta impotriva coruptiei, care elimina de pe scena politica numerosi politicieni, la 101 ani de la nasterea Seniorului Corneliu Coposu, simbol absolut al moralitatii in politica, dar si la 25 de ani de la "Dumnica Orbului" - zi electorala ramasa in istoria recenta ca un reper de trista amintire - grupul de initiativa AIDeea va invita miercuri, 20 mai 2015, ora 17:00, la AromAromA Royals Games Pub din strada Popa Tatu nr. 61, sector 1, la o discutie despre "Moralitatea in politica". Invitatii serii, Marius Oprea - istoric, Ion-Andrei Gherasim - jurist, director executiv al Fundatiei "Corneliu Coposu" si Daniel Gheorghe - istoric, deputat PNL, cel mai tanar deputat din Parlamentul Romaniei, vor incerca sa raspunda unor intrebari care macina astazi, mai mult decat oricand, societatea romaneasca. Va asteptam! 






14 mai 2015

Marsul Cavaleriei - Chiar au venit americanii!

O fotografie face cat 1000 de cuvinte. Adesea ea transmite ceea ce cuvintele nu pot exprima, adica sentimente amestecate. Emotie si stapanire, bucurie si tristete, speranta si disperare, asteptare implinita si temere pentru viitor. Fotografia intalnirii dintre locotenentul american de cavalerie Swire si batranul sublocotenent de rezerva Dumitru Berendei, veteran de razboi, transmite toate acestea. E suficient sa privim ochii batranului, din care razbate o istorie intreaga, sa ne inchipuim cum si-a agatat in piept decoratiile si s-a dus sa-i intampine pe americani, si vom intelege repede cum sta treaba. 

Relatiile publice, adica PR-ul, sunt parte a marketingului, si au fost inventate in America. Atunci cand nicio campanie publicitara nu convinge suficient, indiferent de bugetul alocat, o actiune de PR bine gandita poate sa intoarca lumea pe dos. 

Campania intitulata "Marsul Cavaleriei" este o actiune de PR de nota 10 si este dublata de fotografii pe masura. O simpla privire pe pagina de Facebook a Ambasadei SUA la Bucuresti ajunge pentru a ne convinge de acest fapt. Militarii americani au ales, in locul comodei si discretei deplasari pe calea ferata, sa parcurga distanta dintre Mihail Kogalniceanu si poligonul de la Cincu, din judetul Brasov, pe sosea, si sa interactioneze cu populatia civila de pe traseu. Uitati-va putin la pozele acelea si la putinul text ce le insoteste si recunoasteti ca mai avem de invatat... 

Lasand insa abordarea la rece deoparte, tot nu-mi pot stapani bucuria. Da-l incolo de PR, chiar au venit americanii! 


13 mai 2015

La Senior...

Ieri am fost din nou, cu prietenii, la mormantul Seniorului Coposu. Asa cum ne-am facut obiceiul, mergem de doua ori pe an: in mai si in noiembrie. Ii ducem steagul cu stema regala, crini galbeni daca sunt infloriti si tigara preferata: Kent-ul. Stam, vorbim, ne aducem aminte... Si tigara se incapataneaza sa arda in pamant, contra normelor europene care au fabricat-o sa se stinga. Simbol al libertatii ieri, dar si azi. Chiar in spatele monumentului Seniorului, mormantul lui Radu Vasile, care si-a dorit sa-i fie foarte aproape... Anul asta se implinesc 20 de ani de cand Corneliu Coposu a trecut la viata vesnica. Dumnezeu sa il odihneasca!




11 mai 2015

10 Mai

Cu prieteni monarhisti din Franta, Irlanda, Olanda, Germania, Spania, din Bucuresti si din toata tara, sarbatorind, ca in fiecare an, de 10 Mai. 

10 mai 2015

10 Mai - Ziua Independentei - Sarbatoare Nationala

Anul acesta, in aprilie, ziua de 10 Mai - cu tripla ei semnificatie - a devenit Sarbatoare Nationala, dupa votul din Camera Deputatilor (camera decizionala).

La 1877, Ziua Independentei s-a stabilit intr-un cadru ceremonial, asa cum se face de obicei in astfel de imprejurari. Ziua ceremoniei a fost aleasa de Parlament fix de Ziua Nationala (stabilita cu 11 ani mai devreme), pe 10 Mai. A inceput de dimineata cu un Te Deum la Mitropolie, apoi Bratianu si Carol au rostit discursuri. 70 de ani de atunci, adica pana in 1947, Ziua Nationala si Ziua Independentei au fost sarbatorite- asa cum e normal, si cum e in atatea alte tari - in aceeasi zi. Pe 10 Mai. Apoi au venit Ana Pauker si Teohari Georgescu si au stabilit ca trebuie scoasa din mintea romanilor aceasta zi, asa cum arata stenogramele vremii. Prin urmare, Ziua Independentei "s-a mutat" din 1948 pe 9 mai, de Ziua Victoriei (pe fusul orar al Moscovei).

Carol I, "Memorii", 10 Mai 1877: „Sărbătoarea Naţională de astăzi se celebrează de astă dată cu deosebire, ca fiind ziua independenţei. După Tedeum la Mitropolie, într-un lung discurs, primul ministru Brătianu arată entuziasmul cu care România a intrat în noua ei formă de stat. În răspunsul său, Principele exprimă speranţa că Europa va vedea în evenimentul sărbătorit astăzi realizarea vechii dorinţi a românilor şi un pas făcut înainte pentru asigurarea şi întărirea ideii de Stat la Dunărea de Jos.”

10 Mai ar trebui sa redevina Zi Nationala, asa cum a fost intre 1866 si 1947. Nu doar Sarbatoare Nationala. Dar cat timp 10 Mai va fi numita in spatiul public "Ziua Regalitatii" (regalitatea are o singura zi?) sau, si mai nepotrivit, "Ziua Regelui" (a carui rege?) nu va exista o dezbatere reala pe aceasta tema. Pentru ca multi sunt inca marcati de propaganda comunista si se tem de cuvinte precum "rege" sau "regat". Si nu vom putea avea, ca odinioara, ca orice tara normala, o Zi Nationala de Ziua Independentei.


7 mai 2015

Despre Breban. Un amanunt...

In armata, pe vremea comunismului, daca te lauda un superior n-aveai voie sa raspunzi cu "Multumesc", ori "Sunteti amabil", sau sa folosesti orice alta fraza de complezenta. Raspunsul trebuia sa fie, pe langa luarea pozitiei de drepti, unul standard: "Servesc Patria!". Si, daca se putea, trebuia sa spui asta cat mai urlat... Asa era regula la Securitate, in armata, peste tot pe unde oamenii purtau grade: "Servesc Patria!".

Reproduc mai jos un fragment, aparent banal, din stenograma discutiei intre generalul Plesita si Nicolae Breban:

Plesita: (...)E o treabă bună, ai făcut o treabă bună!
Breban: Ei, servim cultura şi ţara!

Deh, fiind un om fin, un intelectual, Breban a schimbat putin raspunsul standard si a introdus si cultura in ecuatie... In rest, cred ca e destul de clar, nu? Parca-l si vad cum pocnea din calcaie cu telefonul in mana!

6 mai 2015

Iohannis, in Polonia pentru aniversarea a 70 de ani de la sfarsitului celui de-Al Doilea Razboi Mondial

Stirea este aici. Si este o veste extraordinara, pe care o asteptam. Iohannis merge la Gdansk, in Polonia, nu la Moscova. Cei doi piloni importanti ai NATO din Europa de Est, Polonia si Romania, se sustin reciproc. Celebram 70 de ani de la infrangerea nazismului, nu faptul ca au venit rusii peste noi. E o nuanta importanta. Cine pricepe, bine, cine nu, nu...