Teodor Baconschi: un ministru de externe de uz intern

Plenul Senatului va dezbate luni, incepand cu ora 15,00, motiunea simpla intitulata ‘’"Politica externa este a Romaniei, nu a PDL’’", initiata de USL. "Spune si tu" ne invita la o dezbatere pe tema "Cine a fost cel mai bun ministru de externe din ultimii 21 de ani? Dar cel mai slab?" Insa mai intai sa citim editorialul "Teodor Baconschi: un ministru de externe de uz intern":

"Realizările actualului ministru de externe, Teodor Baconschi, sunt sublime. Dar, vorba lui Caragiale, lipsesc cu desăvârşire. Eşecurile sale sunt, în schimb, vizibile şi greu de uitat.

România a ratat, recent, intrarea în spaţiul Schengen, în special din cauza opoziţiei Franţei şi Germaniei, ţări considerate, dintotdeauna, drept principalele motoare ale Uniunii Europene. În special relaţiile diplomatice cu Franţa s-au înrăutăţit simţitor în ultima vreme, şi asta în ciuda faptului că dl Baconschi a fost, anterior, ambasador al ţării noastre chiar la Paris. Mai mult, Teodor Baconschi primise ordinul Legiunii de Onoare din partea Franţei pentru merite deosebite în promovarea relaţiilor româno-franceze, pentru perioada de timp cât a fost ambasador la Paris. Aşa că această situaţie, în care relaţiile diplomatice bilaterale ajung la un nivel critic sub bagheta lui Baconschi, reprezintă o chestiune cu atât mai greu de explicat.

Administraţia Obama i-a spus pas.

Nu trebuie uitate nici promisiunile domnului Baconschi în ceea ce priveşte aranjarea unei vizite a preşedintelui Băsescu în Statele Unite. Traian Băsescu îşi dorea cu ardoare, în 2009, o întrevedere cu preşedintele american Barack Obama, astfel încât să folosească această întâlnire drept sprijin în campania sa electorală. Anul respectiv a trecut, fără ca Băsescu să-l întâlnească pe Obama, iar pe căi diplomatice, României i s-a transmis să nu mai insiste în privinţa unei vizite la Casă Albă, aceasta urmând să se organizeze după încheierea campaniei prezidenţiale din România. Campania s-a încheiat, anul 2010 a trecut, dar nu s-a întâmplat nimic. Ne aflăm aproape de jumătatea lui 2011, a venit vremea ca preşedintele american să-şi anunţe intenţia de a candida pentru un al doilea mandat, dar despre o întâlnire între Obama şi Băsescu, nici măcar nu se mai vorbeşte.

În timpul mandatului lui Baconschi, nicio vizită a unui înalt oficial străin. Singurele vizite importante nu i s-au datorat.

Aceeaşi situaţie, şi în privinţa vizitei Papei Benedict al XVI - lea în ţara noastră. Fost ambasador la Vatican, în perioada 1997 - 2001, Baconschi a insistat, de mai multe ori, pe lângă Sfântul Scaun, pentru o vizită a Papei în România. Presa a scris, însă, în 2009, 2010 şi 2011, despre o astfel de posibilă vizită, preluând declaraţiile lui Baconschi, fără ca dorita vizită să se concretizeze.

În schimb, singurele vizite în România ale unor înalţi oficiali, în timpul mandatul lui Baconschi, nu se datorează ministrului de externe. În cazul Angelei Merkel, prezenţa sa în 2010, în România, este legată de invitaţia profesorului Marga, liberal clujean, iar în ceea ce îl priveşte pe Prinţul Charles de Wales, prezent, an de an, în zona transilvăneană Saschiz, autorităţile române nu au avut vreodată un cât de mic merit.

Ba cu Occidentul, ba cu democraţiile originale.

Cu ocazia decernării premiului Nobel pentru Pace pentru disidentul chinez Liu Xiaobo, programată la data de 10 decembrie, dl Baconschi a reuşit să se bâlbâie în mod magistral. Iar pe ambasadorul român de la Oslo trebuie să-l fi încurcat rău de tot: România ba participa, ba nu participa la ceremonia de acordare a premiului, ţara noastră riscând să se alăture unui grup select de democraţii precum China, Libia, Iran, Cuba, Venezuela, Sudan, Vietnam şi Afganistan. Şi dacă, până la urmă, România a onorat aşa cum se cuvine activitatea disidentului chinez, acest lucru nu se datorează domnului Baconschi, ci presei şi societăţii civile, care a reuşit să pună destulă presiune, în acest caz, pe autorităţile de la Bucureşti.

Gafe fără număr. Şi totuşi, nici o sancţiune din partea şefului statului. De ce oare?

Neinspirată şi contraproductivă s-a dovedit a fi şi abordarea lui Baconschi potrivit căreia România ar putea condiţiona aderarea Croaţiei la UE, această ţară nefiind vinovată de problemele României privind aderarea la spaţiul Schengen. Preşedintele Băsescu s-a simţit dator să repare gafa domnului Baconschi, dar diplomaţia română a transmis, atunci, un mesaj incoerent şi vindicativ. Mai apoi, într-un interviu oferit de Baconschi pentru portalul Euobserver, şeful MAE a invocat, pentru prima dată, posibilitatea decuplării României de Bulgaria, în dosarul Schengen. Traian Băsescu a intervenit, din nou, şi a exclus decuplarea României de Bulgaria, în privinţa acestui dosar, reparând repede gafa ministrului de externe. Cu altă ocazie, Teodor Baconschi a încercat să aranjeze o întâlnire între Băsescu şi preşedintele Sarkozy. Preşedintele Băsescu s-a simţit dator să spună că ministrul de externe a avut "o iniţiativă nefericită", întrucât el nu i-a cerut să-i aranjeze o vizită la Paris, nefiind nevoie, atâta timp cât se întâlneşte cu Nicolas Sarkozy “o dată la trei luni”.

Într-un interviu acordat ziarului “Adevărul”, Banconschi a declarat, la începutul acestui an, că România poate denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) pe justiţie. MCV este un mecanism impus României de Comisia Europeană, pentru neîndeplinirea reformelor din justiţie. Răspunsul din partea oficialilor UE a venit prompt, unii reprezentanţi ai Comisiei Europene replicând că nu este posibil ca România să se retragă din MCV, de vreme ce a fost adoptat de executivul european şi este însuşit, obligatoriu, de partea românească.

Exemplele pot continua, dar mă opresc aici. Cel mai bine a sumarizat situaţia chiar Alina Mungiu Pippidi, o susţinătoare a intelectualilor care au aderat la PDL: “Miniştrii de resort nu au făcut nimic. Şi nici şeful statului, care i-ar putea demite pe aceşti miniştri, aşa cum l-a dat afară pe Adrian Cioroianu, care nu făcuse nici a suta parte din gafele lui Baconschi”

Baconschi este mai vizibil în lansări la Ateneu, decât în reuniuni diplomatice. Vorbele sale de duh despre Elena Udrea sunt celebre. Dar îşi aminteşte cineva de vreo expresie memorabilă lansată de Baconschi la o reuniune internaţională?

Culmea este că Baconschi se poate “lăuda” cu realizări interne. El este promotorul unei platforme creştin democrate, platformă menită să aducă PDL-ului o a treia ideologie, pe lângă cele două consacrate - social democraţia şi liberalismul. Baconschi este mai vizibil în lansări la Ateneu, decât în reuniuni diplomatice. Congresele şi întrunirile PDL sunt un bun prilej, pentru domnia sa, de a lansa tot felul de laude greţoase la adresa Elenei Udrea. Baconschi este văzut, prin ţară, alături de aceasta. Ba la Timişoara, în noiembrie, ba la Iaşi, în ianuarie. Dacă la adresa doamnei Udrea vorbele sale de duh sunt deja celebre, îşi aduce cineva aminte de vreo expresie memorabilă lansată de Baconschi la o reuniune internaţională?

Chiar şi când vorbeşte în afara graniţelor, ministrul Baconschi are în vedere tot probleme interne, în special cele electorale. Aflat în Canada, în această primăvară, dl Baconschi a afirmat că speră ca votul prin corespondenţă să ridice participarea la vot a diasporei de la 4,7% la 50%. Evident că declaraţia sa a iscat multe suspiciuni, aşa că domnia sa n-a găsit altceva mai bun de făcut decât să le confirme pe toate atunci când, la Congresul PDL de săptămâna trecută, s-a angajat să aducă 1.000.000 (un milion!) de voturi din diasporă pentru PDL!

La nici un an de când a devenit membru de partid, Teodor Baconschi a ajuns deja şef peste pedelişti. Proaspăt ales în echipa de conducere a PDL, ca prim-vicepreşedinte, Teodor Baconschi l-a şi înlocuit, în aceste zile, pe Liviu Negoiţă, în bannerele de promovare online a Legii Capitalei. Este greu de explicat ce are a face un ministru de externe cu o lege extrem de controversată privind reorganizarea administraţiei locale din Bucureşti!

Baconschi a devenit un fel de ministru de externe de uz intern. Un diplomat eşuat, transformat în activist de partid.

Desigur, despre activitatea unui ministru de externe nu se prea vorbeşte, motiv pentru care toţi predecesorii săi au fost relativ feriţi, în ultimele două decenii, de critici în presă. Chiar dacă au avut o activitate meritorie, sau n-au făcut mai nimic în respectiva funcţie, puţini miniştri de externe au părăsit MAE cu o imagine şifonată. Loc comod şi onorant, fotoliul de la MAE este relativ uşor de gestionat, din punct de vedere al imaginii, cu condiţia să nu faci prostii prea mari.

Activitatea din fruntea Ministerului de Externe a domnului Baconschi continuă să fie o sursă din ce în ce mai mare de dezamăgire, chiar pentru grupul de intelectuali care l-au sprijinit, şi care s-au bucurat sincer şi zgomotos atunci când el a primit acest portofoliu. Deşi este prieten cu mulţi din aceşti intelectuali, n-am găsit nici un material în care vreunul din ei să-i laude activitatea. Şi nici n-ar avea de ce. Baconschi a devenit un fel de ministru de externe de uz intern. Un diplomat eşuat, transformat în activist de partid."