De Ziua Regelui, facelift republicii! Nimic nu e intamplator...

E luna octombrie. Luna Regala, asa cum frumos a fost numita. Luna cand fiecare roman cu dragoste fata de valorile nationale, fata de istorie, va imbraca haina sarbatorii, a normalitatii, a respectului de sine si, pregatit astfel, va iesi in strada sa-si salute Regele la cei 90 de ani. E un moment unic in istorie, un moment unic in vietile noastre. Regele nostru e liantul dintre un trecut luminos si un viitor pe care ni-l dorim mai bun. E garantia si speranta noastra ca mai putem fi o natiune respectata. Un simbol viu al democratiei si al moralitatii, caruia Dumnezeu i-a dat longevitatea necesara ca, si astazi, la peste 20 de ani de la caderea comunismului, sa ne ajute sa nu uitam.

Regele insusi vorbeste despre neuitare astfel: "S-au realizat multe, da. Dar, am mai spus-o si alta data, desi, probabil ca multora nu le place, ca Uniunea Sovietica s-a prabusit ca sistem politic, dar comunismul nu a disparut. Nu. Multe s-au schimbat, dar sunt inca multe alte lucruri mai profunde. E suficient sa zgarii putin suprafata si vei gasi acel lucru din nou. Vreme de 40-50 de ani, ceea ce am suferit noi a fost asemanator picaturii chinezesti. Picatura dupa picatura, nu stiu cati inteleg asta, dar dupa ce ti se administreaza ideologia, picatura cu picatura, vreme de atatia ani, incepi sa crezi ca este propriul tau fel de a gandi. Este o metoda foarte subtila. La suprafata, multe s-au schimbat. Dar din cand in cand, mici detalii care tin de trecut reapar. Si, cu toata sinceritatea, asta nu se intampla numai in tara mea, ci si in alte locuri.

Ideile si simtamintele mele in legatura cu anumite lucruri ar putea fi exprimate asa: se vorbeste foarte mult despre iertare, care este buna din punct de vedere al moralei crestine. Exista insa anumite nuante si anumite pozitii. Datoria mea, fie ca sunt inca sau nu regele in functie al Romaniei, ramane sa am grija de tara mea. Ati amintit mai devreme ca s-au purtat urat cu mine (nota: comunistii). Da, e adevarat. Si cat am fost departe, si dupa ce m-am intors. Dar aceasta este o problema personala, iar in chestiuni de ordin personal, poti ierta sau nu, e o decizie proprie. Dar, atunci cand vezi ce au facut unii din tara ta, poti ierta asa ceva? Eu, ca un crestin, consider ca nu, nu poti. Zeci de milioane de oameni au fost practic distrusi, au trecut printr-un iad absolut, iar dintr-o data vine cineva si spune: "ei bine, totul s-a sfarsit, sa uitam". Nu, sa nu uitam. Poporul evreu are un fel de rugaciune, cred ca titlul ei e "Ne amintim". Iar daca poporul nostru si alte popoare vor tine minte (nota: crimele comunismului), acela va fi un fel de a gandi perfect moral si pozitiv." - Interviu acordat "Europei Libere" in 2009.

O parte dintre romani, cei care nu au uitat, se organizeaza sa iasa pe 25 octombrie sa-si salute Regele. Sa-i ofere o floare. Sa fluture steagul cu stema regala. Sa-i spuna din nou celui mai iubit roman: "Va iubim, Majestate" sau "Regele este Patria". Si sa condamne, din nou, prin prezenta lor in strada, o perioada neagra a istoriei noastre. Si e normal sa fie asa...

Cum la fel de normal pare ca altii sa se apuce sa reconstruiasca chiar acum republica ce ni l-a alungat pe Rege. Exact in perioada asta! Ce sinistra diversiune! Daca va veti uita insa exact cine sunt personajele implicate, o sa gasiti acelasi nucleu, acelasi centru. Tatal lui Vladimir Tismaneanu aducea in '47 republica, pe tancurile lui Stalin. Vladimir Tismaneanu insusi a fost coleg de scoala cu Nicu Ceausescu si, deloc intamplator, de cateva saptamani, incearca sa trezeasca din nou nostalgia pentru acele vremuri, subiect despre care spune ca... "face valuri". Si, ca totul sa fie rotund si clar, Mihail Neamtu, discipolul lui Vladimir Tismaneanu, ii face republicii o spoiala de facelift, popular, prezidential, si anunta lansarea Noii Republici candva in preajma Zilei Regelui. Nimic nu e intamplator, nu? Trei generatii...

Despre o lume frumoasa, ce n-are nicio legatura cu diversionistii de mai sus, si despre o alta zi a Regelui, in filmuletul urmator: