Articol al Contelui de Saint Germain

Când te joci cu focul

Am văzut aseară o jandarmerie după chipul lui Traian Basescu: arogantă, agresivă, provocatoare şi îndreptată, fără discernământ, împotriva tuturor, fără deosebire. Au fost fugărite, călcate în picioare, urcate în dube, nu doar câteva persoane agresive din mulţime ci mai ales protestatari disciplinaţi, care respectau cordoanele şi regulile de a manifesta paşnic, prin scandări. Doamne în vârstă, femei gravide, veterani, trecători întâmplători prin zonă, s-au aflat printre victimele brutelor în uniformă.
Prefectul de Mureş, reprezentanţii jandarmeriei, diverşi reporteri ai presei aservite, au susţinut existenţa unor provocatori şi îndreptăţirea autorităţIlor de a-i identifica pe aceştia, de a-i sancţiona. Au ignorat însă cu desăvârşire realitatea absolut evidentă că primul provocator al ţării, ce a aţâţat populaţia absolut din senin, fără ca situaţia să i-o ceară, atacând din pure resentimente personale un personaj respectat, chiar iubit de români, a fost Traian Băsescu. Pe el nu-l amendează autorităţile, ca provocator, ci, după cum se vede, îl sancţionează poporul revoltat.
Tot la capitolul provocări stupide se încadrează şi luarea de poziţie a lui Sever Voinescu, după o tăcere a PDL-ului şi după o pasivitate care duc cu gândul la o marionetă al cărei păpuşar a avut, câteva zile, mâinile blocate în sfori. Sever Voinescu a vrut să facă pe deşteptul, cu un discurs ironico – obraznico – intelectual şi, nefiind vorba de deşteptăciune in cazul său ci doar de infatuare, nesimţire şi spirit de infractor, nu a reuşit decât să jignească la grămadă (mimetism de slugă) pe toţi cei ce au cutezanţa să nu fie de acord cu partidul portocaliu şi cu cârmaciul acestuia.
Ce se întâmplă acum în România este un excelent prilej de confirmare a unor lucruri, tot spuse de opozanţii regimului Băsescu dar negate cu tupeu şi suficienţă de famiglie:
1. Sărăcirea şi umilirea populaţiei este preţul pe care aceasta îl plăteşte pentru preocuparea paranoică a lui Traian Băsescu de a întări structurile de forţă şi represiune capabile a-l ţine în scaun. O ţară întreagă a putut observa ce bine sunt echipaţi şi, mai ales, cât de numeroşi, motivaţi şi bine hrăniţi sunt jandarmii regimului. În contrast cu profesorii, medicii, pensionarii, bugetarii, tot mai puţini, mai jerpeliţi şi mai înfometaţi.
2. Un singur om decide totul la nivelul puterii actuale: Traian Băsescu. Restul sunt oameni de cârpă, de acelaşi nivel profesional şi aceeaşi obedienţă vomantă precum funeştii Bobu, Dăscălescu &co pe vremuri. În aceste zile ţara nu are prim – ministru, nu are guvern, nu are parlament, nu are politicieni în coaliţia de guvernare, nu are minţi limpezi. Are doar un preşedinte nervos, cu gândirea şi deciziile grav afectate de teamă, un preşedinte pokerist, care este în război cu poporul său şi care joacă totul pe o carte, la cacialma: quitte ou double.
Nu sunt sociolog să spun ce va urma. Ce constat însă este că la un incendiu mic, mocnit, care s-ar fi stins singur dacă nu era întărâtat, s-a intervenit cu benzină în loc de apă. Cineva a vrut să-şi arate muşchii şi să impresioneze asistenţa cu un joc de artificii care aruncă scântei peste un popor adus aproape în stare de vreascuri. Atenţie, piromani, vreascurile sunt foarte inflamabile!