Astazi e ziua de
nastere a Doamnei Doina Cornea, simbol al dizidentei si al rezistentei
anticomuniste. Am vizitat-o anul trecut, in vara, cand ne-a vorbit despre
valoarea “actului marunt”, despre importanta protestului personal, cu nimic mai
putin valoros decat protestele maselor, ba uneori chiar mai bine tintit si
vizibil.
Si se intampla ca
exact astazi sa scriu din nou despre gestul personal al unui tanar protestatar, avocatul
Dragos Marinescu, cel care a reactionat sambata salvator pentru o societate
muta, atunci cand, la Gradina Icoanei, in buricul unui Bucuresti ce si-a uitat spiritul
anticomunist, si-a expus public opinia impotriva dezvelirii bustului lui Adrian
Paunescu.
Impreuna cu
cativa bloggeri liberali, ne-am intalnit aseara cu Dragos, la Cafeneaua
Liberala, unde era sa ne apuce miezul noptii povestind. Dragos nu e implicat
nicicum in politica. Considera gestul lui a fi unul civic, de obligatie morala si atat. Insa unul
firesc intr-o democratie, pentru care in ziua de astazi in mod normal nu risti mai nimic. Eventual un anumit tip de reactii disproportionate, despre care o sa vorbim in cele ce urmeaza.
Dragos Marinescu e un tip sociabil, sincer, modest... Spunea ca i se
parea mai curajos ceea ce facea in liceu, cand scrijelea pe banca «Jos Ceausescu», decat ceea ce a
facut sambata, la evenimentul pus la cale de primarul Neculai Ontanu. Insa despre unele reactii la protestul lui trebuie vorbit.
In primul rand, cea a oamenilor lui Neculai Ontanu. E deplasat ca pentru un singur om care
isi exprima civilizat o opinie, cu vocea usor ridicata, sa mobilizezi 5-6
politisti, tot atatea gorile in civil si o duba.
Apoi, la fel de
deplasata si disproportionata a fost reactia oamenilor lui Tismaneanu de a
incerca sa confiste cumva acest protest, sau chiar persoana protestatarului, din spatele, sau cu ajutorul caruia, sa incerce un atac impotriva actualei puteri, alipindu-l cumva acesteia pe comunistul Ontanu. Si asta fara sa aminteasca nimeni, nicio clipa, de relatia lui Traian Basescu cu uneperistul de la "2", cu care la 1 Decembrie anul trecut presedintele afisa public o relatie de
prietenie speciala, reuniti la o hora si o portie de fasole cu costita in Piata Obor.
Nu vreau sa povestesc prea multe lucruri acum, despre cate mesaje si telefoane a primit avocatul, cum unii i-au pus chiar intrebarea daca nu s-a gandit sa intre in politica... Va imaginati si voi... Pana la un punct, sunt reactii firesti. Dar va recomand
sa urmariti acest subiect, in special pe Contributors sau pe alte platforme
portocalii. Si cititi pentru inceput chiar acest articol, intitulat sugestiv "Elogiu domnului Marinescu: Despre solitudine si solidaritate in timpuri intunecate"
L-am avertizat pe
Dragos Marinescu de tot ce poate fi mai rau. Tismaneanu nu elogiaza pe gratis. I-am spus ca poate sa devina chiar
un Claudiu Craciun al tismanenilor. Din fericire, nu e genul care sa cada
intr-o asemenea plasa.. E un tip extraordinar de inteligent. Insa noi ne-am
facut datoria.