"Povestea celor 13 luptători anticomuniști uciși în anul 1950, la Lugoj."
Si un apel al autorului pe care il redau si eu mai jos:
"Familiile lor au încercat să afle ce s-a întâmplat cu ei vreme de 65 de ani. Au aflat cu multă întârziere că sunt morți. O vreme au crezut că nici nu au ajuns la Timișoara și că ar fi fost uciși pe drum, într-un tren „al morții”. Nu știu nici azi unde sunt îngropați cu exactitate, dar măcar acum au aflat că sunt pe Dealul Viilor. Urmașii lor trăiesc și astăzi cu trauma că nu le pot aprinde o lumânare la căpătâi, ci doar în gând, de Paști și de Sărbătoarea Morților. De-a lungul timpului, mamele lor, soțiile lor, surorile lor, copiii lor au scris oricărei autorități, sâcâind cu durerea lor mută, exprimată în politețea pe care nu o puteau avea, dar pe care o impunea o cerere oficială. Au scris oricărei instituții sau funcții care ar fi putut să le dea cea mai măruntă informație despre ei și prea rar au primit un răspuns, iar de cele mai multe ori când au primit totuși ceva în cutia poștală, a fost vestea că nu se știe mai nimic despre ei. Acum se știe. Aproape totul. Încă nu se știe unde sunt.
Facem un apel către cititorii acestui articol, ca, dacă au cea mai neînsemnată informație asupra locului unde acești oameni își odihnesc oasele dar nu și sufletele, să ne spună și nouă, lăsând un comentariu aici, sau scriind la adresa de mail: despredemnitate@gmail.com."
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu