Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia
-
*Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia* – Energi terbarukan di
Indonesia akan meningkat jika negara terus memanfaatkan ener...
5 mai 2015
3 mai 2015
Aligica sustine acuzatiile Tribunalului Poporului din 1946?
Desi credeam ca mizeria insistenta a lui Golban cu "datoria" istorica a Germaniei fata de Romania - tema care mizeaza pe un fals nationalism gretos - a incetat, iata ca o resusciteaza Paul Dragos Aligica. Intr-o postare pe Facebook, distribuita destul de mult, acesta scrie, printre altele:
"Germanii nu sunt doar oameni care traiesc astazi, in aceasta epoca, ci si urmasii celor care au lasat ca mostenire distrugeri in Europa in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si au bulversat echilibre economice inaintea acestuia. Romania a fost o tinta si o victima majora in acest sens. Pentru o tara constienta de istoria sa, precum Germania de azi, este just sa se ia in calcul posibilitatea unor despagubiri pentru Romania."
Acum, eu ce sa cred despre Aligica?...
1. A devenit brusc nostalgic comunist si propaga ideile Tribunalului Poporului din 1945?
2. L-au cumparat rusii, ca pe Golban, care vrea sa recupereze "datoria" nemtilor cu ajutorul Kremlinului? (Aceasta tema a fost tratata in special de publicatii romanesti favorabile Moscovei.)
3. Disperarea ca Basescu a pierdut puterea il face sa incerce sa destabilizeze relatiile Romaniei si ale lui Iohannis cu Germania, in speranta unui esec prezidential? (Interesant ar mai fi si ca postarea apare chiar in preziua numirii noului ambasador in Germania)
Despre ce e vorba? Odata cu prabusirea regimului antonescian, in timpul procesului lotului Antonescu in fata Tribunalului Poporului, in mai 1946, comunistii au acreditat ideea ca guvernele din perioada 1940-1944 ar fi saracit Romania si ar fi subjugat tara nazistilor. Aceasta a fost una din principalele acuzatii ale procesului. Istoricii, studiile de specialitate, documentele vremii si BNR au contrazis insa ferm (chiar si foarte recent) ceea ce scria in Actul de acuzare prezentat in timpul procesului Tribunalului Poporului din Bucuresti, la 6 mai 1946.
Studiile si documentele, dar si pledoaria lui Mircea Vulcanescu in proces, demonstreaza cu cifre precise ca Romania nu numai ca nu a iesit saracita din razboiul pe care il pierduse ci, caz unic in istorie, a iesit cu o rezerva de aur mult sporita, adica chiar mai bogata decat la intrarea in razboi. Rezervele de aur ale Bancii Nationale s-au dublat, caci Germania isi platise cu varf si indesat datoriile cu lingouri de aur. Toate acestea datorita geniului economic al lui Mircea Vulcanescu, care s-a prezentat cu naivitate la proces crezand ca nu are cum sa fie condamnat pentru acest cap de acuzare.
Bineinteles ca in timpul ocupatiei sovietice am pierdut tot. Saracia si foamea au venit in Romania in ritm de kazaciok, iar aurul primit de la nemti s-a mutat la Moscova.
Poate ar fi cazul sa ne asumam istoria cu bune si cu rele. Sa intelegem ca am terminat razboiul urat de tot, ca stat invins, in mare parte datorita obsesiei nebunesti a lui Antonescu, care a mizat totul pe o singura carte. Vina lui Antonescu a fost una politica, in calitate de aliat al lui Hitler, si nu una economica, adica o spoliere a tarii in interes propriu sau in interesul unei eventuale camarile proprii.
Si sa admitem in sfarsit ca singurul gest pozitiv care ne-a mai salvat onoarea ii apartine Regelui Mihai, cel care a scurtat razboiul cu sase luni. Sa nu mai incercam, in stil pur romanesc, sa dam vina pe altii pentru toate esecurile noastre.
De citit pe aceasta tema si: Historia, EVZ.
2 mai 2015
Stanga in Bucuresti, de 1 Mai.
Din ce am vazut, ieri au avut loc in Bucuresti trei tipuri de manifestatii, reprezentand trecutul, prezentul si viitorul stangii in Romania.
La Piata Pache Protopescu au fost moastele stangii: stalinistii, trotkistii si "culturalii", asa cum anuntau organizatorii. 49 de bucati. I-au ascultat doar porumbeii si Balcescu, impietrit. Au ramas dupa ei trei pancarte, cu mesaj anticapitalist, cu care dupa vreo ora se jucau trei tiganusi.
La Obor a fost grosul stangii. Nationalist-socialistii. "Partidul generalilor", "enteresul" national, "Treceti batalioane romane Carpatii", vitei la protap, fum, transpiratie si cei mai putini dinti pe cap de manifestant.
La Guvern, Militia Spirituala. Anarhisti. Ca de obicei, plini de originalitate, amuzanti, cu aerul acela de stanga occidentala, dar nu cred ca a inteles mai nimeni pentru ce protestau. Noutatea a fost ca erau imbracati sumar, de plaja, si ca au fost luati pe sus de jandarmi pentru a fi dusi la sectie in boxeri, cu tot cu sezlonguri, ochelari de soare de fite, umbrelute si cocktailuri cu pai.
Cam asta e situatiunea... :) Plus trei poze, de la cele trei evenimente.
1 mai 2015
Din nou despre Ministerul Public...
Sursa: Mediafax
Propunerea CSM se numără printre recomandările de modificare şi completare a iniţiativei legislative pentru revizuirea Constituţiei României, obţinute de MEDIAFAX.
"În actuala arhitectură constituţională, Ministerul Public este o componentă a autorităţii judecătoreşti, procurorii fiind, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, magistraţi şi nu 'agenţi' ai puterii executive. Situarea Ministerului Public 'sub autoritatea ministrului justiţiei' are repercusiuni faţă de îndeplinirea în deplină legalitate şi imparţialitate a atribuţiilor care i se conferă prin lege în activitatea judiciară în cauzele penale", explică CSM.
Astfel, membrii Consiliului apreciază că, la nivel constituţional, trebuie reglementată independenţa procurorului, atât prin înlăturarea controlului desfăşurat de ministrul Justiţiei asupra activităţii Ministerului Public, cât şi prin renunţarea la controlul ierarhic în interiorul instituţiei.
"Statutul de independenţă al procurorului derivă în principal din atribuţiile sale, acesta fiind singurul care poate decide asupra lucrărilor într-un dosar. Nimeni nu poate interveni în modul de desfăşurare a activităţii, cu excepţia instanţei de judecată. Astfel, procurorul conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală. Această atribuţie este specifică unui magistrat, fiind însărcinat cu apărarea ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, obligat la strângerea probelor atât în apărare, cât şi în acuzare", conform CSM.
Conform sursei citate, faptul că funcţiile unui judecător şi procuror sunt complementare implică faptul că "fiecare dintre ei este conştient că o justiţie imparţială necesită egalitate de instrumente între Ministerul Public şi apărare şi că procurorii trebuie să acţioneze, de fiecare dată, onest, obiectiv şi imparţial".
Membrii CSM arată că independenţa procurorului este direct proporţională cu responsabilitatea şi răspunderea aferente acestui statut.
În acest sens, sursa citată aminteşte de Recomandarea 19(2000) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiţie penală, care porneşte de la premisa că Ministerul Public joacă un rol determinant în sistemul de justiţie penală, precizează că: "statele trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a face astfel ca membrii Ministerului Public să-şi poată îndeplini misiunea lor fără ingerinţe nejustificate şi fără riscul de a determina, dincolo de limita rezonabilului, răspunderea civilă, penală sau de altă natură".
"Ministerul Public trebuie în orice situaţie să fie în măsură să şi exercite fără obstacole urmărirea agenţilor statului pentru delicte comise de către aceştia, în special delicte de corupţie, abuz de putere, violare evidentă a drepturilor omului şi alte delicte recunoscute de dreptul internaţional", mai arată recomandarea citată de CSM.
CSM a transmis, la sfârşitul lunii martie, Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului mai multe propunerei de modificare şi completare a iniţiativei legislative pentru revizuirea Constituţiei României.
Propunerea CSM se numără printre recomandările de modificare şi completare a iniţiativei legislative pentru revizuirea Constituţiei României, obţinute de MEDIAFAX.
"În actuala arhitectură constituţională, Ministerul Public este o componentă a autorităţii judecătoreşti, procurorii fiind, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, magistraţi şi nu 'agenţi' ai puterii executive. Situarea Ministerului Public 'sub autoritatea ministrului justiţiei' are repercusiuni faţă de îndeplinirea în deplină legalitate şi imparţialitate a atribuţiilor care i se conferă prin lege în activitatea judiciară în cauzele penale", explică CSM.
Astfel, membrii Consiliului apreciază că, la nivel constituţional, trebuie reglementată independenţa procurorului, atât prin înlăturarea controlului desfăşurat de ministrul Justiţiei asupra activităţii Ministerului Public, cât şi prin renunţarea la controlul ierarhic în interiorul instituţiei.
"Statutul de independenţă al procurorului derivă în principal din atribuţiile sale, acesta fiind singurul care poate decide asupra lucrărilor într-un dosar. Nimeni nu poate interveni în modul de desfăşurare a activităţii, cu excepţia instanţei de judecată. Astfel, procurorul conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală. Această atribuţie este specifică unui magistrat, fiind însărcinat cu apărarea ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, obligat la strângerea probelor atât în apărare, cât şi în acuzare", conform CSM.
Conform sursei citate, faptul că funcţiile unui judecător şi procuror sunt complementare implică faptul că "fiecare dintre ei este conştient că o justiţie imparţială necesită egalitate de instrumente între Ministerul Public şi apărare şi că procurorii trebuie să acţioneze, de fiecare dată, onest, obiectiv şi imparţial".
Membrii CSM arată că independenţa procurorului este direct proporţională cu responsabilitatea şi răspunderea aferente acestui statut.
În acest sens, sursa citată aminteşte de Recomandarea 19(2000) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiţie penală, care porneşte de la premisa că Ministerul Public joacă un rol determinant în sistemul de justiţie penală, precizează că: "statele trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a face astfel ca membrii Ministerului Public să-şi poată îndeplini misiunea lor fără ingerinţe nejustificate şi fără riscul de a determina, dincolo de limita rezonabilului, răspunderea civilă, penală sau de altă natură".
"Ministerul Public trebuie în orice situaţie să fie în măsură să şi exercite fără obstacole urmărirea agenţilor statului pentru delicte comise de către aceştia, în special delicte de corupţie, abuz de putere, violare evidentă a drepturilor omului şi alte delicte recunoscute de dreptul internaţional", mai arată recomandarea citată de CSM.
CSM a transmis, la sfârşitul lunii martie, Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului mai multe propunerei de modificare şi completare a iniţiativei legislative pentru revizuirea Constituţiei României.
12 apr. 2015
4 apr. 2015
Celibidache, povestindu-si viata cu mult umor.
Un material video unic, pe care prea putina lume l-a vazut.
28 mar. 2015
Ministerul Public, parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a puterii executive.
Antenistii repeta la nesfarsit faptul ca Ministerul Public face parte din puterea executiva. Ii contrazice insa chiar CCR, dar si Regulamentul de functionare a Parchetelor.
Iata ce spune CCR In Decizia nr. 681 din 15 decembrie 2005, publicată in M. Of. al Romaniei nr. 33/13.01.2006 si in Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicata în M. Of. nr. 60 din 23.01.2006:
"Curtea retine ca, potrivit Constitutiei, Ministerul Public este parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a puterii executive sau a administratiei publice."
"Potrivit Constitutiei Romaniei, Ministerul Public este o parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a puterii executive sau a administratiei publice. In calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societatii si de aparator al ordinii de drept, al drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ministerului Public, prin procurori, ii revine sarcina ca in faza de urmarire penala sa caute, sa administreze si sa aprecieze probele care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea tuturor imprejurarilor pentru justa solutionare a cauzei."
Regulamentul de functionare a Parchetelor: TITLUL I Dispoziţii generale Art. 1. -(1) Ministerul Public este parte componentă a autorităţii judecătoreşti, iar atribuţiile sale sunt prevăzute în Constituţia României, republicată, în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în alte legi speciale.
Iata ce spune CCR In Decizia nr. 681 din 15 decembrie 2005, publicată in M. Of. al Romaniei nr. 33/13.01.2006 si in Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicata în M. Of. nr. 60 din 23.01.2006:
"Curtea retine ca, potrivit Constitutiei, Ministerul Public este parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a puterii executive sau a administratiei publice."
"Potrivit Constitutiei Romaniei, Ministerul Public este o parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a puterii executive sau a administratiei publice. In calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societatii si de aparator al ordinii de drept, al drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ministerului Public, prin procurori, ii revine sarcina ca in faza de urmarire penala sa caute, sa administreze si sa aprecieze probele care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea tuturor imprejurarilor pentru justa solutionare a cauzei."
Regulamentul de functionare a Parchetelor: TITLUL I Dispoziţii generale Art. 1. -(1) Ministerul Public este parte componentă a autorităţii judecătoreşti, iar atribuţiile sale sunt prevăzute în Constituţia României, republicată, în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în alte legi speciale.
17 mar. 2015
Minciunile securistice ale lui Basescu despre Procurorul General
Despre Procurorul General Tiberiu Nitu Basescu minte jegos si scarbos ca un securist ce e. Iata ce scrie Raymond Luca, fostul presedinte al Comisiei parlamentare a revolutionarilor din Decembrie 1989, referindu-se la afirmatiile lui Basescu:
"Dosarul de revolutionar al lui Tiberiu Nitu contine 3 memorii personale cu faptele de la Revolutie. Doar in primul dintre ele, Nitu greseste data, in loc de 22/23 decembrie '89 a scris 21/22. Restul informatiilor sunt identice. Evident ca in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 nu s-a tras niciun foc la TVR, acolo unde Nitu facea de paza ca soldat in termen. A tras la ordin abia a doua zi, dupa 6 PM, cand TVR a fost atacata de forte necunoscute nici astazi publicului larg. Din pacate pentru Tiberiu Nitu, acest pasaj, cel cu data eronata, din primul sau memoriu, este citat atat de Marius Mioc, dar si de altii, in felul asta incercandu-se discreditarea procurorului general. O reteta securista, un pic de adevar, o multime de minciuni, de care probabil nici ultimul "utilizator" nu este strain."
"Dosarul de revolutionar al lui Tiberiu Nitu contine 3 memorii personale cu faptele de la Revolutie. Doar in primul dintre ele, Nitu greseste data, in loc de 22/23 decembrie '89 a scris 21/22. Restul informatiilor sunt identice. Evident ca in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 nu s-a tras niciun foc la TVR, acolo unde Nitu facea de paza ca soldat in termen. A tras la ordin abia a doua zi, dupa 6 PM, cand TVR a fost atacata de forte necunoscute nici astazi publicului larg. Din pacate pentru Tiberiu Nitu, acest pasaj, cel cu data eronata, din primul sau memoriu, este citat atat de Marius Mioc, dar si de altii, in felul asta incercandu-se discreditarea procurorului general. O reteta securista, un pic de adevar, o multime de minciuni, de care probabil nici ultimul "utilizator" nu este strain."
26 feb. 2015
Denunturi mincinoase? Delatiuni? Nu. Declaratii de recunoastere a vinovatiei.
Stau de zile intregi si ma intreb cat o sa mai vorbeasca presa si politicienii despre "denunturi", despre delatiuni... Multi nu se informeaza de ajuns, dar multi si manipuleaza, stiind de fapt despre ce e vorba. Ce intelege lumea din toata nebunia asta? Ca i-a cuprins brusc pe toti placerea delatiunii si a tradarii? Ca daca dai vina pe altcineva, scapi de puscarie, asa cum minte odios Elena Udrea, incercand sa se victimizeze? Nici gand!
De fapt, inculpatii, conform Noului Cod Penal, au de la 1 februarie ocazia sa semneze un acord de recunoastere a vinovatiei cu procurorii, constand si intr-o declaratie de recunoastere a vinovatiei, in momentul in care dovezile si probele aduse de procurori sunt indubitabile. Daca probele nu ar fi clare impotriva lor, nimeni nu ar fi nebun sa isi recunoasca o asa-zisa vinovatie. Ba chiar presiunile facute pentru a obliga pe cineva sa isi recunoasca o falsa vina sunt aspru incriminate penal.
In declaratii insa apar, evident, alti inculpati, martori si probe din dosar. Exact asa cum apar si in dosarele intocmite de procurori. Mai exact, Cocos nu a denuntat-o pe Udrea ca sa scape el de puscarie. Nu va scapa. Cocos a ales sa colaboreze cu procurorii, a recunoscut faptele pentru care procurorii aveau deja dovezi in legatura cu el, Elena Udrea si altii, a semnat acordul si a facut declaratia. Nu cred ca cineva scrie ceva in plus fata de ce au descoperit deja procurorii, asa, din razbunare sau de amorul artei. Denuntul calomnios si fals in declaratii e si el incriminat penal.
Repet: acordul de recunoastere a vinovatiei se incheie doar atunci cand, din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala cu privire la vinovatia inculpatului. In presa insa nu apar prea multe date din munca procurorilor, de unde am putea sa observam ca probele, dovezile, exista la dosar, ci apar in special aceste declaratii, denumite simplist si manipulator "denunturi". Si fandacsia-i gata: "Vai, Cocos a tradat-o pe Udrea!"
Nu oricine poate semna un astfel de acord. De ce? Legea spune ca acordul de recunoastere a vinovatiei se poate incheia doar daca infractiunile pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala sunt pedepsite cu amenda sau cu cel mult sapte ani de inchisoare. Instanta decide apoi daca admite sau nu acordul.
Ce e important? Dupa ce inculpatul recunoaste in fata procurorului ca a comis infractiunile pentru care este urmarit penal, acesta semneaza acordul, prin acelasi document fiind stabilite cuantumul pedepsei si forma in care urmeaza a fi executata. Ei, bine, aici apare avantajul inculpatului, daca se poate vorbi de un avantaj in situatia asta... In cazul in care instanta admite acordul de recunoastere a vinovatiei, solutia pe care o va dispune nu poate fi o condamnare mai grea decat cea asupra careia s-a ajuns la acord intre procurori si inculpat. Dar, dupa cum poate sa admita, instanta poate de asemenea sa nu admita acordul. Si sa decida o alta condamnare.
Cum spuneam, nu oricine poate semna un astfel de acord. Pedofilul Columbeanu - al carui caz il invoc pentru ca e un exemplu recent - chiar daca si-a recunoscut vinovatia, sperand intr-o pedeapsa mai blanda in instanta, nu putea sa beneficieze de "avantajul" de a-si "negocia" cu procurorii cuantumul si forma pedepsei, deoarece infractiunile infaptuite depaseau sapte ani de inchisoare. Pana la urma, asa cum probabil ati citit, a luat 26 de ani si patru luni de puscarie.
Ce mai aduce nou un astfel de acord? Pai, ceva esential. Simplifica si micsoreaza mult timpul de judecata. Procesele nu vor mai dura ani si ani...
Foto: Libertatea.
De fapt, inculpatii, conform Noului Cod Penal, au de la 1 februarie ocazia sa semneze un acord de recunoastere a vinovatiei cu procurorii, constand si intr-o declaratie de recunoastere a vinovatiei, in momentul in care dovezile si probele aduse de procurori sunt indubitabile. Daca probele nu ar fi clare impotriva lor, nimeni nu ar fi nebun sa isi recunoasca o asa-zisa vinovatie. Ba chiar presiunile facute pentru a obliga pe cineva sa isi recunoasca o falsa vina sunt aspru incriminate penal.
In declaratii insa apar, evident, alti inculpati, martori si probe din dosar. Exact asa cum apar si in dosarele intocmite de procurori. Mai exact, Cocos nu a denuntat-o pe Udrea ca sa scape el de puscarie. Nu va scapa. Cocos a ales sa colaboreze cu procurorii, a recunoscut faptele pentru care procurorii aveau deja dovezi in legatura cu el, Elena Udrea si altii, a semnat acordul si a facut declaratia. Nu cred ca cineva scrie ceva in plus fata de ce au descoperit deja procurorii, asa, din razbunare sau de amorul artei. Denuntul calomnios si fals in declaratii e si el incriminat penal.
Repet: acordul de recunoastere a vinovatiei se incheie doar atunci cand, din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala cu privire la vinovatia inculpatului. In presa insa nu apar prea multe date din munca procurorilor, de unde am putea sa observam ca probele, dovezile, exista la dosar, ci apar in special aceste declaratii, denumite simplist si manipulator "denunturi". Si fandacsia-i gata: "Vai, Cocos a tradat-o pe Udrea!"
Nu oricine poate semna un astfel de acord. De ce? Legea spune ca acordul de recunoastere a vinovatiei se poate incheia doar daca infractiunile pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala sunt pedepsite cu amenda sau cu cel mult sapte ani de inchisoare. Instanta decide apoi daca admite sau nu acordul.
Ce e important? Dupa ce inculpatul recunoaste in fata procurorului ca a comis infractiunile pentru care este urmarit penal, acesta semneaza acordul, prin acelasi document fiind stabilite cuantumul pedepsei si forma in care urmeaza a fi executata. Ei, bine, aici apare avantajul inculpatului, daca se poate vorbi de un avantaj in situatia asta... In cazul in care instanta admite acordul de recunoastere a vinovatiei, solutia pe care o va dispune nu poate fi o condamnare mai grea decat cea asupra careia s-a ajuns la acord intre procurori si inculpat. Dar, dupa cum poate sa admita, instanta poate de asemenea sa nu admita acordul. Si sa decida o alta condamnare.
Cum spuneam, nu oricine poate semna un astfel de acord. Pedofilul Columbeanu - al carui caz il invoc pentru ca e un exemplu recent - chiar daca si-a recunoscut vinovatia, sperand intr-o pedeapsa mai blanda in instanta, nu putea sa beneficieze de "avantajul" de a-si "negocia" cu procurorii cuantumul si forma pedepsei, deoarece infractiunile infaptuite depaseau sapte ani de inchisoare. Pana la urma, asa cum probabil ati citit, a luat 26 de ani si patru luni de puscarie.
Ce mai aduce nou un astfel de acord? Pai, ceva esential. Simplifica si micsoreaza mult timpul de judecata. Procesele nu vor mai dura ani si ani...
Foto: Libertatea.
10 feb. 2015
Elena Udrea si "The Con is on"
Gestul Elenei Udrea, de ieri, din Parlament, m-a facut sa vad filmul "Cacealmaua" - "The Sting" - de unde se pare ca s-a inspirat. Exagerez cand spun s-a inspirat. Pe ea nu o ducea capul la asa ceva. Cineva a invatat-o...
Nu mi-a parut rau deloc ca l-am vazut. Actiunea se petrece in anii '30, perioada in care America a stat sub teroarea crimei mafiote si a unei coruptii fara precedent. E o comedie delicioasa, cu escroci dintr-un orasel american, care reusesc sa se razbune pe seful gangsterilor din Chicago (personaj care controla politia si jumatate din politicienii din Chicago si New-York), dupa ce acesta ordonase uciderea unuia dintre micii smenari.
In film, semnul atingerii nasului apare atunci cand escrocii se cauta, se recunosc si se aduna pentru a pune la cale marea razbunare. Este semnalul lor de lupta: "The Con is on".
Intr-un final, dupa o actiune inteligenta, pestii cei mici reusesc sa inghita pestele cel mare. Il atrag pe seful mafiei intr-o capcana, la cursele de cai, unde il fac sa piarda 500.000 de dolari, fara macar sa-si dea seama de escrocherie. Sau cine i-a copt-o. Tovarasul lor de mici smenuri, care fura portofele, e astfel razbunat.
Acum, ce-o fi in capul Elenei nu stiu exact... Probabil il considera pe Coldea seful mafiei. Iar ea e hotul de portofele. Probabil lui i-a fost dedicat acel gest, ca-n filme, cu promisiunea razbunarii. "In realitate, e un semn pe care l-am făcut unei persoane dragi mie, careia am vrut sa-i transmit ca "totul e în regula", spune ea.
Da, da! :)
Nu mi-a parut rau deloc ca l-am vazut. Actiunea se petrece in anii '30, perioada in care America a stat sub teroarea crimei mafiote si a unei coruptii fara precedent. E o comedie delicioasa, cu escroci dintr-un orasel american, care reusesc sa se razbune pe seful gangsterilor din Chicago (personaj care controla politia si jumatate din politicienii din Chicago si New-York), dupa ce acesta ordonase uciderea unuia dintre micii smenari.
In film, semnul atingerii nasului apare atunci cand escrocii se cauta, se recunosc si se aduna pentru a pune la cale marea razbunare. Este semnalul lor de lupta: "The Con is on".
Intr-un final, dupa o actiune inteligenta, pestii cei mici reusesc sa inghita pestele cel mare. Il atrag pe seful mafiei intr-o capcana, la cursele de cai, unde il fac sa piarda 500.000 de dolari, fara macar sa-si dea seama de escrocherie. Sau cine i-a copt-o. Tovarasul lor de mici smenuri, care fura portofele, e astfel razbunat.
Acum, ce-o fi in capul Elenei nu stiu exact... Probabil il considera pe Coldea seful mafiei. Iar ea e hotul de portofele. Probabil lui i-a fost dedicat acel gest, ca-n filme, cu promisiunea razbunarii. "In realitate, e un semn pe care l-am făcut unei persoane dragi mie, careia am vrut sa-i transmit ca "totul e în regula", spune ea.
Da, da! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

















.jpg)
.jpg)

