
Au trecut mai bine de 72 de ore de cand s-a aflat ca domnul Adriean Videanu a fost condamnat penal. Desigur, condamnarea nu e definitiva, dar are acest lucru vreo importanta? Iar privim situatia prin prisma unor standarde duble? Sa ne amintim…
Mai multi ministri din Guvernul Tariceanu si-au pierdut posturile pentru ca au fost acuzati, suspectati – nu condamnati – de acte de coruptie. Vi-l mai amintiti pe ministrul economiei, Codrut Seres? Dar pe ministrul apararii, Teodor Atanasiu?
Cum se proceda atunci? O simpla acuzatie in presa era de ajuns. Basescu cuvanta ceva despre respectivul ministru, DNA lua un dosar gol, scria pe el Atanasiu, de exemplu, punea inauntru cateva copii xerox cu articole din presa (o anumita presa, desigur…) si omul respectiv avea dosar penal. Si, conform standardelor clamate atunci de PD, trebuia sa demisioneze. Neaparat trebuia!
Ce ni se spunea? Ca, in Europa, o singura banuiala de coruptie ajunge pentru ca un ministru sa fie schimbat. Si daca e gasit, mai apoi, nevinovat? Voci ce se pretindeau curate ne lamureau ca am intrat in Europa, ca asa e in tarile civilizate, si ca, PANA LA LAMURIREA SITUATIEI, respectivul trebuie sa demisioneze sau sa fie demis. Si toate astea pentru ca asupra Guvernului, in ansamblu, sa nu planeze nicio umbra de banuiala.
Si asa s-a si procedat! Seres si Atanasiu au fost indepartati. La fel si alti ministri. Au plecat de tot, nu doar pana la lamurirea situatiei. Chiar daca intre timp au primit neinceprea urmaririi penale (celebrul NUP) nu i-a mai repus nimeni in functie…
Si cine erau atunci cei mai vocali aparatori ai acestor demiteri? Monica Macovei cumva? PD? Boc? Basescu? Dadadada, parca da!
Repet: compar situatia unor ministri acuzati cu situatia unui ministru condamnat! Ce spune acum Monica Macovei, doamna care se sesiza, vezi Doamne, si pentru o tentativa de coruptie? De ce tace printesa justitiara? Coruptii nostri sunt mai merituosi decat coruptii lor? Unde le e indignarea? Unde le e spiritul civic? Unde le e balanta?