Roxana, Andrei si...un vot.

Sunt o devoratoare de presa. Nu de azi, de ieri… Citesc ziare sau ascult la radio de cand ma stiu…Niciun nume romanesc consacrat in presa din Romania sau din strainatate nu cred ca mi-e necunoscut.
In afara de asta am avut mereu prieteni ziaristi. Sau din lumea literelor, in general…
Faptul ca eu insami nu m-am facut ziarist are o singura explicatie: am o profesie la fel de frumoasa, sau poate chiar mai frumoasa.. Altfel, scrisul si cititul ar fi fost cea mai mare pasiune.

Am urmarit cu placere si interes destinele unor scriitori si ziaristi pe care i-am remarcat in diferite etape ale evolutiei lor in presa. Pe doi dintre ei ii numesc acum: Roxana Iordache si Andrei Badin. De ce ii numesc pe ei? Poate pentru ca sunt mai aproape de varsta mea, poate pentru ca prin ceea ce scriu sunt mai aproape de crezurile si idealurile mele, poate pentru ca pe vremea cand ei erau aproape copii, in orice caz foarte tineri, ca si mine, ii consideram ca avand un curaj nebun scriind articolele pe care le scriau in “Romania Libera” la inceputului anilor ’90. Ani mizerabili. Ani impregnati de fesenism. Injositi de mineriade. Despre care imi amintesc pe de-o parte cu scarba, pe de alta cu nostalgie…Amandoi fac parte din grupul ziaristilor incomozi pentru orice regim. Si imi doresc sa ramana asa. Niste flacari arzande. Orgoliosi si incapatanati. Naravasi. Liberi. Ambitiosi. Adevarati profesionisti. Articolele Roxanei te faceau sa auzi biciurile pe langa urechile politicienilor. Taiau in carne vie. Ale lui Andrei sfredeleau spre zona intunecata a dedesubturilor comunismului, acolo de unde mizeria, scoasa la suprafata, erupe intr-o lava rosie, mucilaginoasa. Persecutati, amenintati, injurati pe de-o parte de forte ale raului sau iubiti pe de alta de mii de cititori, au mers mai departe amandoi; pentru idealurile lor, pentru familiile lor (de asemenea in trecut persecutate), pentru noi…
Amandoi au azi bloguri. Propriile lor ziare. Propriile lor redactii. Unde sunt liberi sa scrie ce vor si cand vor. Aici Roxana. Aici Andrei.

De neinteles, Andrei ne propune un vot. Se gandeste sa inchida blogul. Poate e obosit? Poate e prea scarbit? Poate e mai mult de atat si mai grav? Cu siguranta insa are nevoie de acest vot, altfel nu l-ar fi propus. Si de noi, cititorii lui.
I-am citit blogul inca de la primele postari. Aproape zilnic. Acopera o nisa pe care cred ca e singurul sau oricum printre putinele bloguri cu unic administrator si unic autor. E specializat pe fosta securitate, serviciile secrete foste si actuale, romane sau straine, stiri de la Europa Libera sau de la BBC, pe capitolul disidenti si diaspora, stiri despre Casa Regala, Religie sau comentarii de valoare din presa straina. Ofera des stiri in exclusivitate in special din dedesubturile politicii pe care presa romana le preia ceva mai tarziu. De asemenea prezinta scrisori deschise, apeluri, interviuri de la sau cu diverse personalitati de valoare. E un loc de intalnire pentru romanii din diaspora cu cei lasati aici, fosti colegi, prieteni…In fine, poate e mai mult de-atat dar asa m-am priceput sa-l analizez.
Intrati, votati, cititi din urma, salvati articole…Existenta lui badin.ro sta sub semnul intrebarii.

PS-Acelora, cu siguranta foarte putini, care se vor intreba ce rost au cele scrise mai sus, le spun si ii rog sa inteleaga atat: ca uneori, cei care scriu, au nevoie de feed-back-uri de la noi, cititorii, asa cum muzicianul se hraneste din aplauzele publicului. Nu va fie teama sa le oferiti daca simtiti nevoia. Pozitive sau negative. Dar civilizate si argumentate. Nu este pentru prima oara cand ofer un feed-back. Am mai scris cu drag si placere remarcand articole excelente ale lui Andrei Plesu sau Petru Clej, amintindu-mi de Paler sau de Monica Lovinescu…



PPS-O piesa care, din punctul meu de vedere, ii descrie in versuri si acorduri pe Roxana si Andrei. Si pe altii ca ei…



Adrian Ivanitchi - Arsura
Asculta mai multe audio Muzica »