"Scrisoare din Piata Universitatii". Reconstructia societatii civile, un pas catre conturarea identitatii nationale.

Andrei Badin a deschis aseara o discutie, pe facebook, pe o tema interesanta dar ampla: "Care este identitatea noastra nationala?" Tot Andrei, intr-o nota, scrie urmatoarele:

"Vorbeam de iubirea de tara. Acum 12 ani, la Edmonton, am cunoscut un grup de romani. Nu mai vorbeau romaneste. Aveau in piept ecusoane cu John, Elizabeth, Richard etc. Jucau si cantau intr-o limba pe care nu o cunosteau. Vorbeau despre o tara pe care nu o stiau probabil decat din povestirile bunicilor. Dar simteau romaneste mai mult decat multi dintre noi. Isi iubeau costumele populare. Le divinizau.

Apropo de cei care zic ca vor sa plece din tara. Nici stramosii celor de atunci nu au plecat de bine, dar si au invatat copiii si nepotii sa iubeasca o tara pe care putini din ei au vizitat-o. Au ajuns in Canada, unii dintre ei acum o suta si ceva de ani. Au infiintat langa Edmonton o localitate cu numele de Boian (dupa Boianul din Bucovina) si au reinventat Romania.

Am intalnit la Kitchener o comunitate la fel de puternica. Si un grup de romani cu o medie de varsta de 20 de ani care jucau romaneste cum nu o facem multi dintre noi. Nici unul nu stia romaneste. Noi nu stim decat sa injuram Romania. Nu ne place Basescu, nu ne place coruptia. Dar Romania e altceva. Cand o sa simtim asta vom sti sa ne iubim tara."

Lucrurile privite astfel par foarte frumoase... Dar e vorba de o Romanie idilica, pe care persoane cu radacini romanesti o construiesc departe de noi. Sa nu ne amagim. Romania nu a fost niciodata asa, ca-n basme. Nu exista si nu a existat niciodata acea Romanie fantastica. Nu poti sa iubesti la modul general Romania, un conglomerat de lucruri diferite, contradictorii chiar. Poti sa indragesti locuri, oameni pe care i-ai cunoscut... Dar sa zici ca iubesti Romania cu totul, mai ales daca nu ai cunoscut-o, mi se pare fals.

Dar de unde se trage acest patriotism teatral? De pe vremea cand Statul National nu era decat un deziderat. Lucian Boia spunea ca, odata formate statele nationale, acest gen de patriotism nu-si mai are sensul. E desuet, retrograd. E un deziderat implinit. De pilda, in cazul Romaniei, dupa ce s-a realizat Statul National, energiile creatoare s-au manifestat prin cultura, nu prin patriotism declarativ. Asta a facut ca sa avem, imediat dupa formarea statului, cativa ani de cultura (vreo 20), o perioada infloritoare, neegalata pana azi.

Acum stat avem. Iar lipsa patriotismului (un termen demonetizat, pentru care am mari retineri sa il folosesc) nu o resimt atat de acut cat simt de ani buni lipsa societatii. Societatea, in sensul acelei entitati care are o coeziune, reactioneaza solidar la un abuz, tine la principii, la valorile democratiei, construieste. Si nu se bate in piept cu o toxica "dragoste fata de Tarisoara si Popor". Nu poti sa spui ca iubesti Romania in lipsa acestei societati moderne. Dar cum o construim?

Va invit si eu la o dezbatere pe aceasta tema. Parerea mea e ca, momentan, singura sansa sa ne implicam in construirea unei societati moderne, e ca noi, blogggerii, sa promovam cat mai mult valorile democratiei: libertatea, egalitatea in fata legii, transparenta, toleranta, competitia dreapta, egalitatea sanselor si egalitatea in drepturi. Si sa taxam orice nerespectare a acestor valori. Aici, in online, avem (inca) libertatea deplina sa o facem. Si sa comunicam apoi pe orice cale cu cei care cred in constuctia unei societati civile active. Ar fi primul pas spre conturarea unei identitati nationale...

Iar daca ne trebuie un reper romantic care sa ne stimuleze cumva creator "avantul", eu zic ca nu opincile si portul popular ar putea sa ne aline "dorul de Romania" (o Romanie pe care nici noi nici "ei" nu o cunosc in opinici), ci asfaltul cald si prafuit pe care societatea civila romaneasca si-a purtat pentru ultima oara pasii.


Asculta mai multe audio Blog