Cu Marius Oprea

Pe 1 Decembrie, de Ziua Nationala, intrebata fiind de catre Spunesitu ce inseamna pentru mine patriotismul, enumeram cateva lucruri care ma emotioneaza. Spuneam asa: "Uneori, fiorul de patriotism ţi-l poate da sunetul viorii lui Enescu, în exil. Alteori, statura politică impunătoare a lui Corneliu Coposu. Mâinile murdare de pământ ale lui Marius Oprea, scormonind istoria. Privirea veşnic întoarsă către români a lui Paul Goma. Sau lacrima Regelui tău revenit în ţară." Habar nu aveam ca, peste doar cateva zile, aveam sa stau cu Marius Oprea la o masa, povestind. Ne-am intalnit miercuri seara, intr-o atmosfera calda, impreuna cu cativa bloggeri liberali, langa bradul de Craciun al Cafenelei Liberale.

Nu am filmat nimic. Nu a fost o intalnire CBL oficiala. Marius Oprea ne-a aratat poze, a povestit despre fiecare, ne-a aratat cateva filmulete... Dar am stabilit ca vom colabora, vom face cateva actiuni impreuna, incepand chiar de la finele acestei luni. Prima poza pe care ne-a aratat-o era cu o dacie papuc, rosie, "sediul" Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului, asa cum ii spunea razand. Era mandru ca din nimic au reusit sa repuna pe picioare un institut la care tine mult. Si asta aproape fara fonduri. Sau, ca sa fie mai exact, cu cei 10.000 de euro pe an donati de Fundatia Konrad Adenauer, gratie interventiei si aprecierii pe care Marius Oprea o are din partea Hertei Muller. S-a bucurat insa de sprijinul oamenilor simpli. "Peste tot lumea ne-a ajutat. N-am murit de foame, din contra".

Ne-a aratat apoi intr-o fotografie osemintele lui Valeriu Gafencu. Marius Oprea e 90% sigur, are destule dovezi, ca ii apartin Sfantului inchisorilor, cel despre care se spunea ca, inainte de moarte, avea chipul luminat. L-am intrebat si de Mircea Vulcanescu si mi-a zis ca da, e aproape sigur ca l-a gasit si pe el. Insa mai au de facut niste teste ADN costisitoare inainte de a anunta public. Apoi ne-a povestit de cazul Susman si de altele, la fel de interesante. Povestea unui cap ingropat, povestea unei maini gasite fara trup intr-o rapa... Sunt doar cateva dintre cazurile care l-ar infiora si pe Dostoiewski. Si care iti confirma ca asa-zisa condamnare a comunismului din 2006 nu a fost decat un balci pus la cale de "ei" si de oamenii "lor". Iar lucrurile nu trebuie sa ramana asa.

Ce sa mai, am ascultat cu sufletul la gura tot ce a spus... Ne-a povestit despre procesele pe care le-a indurat in anii '90, dar si despre cele de-acum. Despre cum, intr-o zi, soarta i-a scos in cale un taximetrist, in drum spre procesul cu ex-directorul SIPA Marian Ureche. Taximetristul fusese chiar soferul acestuia in vremea comunismului si i-a povestit in masina, catre tribunal, ca ministrul Justitiei din acea perioada, Rodica Stanoiu, ar fi fost recrutata de acest Marian Ureche, sub numele de cod "Paula". Un amanunt pe care l-a folosit la proces si care i-a schimbat cursul vietii, ducand in final la achitarea sa, dar si la deconspirarea fostului ministru.

In final am primit CD-uri cu filmul "Patru feluri de a muri", cu permisiunea de a-l publica. Despre politica am vorbit putin, dar Marius Oprea nu e un pesimist, asa cum poate ma asteptam. Ne-a repetat de cateva ori ca, dupa ce a scapat de inchisoarea care il astepta daca nu era impuscat Ceausescu, si de lepra de la Tichilesti, nu-i mai e frica de nimic si de nimeni.