16 mai 2013

Despre Demnitate: "Numai Securitatea vrea Republică"


Prietenul nostru, autorul blogului "Despre Demnitate", mi-a trimis astazi un articol pe care va invit sa il cititi. Veti gasi in el si alte argumente in favoarea Monarhiei, in plus fata de cele pe care probabil le stiti:

"Monarhie vs. Republică este una dintre cele mai false dezbateri din spațiul public din România. Se invocă argumente și de o parte și de alta, argumente emoționale din partea monarhiștilor sau importate din istoria altor țări din partea așa-zișilor republicani. Dacă România a avut multă vreme un model politic în Franța, în ceea ce privește experiența monarhiei nu avem nici o legătura cu această țară. Într-adevăr, ce diferență mai mare s-ar putea vedea decât între instaurarea republicii în Franța față de instaurarea republicii în România?

În 1789, monarhia absolutistă franceză este înlăturată de o revoluție care va influența vreme de sute de ani gândirea politică din întreaga Europă. Practic, în afară de aristocrație, toate categoriile sociale s-au aliat pentru a instaura un regim politic care să trateze cetățenii într-un mod echitabil. Așa cum funcționa monarhia franceză, decuplată de problemele națiunii, incapabilă să se reformeze pentru a-și conduce poporul în secolul XIX care tocmai bătea la ușă, instituția expirase, nu mai avea nici o credibilitate. Astfel, regele Louis XVI este executat, monarhia este eliminată sângeros de către lumea cea nouă a unui radicalism care a făcut posibilă apariția stângii politice.

În 1947, monarhia era înlăturată din România cu forța de către niște teroriști comuniști impuși de URSS. Ce discuție de principii ar putea fi invocată în acest caz? Abuzase monarhia de putere și devenise caducă? Nicidecum. Cauzase monarhia un dezastru economic? Nici vorbă. Dacă populația României s-ar fi răsculat și ar fi demonstrat în piețele tuturor orașelor împotriva monarhiei, așa cum a făcut-o în 1989 împotriva comunismului, atunci da, s-ar fi putut discuta astăzi, la rece, în cel mai rațional mod, despre beneficiile și defectele republicii sau ale monarhiei.

Neseriozitatea discursului republican începe atunci când se aruncă la gunoi principiile și încep reproșurile la adresa Regelui Mihai I. Din păcate, în România, atacul la persoană ține loc, de prea multe ori, argumentelor logice. Fiind vorba de o monarhie constituțională, regele nu poate fi creditat cu reforme economice sau sociale, acestea fiind mai degrabă apanajul guvernului. Există cel puțin două decizii politice extrem de importante luate de regele Mihai I. În primul rând este vorba de înlăturarea de la putere a mareșalului Ion Antonescu într-un context în care menținerea alianței cu Germania lui Hitler garanta României un teatru de război sângeros vreme de luni și luni de zile. Cu Antonescu sau nu, comunismul ar fi fost instaurat de către sovietici exact în aceeași formă. Dar cu Antonescu rezistând de partea lui Hitler, țara noastră ar fi fost o ruină la sfârșitul războiului. Fără mareșal, luptele pe teritoriul românesc au durat mai puțin de două luni. A doua decizie a fost greva regală, atunci când regele nu a vrut să mai semneze nici un act emis de guvernul lui Petru Groza, ca răspuns la abuzurile față de democrație pe care comuniștii le comiteau zi de zi.

Cu toate acestea, reproșul cel mai amar pe care-l fac republicanii regelui Mihai este tocmai abdicarea. Este de neînțeles. Dacă te declari republican, cum ai putea deplânge o abdicare? În fond, abdicarea în favoarea republicii ar trebui să fie o zi pe care republicanii s-o sărbătorească în fiecare an. De ce n-o fac? Doar pentru că în urma zilei de 30 decembrie 1947 s-a instaurat Republica Populară Romînă? Logic ar fi, pentru un republican cu convingeri ferme, să se aplaude gestul abdicării, ca un ultim moment de luciditate, în care regele și-a dat seama că instituția pe care o reprezenta este falimentară. Dar nu, republicanii dâmbovițeni pretind o zi de doliu, de rușine națională. Cum e posibil așa ceva? Prin ce contorsionare a minții se poate obține o asemenea acuză? Răspunsul este unul foarte simplu: în România nu există republicani autentici, ci doar interese politice care propagă mesaje tipic securiste, niște biete sofisme străvezii.

Mai mult, majoritatea celor care denunță monarhia și se pretind republicani se declară a fi oameni cu orientare politică de dreapta. E foarte adevărat și că mulți dintre acești filosofi ai dreptei sunt angajați la stat, atârnând de o leafă bugetară, departe de orice antreprenoriat. În România de dinainte de război, singurii republicani erau comuniștii, social-democrații sau, în urma conflictelor violente cu regele Carol II, au devenit contestatari și legionarii. Cu alte cuvinte, tradiția republicană din țara noastră este ori de stânga, ori extremistă. Nici o legătură cu dreapta. Un motiv în plus să identificăm mentalitățile profund comuniste din gândirea acestor așa ziși oameni de dreapta cu convingeri republicane din România. Un exemplu mai mult decât clar despre receptarea incorectă principiilor politice este identificarea politicilor de austeritate ca măsuri tipice de drepta. Nimic mai fals, ultimul mare susținător al austerității a fost Nicolae Ceaușescu, imposibil de asociat cu dreapta. Apoi, cum să te declari “de dreapta”, în continuare anticomunist (pentru că ai condamnat drept ilegal regimul comunist din România) dar să susții că Republica Populară Romînă ar fi alternativa corectă la monarhie?

Acest grup al oamenilor autoproclamați drept "autentic de dreapta" îl consideră lider natural al lor pe președintele Traian Băsescu. Și el se declară în orice ocazie ca fiind un om "de dreapta". Dincolo de realizările sau eșecurile sale, un lucru este sigur: abilitatea sa de politician a depășit orice record anterior numai și dacă ne aducem aminte de campaniile electorale câștigate în ciuda prognozelor nefoavorabile sau chiar foarte nefavorabile, sau de evitarea demiterii în urma a două referendum-uri. Această abilitate ieșită din comun a produs și efecte neașteptate. Unul dintre ele este acela că toți românii au înțeles cât de importantă este Constituția și cât de prost a fost întocmită legea fundamentală după 1989. Președintele a interpretat și a forțat limitele Constituției de atât de multe ori încât azi, articolele acesteia par să-și fi pierdut semnificația. E și asta o realizare! Pentru că azi a devenit evident că această Constituție trebuie schimbată cu una nouă, care să nu mai permită atâta flexibilitate. O bună ocazie de a se rediscuta dacă articolul 1, paragraful 2 (Forma de guvernământ a statului român este republica.) mai trebuie menținut sau nu.

Cu alte cuvinte, ce-ar fi mai bine să avem, un rege sau un președinte? Din păcate, istoria ultimilor 8-9 ani ne-a învățat multe lucruri de care nu cred că aveam prea multă nevoie, în ceea ce privește ce ar trebui să facă sau să nu facă cea mai importantă funcție din stat. Privind această perioadă de 8-9 ani, care se va extinde fără probleme la un deceniu, putem afirma cu certitudine că un un rege NU ar face o serie de acțiuni, pe care ultimul președinte al României le-a întreprins cu seninătate.

  1. Este greu de imaginat o întâlnire între regele Mihai I și un patron de club de fotbal la un șpriț într-o cârciumă. Chiar dacă regele este un mare automobilist, nu mi-l pot imagina nici o clipă îndepărtând gărzile de corp și apoi urcându-se băut la volan și întreținându-se amical cu niște băieți din presă. Vă puteți imagina așa ceva? Nu numai regele Mihai, dar orice monarh din Europa? Regele Juan Carlos al Spaniei este amator de fotbal, dar nu-l pot vedea fraternizând într-o bodegă la o tequila cu președintele lui Real Madrid.
  2. Este imposibil, de data asta nu trebuie să facem nici un efort de imaginație, ca regele Mihai să poată vorbi degajat și zâmbitor despre "partidul meu preferat". Un rege nu provine dintr-un partid, și chiar dacă ar avea vreo simpatie umană față de membrii vreunui partid, nu și-a manifesta această simpatie în plan politic. A spus vreodată regina Angliei că partidul laburist ar fi partidul ei de suflet?
  3. Este imposibil ca regele Mihai să apară la TV cu o jachețică fără mâneci și să se despartă de vreun partid de suflet pentru că nu i-a votat protejata sa la conducerea acelui partid. S-a pomenit undeva în vreo monarhie așa ceva? În Belgia? În Olanda? Oriunde în vreo monarhie din Europa? Nu. Nu s-a întâmplat. Nu se va întâmpla. În România, un președinte poate să facă asta.
  4. Este imposibil ca regele Mihai să anunțe România că își construiește un partid, pornind de la o fundație, de la un ONG cu care peste câteva zile se va întâlni din nou la cârciumă. Nu reiau argumentele de mai sus, e aceeași logică a bunului simț
  5. Este imposibil, în suma celor scrise mai sus, ca un rege să se declare de dreapta sau de stânga, susținând prin asta un partid sau altul. Un rege nu poate fi decât al tuturor. Așa cum, în teorie ar trebui să fie și un președinte, iar în cazul României nici un președinte nu a reușit să se detașeze de partidul din care a provenit, poate cu excepția lui Emil Constantinescu.
  6. Este imposibil să auzi din gura regelui Mihai cuvintele "țigancă împuțită", sau “măi animalule!” nu numai pentru că el nu s-ar pune într-o situație în care să se simtă agasat de presă după o baie de mulțime într-un supermarket, ci, mai ales, pentru că toți cetățenii României sunt priviți la fel de către monarh, indiferent de etnie. Drept urmare, nici un cetățean nu ar putea fi catalogat cu vreun apelativ care să facă trimitere în mod peiorativ la vreo altă etnie. De aceea familia regală este înscrisă la Yad Vashem, iar politicienii români, nu. Și familia regală britanică este vânată de paparazzi, dar regina Angliei nu va fi niciodată expusă că a smuls vreun telefon mobil din mâna unui ziarist și apoi să fi cochetat cu expresii de tipul "You saw that bitch? Fucking nigger...". Sau cumva credeți că ar fi posibil să vă distrați atât de tare cu BBC?
  7. Un rege va transmite întotdeauna un mesaj de solidaritate și de empatie către cetățeni. Asta ar trebui să facă și un președinte. Pe cale de consecință, având în vedere că regele nu se ocupă de economie, un anunț de tăieri de salarii și de slujbe îl va face întotdeauna primul ministru într-o monarhie. De aceea a devenit celebră (nu numai) pentru austeritate premierul Margaret Thatcher și nu regina Elisabeth II. Sau vă imaginați cumva că regina ar fi calculat șansele electorale ale conservatorilor și ar fi negociat cu premierul cine să-și asume anunțul politicilor de austeritate?
  8. Regele Mihai, vă asigur, nu va apare niciodată la un talk show, ca să-și dea cu părerea despre un lider al opoziției, chicotind în timp ce îl etichetează drept o "maimuțică (sic!) care face frumos" ca să placă în fața liderilor simbolici ai vreunui partid. Nici nu va eticheta pe vreun ministru de Justiție drept "o catastrofă" doar pentru că nu a acceptat un compromis propus de el. Nu va explica niciodată că nu vorbește cu un politician al cărui nume nu și-l amintește, dar e vorba de “ăla mic, cu capu’ mare”. O fi vreun precedent, să zicem în cazul Suediei? Nu prea cred.
  9. Îmi este imposibil să-mi imaginez chiar și o banală discuție despre cum se bea whisky, cu patru cuburi de gheață, la OTV, în cazul Regelui Mihai.
  10. În fine, cel mai important, un rege, oricare ar fi el, într-o monarhie constituțională, nu are calcule electorale, nu depinde de partide, nu-și calculează mandate, nu are de ce să influențeze viața politică ci doar statul, prin vegherea democrației."

27 de comentarii:

Anonim spunea...

Mi se pare exagerat sa spui ca numai securitatea vrea republica. Adica daca francezii, nemtii, americanii,cehii, ungurii, elvetienii si atatia altii n-au rege e din cauza securitatii???

Lilick spunea...

Se refera doar la Romania.

Anonim spunea...

Punctual exact!
La noi, numai Securitatea(adica SRI, SIE, STS, SPP, DNA, CSM, CCR) se va lupta efectiv, sa salveze republica. Ori, daca USL se rupe (si se va rupe, curind), sansa lui Antonescu de a ramine in istorie, nu este aceea de a se ambitiona la desarta presedintie, ci de a coagula toata energia societatii democratice, cita mai exista(si mai exista!), spre reinstaurarea monarhiei consdstitutionale . Doar asa s-ar putea salva rapid tara, fara alte si alte generatii de sacrificiu,de la purgatoriul prin care a trecut si tot trece, din 1947 incoace. Dar, tare ma tem ca... Ambitie, numele tau e Adina!.
Anonymus Magnus

Lilick spunea...

Magnus, ambitie prosteasca. Nu va ajunge nici presedinte si nu va lasa nici ceva in urma. Macar modificarea art 152 ar putea-o face.

c.i. spunea...

Zice autorul ca:

"Din păcate, în România, atacul la persoană ține loc, de prea multe ori, argumentelor logice."

Iar pe urma:

"E foarte adevărat și că mulți dintre acești filosofi ai dreptei sunt angajați la stat, atârnând de o leafă bugetară, departe de orice antreprenoriat"

Nu, eu cu oameni din astia prosti nu o sa discut veci despre monarhie. Si am citit cu rabdare articolul sperand ca o sa ma paleasca vreun argument monarhist. Dar nu, aceleasi povesti eterne cu
Mihai si cu comunistii.

Daca autorul crede ca republicanii sunt republicani pentru ca sunt comunisti sau capitalisti sau fani Mihai sau Iliescu, se inseala.






Lilick spunea...

c.i., inteleg ca esti republican. Care sunt argumentele tale pro republica, ca nu ai enuntat niciunul?

Augustin Radescu spunea...

Un text subtire, cu pretentii mult mai mari decit putirinta, din care aflam ca autorul isi chestioneaza vreo 3 cunoscuti ce se declara republicani si de-aici trage concluzii cu valoare de statistica nationala. Concluzii care mai de care mai abracadabrante: ca populatia Romaniei se imparte in monarhisti si asa-zisi republicani, care au un discurs neserios, se agata ca scaiul de Mihai, reprosindu-i abdicarea (??? – aaa, se refera la fratii Basescu!)), se declara de dreapta (probabil aceiasi) etc.
Eu, de exemplu (ca sa-i imbogatesc autorului cunostintele in materie de reprosuri la adresa lui Mihai) am auzit ca i se imputa cu totul altele: ca ar fi plecat cu lucruri care nu erau ale lui, ca relatiile lui cu Stalin n-au fost tot atitea motive de mindrie, ca hotarirea lui de a-l elimina pe Antonescu n-a fost a lui etc. Probabil sint doar birfe rauvoitoare.
Oricum, constat ca, de la discutia despre monarhie, CA INSTITUTIE, autorul se limiteaza la Mihai I. Or, pina la o – absolut ipotetica – reinstaurare a monarhiei ar mai fi ceva timp. A analiza ipoteza ca vom deveni monarhie cu un rege de, sa zicem, 98 de ani, mi se pare cel putin lipsit de pragmatism.
Ca o paranteza strict personala: eu, unul, nu-i reprosez nimic lui Mihai, dar foarte multe lui Carol al II-lea.Vad ca autorul se fereste sa aminteasca de acesta, pe principiul gunoiului sub pres, si se intreaba, ingenuu: “abuzase monarhia de putere?” Da, domnule monarhist, abuzase al naibii!
Aceeasi atitudine si in privinta abdicarii (evident impuse) a lui Mihai, “uitind” ca drumul monarhiei in Romania a fost deschis tot printr-o abdicare, cel putin la fel de necurata, a domnului Cuza.
In rest, textul abunda in exprimari pe care autorul le crede argumente, dar nu sint decit convingerile sale (ceea ce e un pic altceva!):
“putem afirma cu certitudine ..., este greu de imaginat ... nu mi-l pot imagina nici o clipă... vă puteți imagina așa ceva? nu-l pot vedea ... este imposibil, de data asta nu trebuie să facem nici un efort de imaginație, ca regele Mihai să poată... este imposibil ca regele Mihai ... este imposibil ca regele Mihai să ... este imposibil, în suma celor scrise mai sus, ca ....Este imposibil să auzi din gura regelui Mihai ....Regele Mihai, vă asigur, nu va apare niciodată.... (cu gramatica din text!) ... imi este imposibil să-mi imaginez “(toate acestea sint copiate din text!)
Ei, dupa atitea “argumente”, mai ca-mi vine sa devin si eu, un pic, monarhist. Cu o conditie simpla: postul de rege sa fie scos la concurs si confirmat o data la 4 ani!

Adrian Stoica spunea...

Domnul acela care întreține blogul "Despre demnitate" ar face bine să povestească puțin despre dictatura carlistă.
Am un profund respect față de persoanele care denunță și luptă activ împotriva oricărui tip de totalitarism, ceea ce nu pot, desigur, afirma, despre cei care luptă împotriva unui singur tip de totalitarism.
Din punctul meu de vedere, afirmația din titlul articolului este o generalizare nefericită, discriminatoare și incitantă. De altfel, Securitatea ca instituție și-a cam încetat activitatea cam de multișor ... dar asta e altă poveste.
Trecând peste insultă și discriminare, mă întreb: alt slogan n-au găsit monarhiștii? Că pe ăsta l-am auzit de mii de ori, începând cu "cine-a stat cinci ani la ruși ...".

AristotelCostel spunea...

@c.i.

Nu e un atac la lepre de tipul MRU, ci doar o coincidenta.

Dar sa plantezi decanul de la Facultatea de Asistenta Sociala pe post de "lider" al "dreptei", pana se oficializeaza revenirea... securisto-comunistului Traian Basescu... si sa mai si convingi 'telectuali retardati, amatori de contributors... spune TOTUL despre halul in care... existati. :)

Lilick spunea...

Augustin si Adrian, cati ani de dictatura au fost in timpul Monarhiei si cati pe vremea republicii? Ia sa vedem, cine are curajul sa scrie despre diferenta asta enorma...

Adrian Stoica spunea...

Depinde de ce fel de dictatură vorbim. Dacă ne referim strict la Hohenzollerni, atunci au fost opt decenii, din 1866 până în 1947. Republica e din 1947, 30 dec., practic din 1948. Până la optzeci de ani mai sunt.
Asta dacă vorbim de perioadă. Dacă e vorba de alte lucruri, iar putem discuta.
Sigur, putem vorbi, și vorbim, desigur, la modul obsesiv despre arestații și deportații din perioada "obsedantului deceniu" (1950-1960). Nu e o circumstanță atenuantă, dar trebuie remarcat că, în acea perioadă România nu era un stat suveran, exista o armată de ocupație în țară. Și e de discutat ce s-a întâmplat cu armata română care luptase în războiul mondial.
Ok, ce se întâmplase cu un deceniu și jumătate în urmă, pe timpul dictaturii carliste, pe vremea în care, totuși, România nu era un stat ocupat? Cum au fost posibile pogromurile de la Iași, Dorohoi și București? Cum a fost posibilă apariția legionarilor și cum au fost posibile crimele acestora. cum a fost posibilă, mai apoi, represiunea antilegionară?
Să vorbim despre răscoala din 1907 sau despre revoltele muncitorești din 1929-1933? Sau, poate despre revolta din Valea Jiului din 1977, sau de ce de la Brașov, din 1987? Despre astea din urmă s-a tot vorbit. Dacă vorbim de răscoala din 1907, de exemplu, vorbim de un număr de cca. 10.000 de morți - diferite surse independente vorbesc de un număr cel puțin dublu, dar ... treacă - în condițiile unei Românii mult mai mici decât acum. Adică: o singură revoltă din perioada monarhiei s-a soldat cu mai mulți morți decât toate revoltele din perioada republicană la un loc - incluzând aici și "marea revoluție" din 1989.

În fine ... "cel mai important, un rege, oricare ar fi el, într-o monarhie constituțională, nu are calcule electorale, nu depinde de partide, nu-și calculează mandate, nu are de ce să influențeze viața politică" - așa e? Adică e un fel de Dumnezeu, de fapt chiar e un(s) de Dumnezeu. Și, vezi cum e? Nici Dumnezeu nu-și face calcule electorale, nu influențează, nu minte, nu fură, nu (prea)curvește, dar supușii lui o fac cu atâta sârg, încât nici nu-i nevoie de altceva.
În concluzie, bătălia pentru monarhie e, de fapt, bătălia corupției care s-a săturat să se tot reinventeze cu fiecare ciclu electoral. Nu e și bătălia mea.

Lilick spunea...

Pai nici nu a zis cineva ca ar fi batalia ta, Adrian. Batalia pentru Monarhie e batalia pentru valorile nationale, pentru normalitate, pentru sustinerea adevarului istoric, pentru o Romanie mai bine reprezentata.

Augustin Radescu spunea...

Lilick, monarhia nu e natia, mai terminati cu exaltarea asta; unde scrie ca daca nu esti monarhie, nu poti sustine adevarul istoric?
In plus, am observat un lucru bizar: voi, astia care militati pentru monarhie, evitati sa ne spuneti si pe cine ati vedea rege al Romaniei! Caci un Mihai, ale carui calitati (din tinerete) nu le cunosc, ar avea peste 95 de ani, atunci cind, eventual (slaaabe sperante) ne-am intoarce la monarhie; cine crezi ca-si mai pune mari sperante in el?
Ori voi ar trebui sa convingeti un imens numar de oameni sa voteze asa ceva (doar nu vreti sa revenim la monarhie printr-un referendum dezgustator, cum a fost cel din 1866, cind 99,97% au fost "pentru", mai rau ca pe vremea lui Ceasca). O fi, poate, Duda? O fi vreo mutare surpriza? Spuneti oamenilor, apucati taurul de coarne, sa vezi ce greu e!

Despre demnitate spunea...

Candiano Popescu, Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu - ei sunt cei care au condus republicile românești.
A demonstrat vreunul dintre ei că republica și numai republica... (restul completați dvs.)

Nu orice republican e securist și nici comunist. Propaganda republicană este de sorginte securistă. Această propagandă a avut efect asupra oamenilor, astfel încât, după ce li s-a repetat la infinit RPR și RSR au ajuns să creadă că nu mai există altceva decât republica. Despre asta este vorba.

c.i. spunea...

Aristotel Costel, atata timp cat monarhistii de pe blogul asta cenzureaza posturi anti-monarhie, eu nu fac decat sa imi intaresc convingerea ca monarhia e doar un bullshit.

Augustin Radescu spunea...

Domnule, in titlul textului pe care l-am citit spuneati altceva; v-ati razgindit?
Pe de alta parte, invatati sa acceptati ca oamenii pot gindi si altfel, si ca nimeni nu v-a facut depozitarul adevarului absolut. Altfel, veti avea succesul PNT-ului, care a privit prea mult in urma si prea putin spre viitor!
P.S. N-a zis nimeni ca republica si numai republica; dv. spuneti monarhie si numai monarhie!

Adrian Stoica spunea...

Mă lămurește cineva ce e cu "demnitatea" asta? E, precum, dreptatea, o chestie diferită pentru "căței" si cu totul altceva pentru "dulăi", sau privește pe toată lumea fără "osebire"?
Fac această întrebare pe baza atitudinii monarhiei românești față de evrei, pe tot parcursul istoriei sale. Astfel, proaspătul "uns" rege Carol I a purces de îndată la abrogarea articolului 7 al codului civil al lui Cuza, prin care se prevedea posibilitatea dobândirii cetățeniei române de necreștini. Evident, până la instituirea unui stat fundamentalist ortodox nu mai era decât un pas, și dacă nu ar fi existat intervenția fermă a puterilor europene, mergând până la nerecunoașterea independenței dobândite pe câmpul de luptă, probabil că lucrurile ar fi evoluat mai devreme în această direcție. Oricum, una din culmile ipocriziei regimului monarhic o constituie declararea, de către Carol al II-lea, a evreilor ca "inferiori", asta în timp ce se tăvălea cu evreica Grunberg-Lupescu și gira afacerile oneroase ale lui "Măxulică" Auschnitt.
Fac și eu o afirmație, dacă te ține: Vodă Cuza a făcut pentru România, în șapte ani de domnie, mai mult decât tot Hohenzollernii în cei șaptezeci care-au urmat! Și mai mult decât ar fi făcut și alți șapte sute, dacă nu le-ar fi tăiat comuniștii "macaroana".
Nu există o altă motivație pentru revenirea la un regim monarhic decât aceea pe care a avut-o "Monstruoasa Coaliție" care l-a înlăturat pe Cuza. Iar aceea nu viza, nicidecum "valorile naționale", ci interesul personal.

Despre demnitate spunea...

Dragi tovarăși (și pretini) republicani sadea,

Urmează ce? Să facem apel la exemple istorice de pe vremea dacilor? Să construim galerii de voievozi care au făcut tot felul de isprăvi, desigur, toate mai importante decât ce a realizat Monarhia? Desigur, în capul unei asemnea liste nu ar puta sta decât un președinte. Am mai văzut undeva asta, nu?
Manualele de istorie comuniste v-au băgat în cap o operetă în care patriotismul era o noțiune însușită probabil chiar și de gânditorul de la Hamangia, numai și numai ca să nu se dea credit Monarhiei.
Foarte interesant ultimul comentariu, cel în care este denunțat antisemitismul casei regale și în același timp se menționează cu scrupulozitate numele de evreică al Elenei Lupescu. Superb, sau ce?
Pentru completarea studiilor legte de antisemitism, poate ar fi util să citiți acest articol:

http://despredemnitate.wordpress.com/2011/08/01/schindler-romania/

Și poate verificați și poziția nr. 14 din acest tabel:

http://www.yadvashem.org/yv/en/righteous/pdf/virtial_wall/romania.pdf

Inutil să mai afirm că dictatura lui Carol II a fost o glumă nevinovată față de mărețele realizări ale primilor doi conducători de republică romînă.

Minimalizarea importanței monarhilor României este o idee de o puritate comunistă perfectă care nu poate fi decât creația unor unelte de propagandă feroce, așa cum erau manualele de istorie, dincolo de care nu ați reușit să treceți.

Trăiască Iliescu!

Lilick spunea...

Despre Demnitate, ce sa faci? Unii au in sange propaganda comunismului. Nu mai poate fi scoasa de acolo.

Adrian Stoica spunea...

@Despre demnitate: Domnule, cred că nu ajungem la nicio socoteală. Eu vorbeam de LEGI, dumneavoastră vorbiți de persoane. Păi n-au nicio legătură, mă iertați.
Văd că vă place să faceți comparații ... ieșiți din maniheismul ăsta ridicol. Despre ce securitate vorbiți? Mulți susținători ai republicii erau la grădiniță când a fost dizolvată securitatea. Sau ați adoptat aceeași teză cum că și azi țara ar fi condusă de comuniști și securiști? Nu spun că n-ați avea dreptate, cu siguranță mai sunt foști comuniști/securiști în structurile de putere, dar, între timp au fost puțin și feseniști, și țărăniști, pedeliști, liberali, monarhiști, ecologiști, agrarieni și dracu' știe ce n-au fost.

Lilick spunea...

Nu vorbim despre persoane. Ci despre manipulare si mentalitati.

Adrian Stoica spunea...

Lilick, vreau să înțeleg un lucru, și, în ideea că vei încerca să mă "luminezi", îți mulțumesc foarte mult. Dacă domnul "Despre demnitate" are de adus completări, îi mulțumesc și lui foarte mult.
Și, vreau să fie clar de la început: nu e vorba de trolling, de miștocăreală sau de altele asemenea. E vorba de o întrebare serioasă, la care aștept un răspuns serios.
"Se aude în târg" că, în spatele celor mai multe mișcări și atitudini pro-monarhiste ar fi chiar Băsescu, care ar dori astfel să-și conserve puterea. Scenariul de bază e următorul: în urma presiunilor "opiniei publice" etc., se ajunge la o modificare constituțională în sensul transformării/revenirii României la monarhie. Numai că, brusc, în acl moment, apare un element surpriză, care pune foarte serios în discuție legitimitatea regelui Mihai și a descendenților săi. Nu vreau să insist în această direcție, de-a lungul vremurilor s-au spus multe, și încă si mai multe pot fi inventate ad-hoc. În momentul în care această lipsă de legitimitate este "dovedită", se pune, firesc, problema alegerii/desemnării unui suveran "legitim". Cin' să fie, cin' să fie? Cine altul decât Paul, cu care Băsescu e de mult în tandrețuri, și care, zice-se, e controlat de Băsescu etc.
Presupunând, așadar, că un asemenea scenariu ar avea vreo șansă, te rog să-mi răspunzi la următoarele întrebări:
- Cunoști vreun element care ar putea infirma existența acestui scenariu - de exemplu, poți exemplifica măcar cu o intervenție clară anti-monarhică a lui Băsescu? Repet: împotriva sistemului monarhic, și nu împotriva unei persoane.
- Având în vedere existența acestei posibile ambiguități, de ce tu personal, prietenii tăi, nu vă declarați doar "pro-Mihai" sau ... - nu știu ce cuvânt s-ar potrivi mai bine - ci monarhiști? Monarhiștii sunt cei care susțin un sistem politic, și nu o persoană.
Ei, ar fi mai multe, dar cred că, pentru început ar fi suficient.
Și - e opinia mea nesolicitată - ar fi mult mai bine să ieșiți din această ambiguitate cu privire la persoană. Să spuneți foarte clar pe cine susțineți și pe cine nu pentru tron. Așa cred eu, dar s-ar putea să greșesc.

Lilick spunea...

Adrian, nu stiu prin ce targuri te invarti tu, insa prin targurile prin care ma invart eu se spune si se aude ca niciun presedinte sau prezidentiabil nu isi doreste Monarhia si nu o va aduce vreodata. Nu e in legea firii ca cineva care militeaza pentru prezidentialism sau pentru a ajunge presedinte sa isi doreasca in acealsi timp si Monarhia. Cei mai mari dusmani ai Monarhiei sunt cei implicati in lupta prezidentiala, prin urmare si Basescu.

Adrian Stoica spunea...

Lilick, nu ai răspuns întrebărilor.
Și, cu privire la "legea firii", nu știu ce să zic. Napoleon I îți spune ceva? Da, da, împăratul francez. Și el a fost, la un moment dat, republican, chiar foarte republican, a fost și "prim consul al republicii", adică tot un fel de "sef al statului", dar asta nu l-a deranjat prea mult să devină împărat. Dimpotrivă eu aș socoti oarecum ciudată lipsa de dorință a unuia care a dobândit un mandat de președinte să nu-l dorească pe-al doilea, și dacă l-a obținut pe-al doilea, să se vrea președinte pe viață, iar dacă e președinte pe viață, să se vrea "împărat", iar dacă e împărat, să se vrea Dumnezeu.
Probabil, însă, că întrebările mele au fost prea agasante. O zi bună și spor!

Despre demnitate spunea...

Cred că dl. Adrian Stoica are dreptate, mai ales la manevra cu Paul.
Drept urmare, ca să prevenim acest scenariu să se întâmple, singura șansă este să susținem cu toții republica.
Este singura opțiune de a avea și democrație și haos în același timp. Independența din 1877? A fost demult. Marea Unire? O făcea oricum Ceaușescu mai târziu. Salvarea României de la distrugere în război? O greșeală.

Pe bune??

Adrian Stoica spunea...

Și app. de "târguri", uite o sursă:
http://dantanasescu.ro/2011/11/15/vom-avea-in-2014-regele-paul-de-romania-by-basescu.html
Nu-i chiar serioasă, și nici nouă, dar am preferat-o tocmai pentru a arăta că scenariul nu l-am visat eu, și de asemenea, că nu e chiar o pocnitoare de "ultim moment". E o chestiune care se cunoaște de multă vreme, și dacă nimeni nu vrea să vorbească, să lămurească odată lucrurile, eu ce pot crede? De ce nu spui lucrurilor pe nume? De ce nu spui clar: "sunt pro-Mihai, dar anti-Paul"? Sau, cum ești. Fiindcă, a fi monarhist nu exclude varianta cu Paul, și, de ce nu, nici pe aceea cu Băsescu însuși. Uite un alt art., e plin netul de așa ceva:http://www.cotidianul.ro/paul-lambrino-unealta-regimului-basescu-a-vandut-pielea-ursului-din-padure-203105/

Lilick spunea...

Adrian, te rog eu mult, sa nu imi mai pui mizerii extremiste. Ce legatura are Paul cu regalitatea, cu Casa Regala? Chiar el a recunoscut ca e un "prins repiublican". Deci sa ne scuteasca acel bufon sustinut de Ilici si mai apoi de Basescu.