M-am uitat la ceremonia dedicata celor 70 de ani de la eliberarea
lagarului Auschwitz-Birkenau, transmisa in direct pe YouTube. Impresionanta. La un moment dat s-au cantat compozitii
ale lui Simon Laks, cel despre care am aflat ca a fost, timp trei ani, dirijorul
orchestrei lagarului de concentrare, in timp ce era detinut acolo.
Simon Laks a scris mai tarziu
despre rolul muzicii ca instrument suplimentar de tortura, folosit de
nazisti pentru dominarea totala a detinutilor. Un subiect foarte
interesant, si destul de putin tratat, despre felul cum muzica poate deveni o arma de exterminare.
Cate ceva despre Simon Laks si muzica lui inspirata de experienta dramatica pe care a trait-o, redate de fiul dirijorului, in filmul de mai jos.
Una dintre primele notite scrise atunci cand a ajuns la Auschwitz: "... Pupitre! Pupitre!(...)Unde exista pupitre trebuie sa existe si muzicieni. Nu se poate una fara cealalta. Dar cine canta aici? Calaul sau victimele? Si ce fel de muzica se canta? Dansuri macabre? Marsuri funebre? Ode lui Hitler?..."
Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia
-
*Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia* – Energi terbarukan di
Indonesia akan meningkat jika negara terus memanfaatkan energi panas bumi.
Indon...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu