11 ian. 2015

Dubla tragedie care a dus la nasterea lui "Charlie".

Banuiesc, si nu banuiesc, sunt mai mult decat sigura ca daca cei asasinati la Charlie Hebdo ar mai fi putut desena azi, si-ar fi ridiculizat si caricaturizat propria moarte si tot ce s-a intamplat si se intampla azi in jurul ei. Dupa cum spunea partenera de viata a directorului saptamanalului, pentru ei viata era un lucru mai putin important decat idealul de a fi liberi si a rade de absolut orice. Chiar si de moarte. Dar despre felul cum tratau ei moartea, si in general tragediile, o sa scriu ceva mai jos.

Pentru cei mai multi dintre noi, cei care am trecut prin comunism, care iubim enorm libertatea, a ne pune viata pe locul doi atunci cand nu exista un pericol real pentru suprimarea libertatii, cand ai libertatea sa te exprimi cum vrei - libertate pe care caricaturistii asasinati de la Chalie o aveau din plin - sa pui asadar viata din start pe locul doi ni se pare un lucru de neconceput. Si e normal si natural sa fie asa. Pentru ca stim mai bine decat altii ca cei care si-au jertfit viata pentru un astfel de ideal inalt in comunism, libertatea, au facut-o doar pentru ca ea, libertatea, fusese suprimata la modul cel mai concret.

Pana la urma, cred ca idealul celor de la Charlie, de a caricaturiza absolut orice, fara limite, era, si probabil va fi si de acum incolo, consecinta unei lipse de cauze reale si de idealuri la care a ajuns stanga occidentala. S-au cam terminat cauzele si idealurile? Bon, incepem sa le inventam. Bineinteles ca nu ii invinovatesc pentru asta, cum nu imi permit sa judec un sinucigas. Analizez mai mult timpurile pe care le traim. Si chiar mi-as dori ca moartea lor sa nu fie degeaba, sa ne trezeasca pe toti putin pentru ce avem de facut.

Povestea in anii '90 un imens caricaturist roman, Matty, cum pe vremea comunismului nu aveai voie sa caricaturizezi mai nimic. Politica, nu. Sex, nu. Religie, nu. Imaginati-va caricatura fara politica, religie si sex. E greu, nu? Trebuia sa fii genial, cu toate aceste constrangeri, sa poti face un desen la care lumea sa rada. Si am avut intr-adevar caricaturisti geniali, chiar si asa, lipsiti de libertatea de a desena orice, cu creioanele "rupte". Ori cei de la Charlie aveau toata libertatea...

Va spuneam ca sunt sigura ca Wolinski, Chab, Cobu si restul ar rade azi in continuare de orice, chiar si de propria moarte. Si poate ca asa va arata si numarul urmator al publicatiei. In acest spirit. Probabil va soca. De ce? Cand spun asta ma gandesc la un moment cheie pentru publicatia lor, si anume ziua in care s-a nascut. Din 1960 si pana in 1970 nu a existat Charlie. Ci Hebdo Hara-Kiri. Charlie s-a nascut in ziua cand Hara-Kiri a fost inchis de ministrul de interne din acel timp. Cauza? Un text pe prima pagina: "Bal tragique à Colombey - 1 mort." - Cu cateva zile inainte murise Charles de Gaulle... (Charlie?)

Ce e socant in acest text scurt? Aparent mai nimic. Nimic care sa impuna inchiderea hebdomadarului. Si totusi... Cu cateva zile inaintea mortii lui De Gaulle, o stire tragica, cu mult mai tragica decat moartea lui De Gaulle, soca intreaga societate franceza. 146 de tineri francezi, sub 26 de ani, murisera in urma unui incendiu intr-o sala de dans in Saint-Laurent-du-Pont. Intreaga presa franceza titrase la acel moment: "Bal tragique à Saint-Laurent-du-Pont - 146 morts"...

Nu au existat proteste pentru inchiderea lui Hara Kiri. De unde trag concluzia ca oamenii se pot lipsi usor de genul acesta de "umor" lugubru.

12 comentarii:

Augustin Radescu spunea...

"Caricaturistii " cu pricina ar mai fi trait si-acum daca desenau in Romania! E drept, dupa gratii, dar in viata! Si-atunci, de ce sa inasprim noi legile, si asa mai aspre decit cele franceze? Sau executam niste ordine?

Anonim spunea...

O publicatie nu trebuie sanctionata niciodata cu inchiderea, ci cu ignorarea.
Atita vreme cit vor exista suficienti doritori sa o cumpere, determinarea cea rea sau absurda, sau deplasata va continua sa functioneze impecabil.
Fie acolo, fie in alta parte.
Anonymus Magnus

Lilick Auftakt spunea...

In legatura cu legile noastre trebuie facute niste precizari.

In 2006, cand a fost dezbatut in Parlament proiectul privind Legea Cultelor, Cultul Musulman din Romania a propus un amendament, acceptat ulterior şi de celelalte 17 culte recunoscute, si insusit de Ministerul Culturii şi Cultelor. Amendamentul introdus la art. 13 din proiectul de lege, afirma ca: “In Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase.” Textul legii a fost votat cu doar doua abţineri. Ale reprezentanţilor PNL Mircea Iustian şi Mona Muscă.

La timpul respectiv au existat proteste din partea unor ONG-uri de stanga, in frunte cu Remus Cernea. Spuneau ca libertatea de exprimare va avea mult de suferit in Romania daca este introdus acest amendament. Facand o aluzie la faptul ca amendamentul a fost propus de musulmani, ONG-urile avertizau ca Romania va intra in UE in anul urmator cu "val pe chip". Cu toate acestea, dupa cum putem constata dupa opt ani de la adoptarea legii si intrarea in UE, libertatea de exprimare in Romania nu a avut de suferit. Nu au fost interzise nici filme, nici carti, asa cum prevesteau stangistii. Stau marturie toate rapoartele internationale care plaseaza Romania, din acest punct de vedere, al libertatii de expresie, inaintea multor tari chiar cu democratii avansate.


Libertatea de expresie nu ii pune pumnul in gura nici jurnalistului Banciu, care de curand a spus in direct la TV ca islamismul este o religie de c...t. E adevarat, musulmanii radicali de la noi au reactionat si au spus ca il vor da in judecata. Daca va fi asa, probabil va fi primul condamnat, dar sa speram ca la noi nu va exista un Je suis Banciu...

Lilick Auftakt spunea...

Anonimus Magnus, bineinteles. Nici nu se pune problema de cenzura. La noi nici atat. La noi sunt liberi sa scrie chiar si puscariasii, precum se stie. Sunt bloggeri prolifici.

Augustin Radescu spunea...

Cind am spus ca ar fi fost dupa gratii, nu ma gindeam la vreun afront adus musulmanilor. Numai ca astia au avut ca tinta si holocaustul, si pe Moise. Si aici li s-ar fi infundat!

Lilick Auftakt spunea...

Augustin Radescu, mi se pare mie sau incerci sa aluneci pe panta teoriei conspiratiei cand spui
"aici li s-a infundat"? Sper ca nu, ca nu voi tolera asa ceva aici.

Augustin Radescu spunea...

Lilick, daca nu sintem noi de acord, conspiratiile nu exista!

Augustin Radescu spunea...

Anonymus, ai dreptate! Cel putin in privinta publicatiilor care se adreseaza cititorilor lor.!!

Anonim spunea...

Ei, nici chiar asa!
Desigur, precum se stie, cititorii nostri sun mai inteligenti decit ai lor! Sau nu...?
Anonymus Magnus

acuvio spunea...

Cei doi francezi probabil nici nu visau la o asemenea mediatizare şi impact emoţional pentru cauza lor.

Augustin Radescu spunea...

@ acuvio
Cauza lor???? Sa intelegem, de-aici, ca stii exact care este "cauza lor"?
Ai ceva informatii, sau macar indicii?

Lilick Auftakt spunea...

Ce cauza? A cui? Despre cine e vorba?