Prof. Valentin Constantin despre stat de drept versus democratie populara

Am fost aseara la Jockey Club, la lansarea volumului "Reforma constitutionala: analiza si proiectii" - o incununare a eforturilor Fundatiei Horia Rusu si a catorva dintre cei mai buni constitutionalisti romani de a analiza si a cauta cele mai potrivite raspunsuri si solutii la probleme de ordin constitutional care au aparut in ultimii ani.

Imi pare rau ca a lipsit prof. Gheorghe Piperea, insa incepe sa imi placa din ce in ce mai mult prof. Valentin Constantin, pe care l-am urmarit si in cadrul dezbaterilor pentru O Noua Constitutie organizate de Fundatia Horia Rusu in 2011, si care m-a lamurit si mai bine aseara - sper ca si pe cei prezenti in sala - despre rolul Curtii Constitutionale.

Prof. Valentin Constantin a explicat ca exista propuneri de revizuire a Constitutiei de trei tipuri: de importanta covarsitoare, importante sau de importanta mica. Dintre cele de importanta covarsitoare sunt cele care ar putea modifica natura Statului, printr-o transgresare a deciziilor Curtii Constitutionale de catre o majoritate parlamentara, un detaliu care a existat in Constitutia noastra pana in 2003, simetric opus notiunii de rule of law (domnia legii).

Referindu-se la actuala Constitutie (2003), Valentin Constantin a explicat ca ea proclama suprematia dreptului, garantata de suprematia Constitutiei, iar Curtea Constitutionala are acest rol, de a garanta suprematia Constitutiei. Deciziile acesteia nu pot fi incalcate decat transformand Romania dintr-un stat de drept intr-o democratie populara, intr-o republica pe model frantuzesc, un model pe care l-a catalogat ca "absolut depasit".

Intrebarea pe care a pus-o Valentin Constantin a urmat firesc. Pana la urma ce ne dorim: un stat de drept - unde nimeni nu e mai presus de lege - sau un model absolut depasit de democratie populara?

Raspunsul oficial al Guvernului - o pozitie diplomatica excelenta

Nu voi intra in niciun cor al talibanilor care acuza, fie unii ca Voiculescu ataca prin trustul de presa oameni ai Justitiei pentru ca are probleme grave cu legea - lucru perfect adevarat - fie altii ca Basescu controleaza in mod nepermis Justitia, politizand-o si incalcand separatia puterilor in Stat - de asemenea un fapt foarte adevarat. 

In tot acest scandal mi-a atras atentia pozitia oficiala a guvernului, mai exact a ministrului Corlatean, pentru ca aceasta conteaza cu adevarat, nu razboaiele interne politicianiste. Iar Corlatean a avut o pozitie diplomatica excelenta. 

"Şeful diplomaţiei române a precizat că guvernul român ia foarte în serios aceste recomandări şi că, din punctul de vedere al executivului, ‘ceea ce ţinea de guvern, de acea parte politică din cele 10-11 recomandări, aceste lucruri au fost respectate’. ‘De altfel, per ansamblu, raportul consemnează o serie de paşi înainte, de progrese, de lucruri pozitive. Da, mai sunt lucruri de făcut, ori noi suntem angajaţi în a merge mai departe’, a adăugat el.
Titus Corlăţean a precizat însă că simte nevoia, în calitate de actual ministru de externe, dar şi de fost ministru al justiţiei, de ‘o mai clară focalizare’. ‘Am dori nişte recomandări mai clare, mai specifice, mai bine orientate, pentru a putea să răspundem acestor recomandări mai bine definite, pentru a putea avansa, pentru a putea ajunge până la urmă la obiectiv, pentru că procesul, aşa cum este condus în clipa de faţă, conţine, nu o dată, nişte recomandări mai degrabă generale şi, până la urmă, asta riscă să demobilizeze eforturile unui stat şi eforturile României’." - Financiarul   

Acum, ce ar putea sa spuna mai clar Barosso? Sa recomande cenzura? Stim toti ca nu are cum sa o faca explicit. Insa jocul diplomatic romanesc, cu manusi de catifea, poate fi cu mult mai eficient decat tona de flegme revarsate dintr-o parte sau alta, care nu fac niciun serviciu Romaniei. 

P.S. - Da, stiu, Corlatean a fost facut si el "basist" pentru aceste declaratii. 

Despre un drept pe care nu ni l-am castigat nici astazi

Marturie: "Am fost dus la securitatea din Timişoara, unde am intrat în conflict cu anchetatorul, care nu voia să inclu­dă în declaraţie anumite acuzaţii aduse de mine regi­mului. Eu am refuzat cu hotărîre să semnez declaraţia şi i-am spus că nu o voi semna, cu riscul de a fi ucis. Anchetatorul a chemat pe procuror, care mi-a pro­pus să ataşez un memoriu la declaraţie. Am acceptat această soluţie. Voi da un citat exact din acest memoriu: „Guvernul actual din R.P.R. afirmă că am trecut fraudulos frontiera. El vede paiul din ochiul meu, dar nu vede bârna din ochiul său. El uită ceea ce poporul român nu a uitat: că s'a instaurat în mod fraudulos la conducere, falsificând pe faţă rezultatul alegerilor din 19 Noiembrie 1946, iar de atunci răpind poporului român dreptul de a-şi alege forma de guvernământ şi sistemul economic care-i con­vin, în lumina acestui simplu şi crud adevăr, este evi­dent pentru oricine că legile actuale din R.P.R. nu au autoritatea morală necesară pentru a fi respectate". La proces, la ultimul cuvânt, am acuzat regimul că nu respectă drepturile omului. Mi s'a dat pe loc pedeap­sa maximă: zece ani."  

Remus Radina, "Testamentul din morgă" - http://www.procesulcomunismului.com 

"Mă înclin înaintea curajului lui Remus Radina şi-l invidiez de a fi îndrăznit totul." - Eugen Ionesco

Scrisoare catre parlamentari si lideri ai partidelor

Preiau de pe VoxPublica acesta scrisoare deosebita a lui Florin Puscas. Si va rog pe toti cei care sunteti in asentimentul ei sa o distribuiti pe facebook si pe bloguri. 

Stimaţi parlamentari şi lideri ai partidelor aflate la guvernare,

Vă scriu aceste rânduri în contextul în care, aşa cum aţi anunţat, vă pregătiţi să modificaţi Constituţia României. O operaţiune necesară şi deosebit de importantă, care sper că va avea la bază interesele tuturor cetăţenilor din România şi nu diverse calcule politicianiste de moment. Pornind de la această prezumţie de bună-credinţă – pe care sper că o veţi respecta -, redactez această scrisoare, urmând ca la final să vă rog un lucru despre care am convingerea că nu este de nerealizat.

A trecut un an şi jumătate de la momentul în care preşedintele Băsescu făcea nişte afirmaţii total deplasate, neconforme cu realitatea şi de o bădărănie de nedescris la adresa Regelui Mihai. Am apreciat faptul că mulţi dintre dumneavostră aţi reacţionat şi aţi denunţat comportamentul preşedintelui. Am apreciat, de asemenea, o serie de acţiuni prin care v-aţi arătat respectul faţă de Casa Regală şi faţă de Regele Mihai. Discursul ţinut de Majestatea Sa în Parlamentul României a fost un moment emoţionat şi cu o semnificaţie deosebită pentru români în general şi pentru monarhişti în special. Desigur, nu am uitat faptul că unii dintre dumneavostră aveaţi, până nu demult, o cu totul altă atitudine faţă de Rege, dar am înţeles în acelaşi timp şi importanţa reconcilierii, a iertării şi chiar a uitării. Regele este al tuturor românilor şi mă bucur să-l văd mult deasupra intrigilor, a ranchiunelor şi a jocurilor politice.

Am apreciat, de asemenea, şi declaraţiile dumneavostră cu privire la monarhie ca formă de guvernământ viabilă pentru România. Am observat cu bucurie şi mici demersuri în scopul educării românilor cu privire la monarhie şi al descoperirii adevărului istoric din spatele mistificărilor începute de comunişti şi continuate cu spor şi azi.

Toate aceste acţiuni, puse în contrast cu atitudinea preşedintelui şi a majorităţii susţinătorilor lui, care nu s-au înghesuit să condamne atitudinea acestuia, v-au adus susţinerea şi voturile multor monarhişti. Unii chiar au început să spere că monarhia ar putea avea o şansă printr-o deschidere reală a dumneavostră faţă de problema revizuirii formei de guvernământ. Alţii, chiar dacă nu şi-au făcut foarte multe speranţe, s-au bucurat de atenţia pe care opinia publică o acordă subiectului.

Alegerile au trecut şi tema monarhiei a cam dispărut din agenda dumnevoastră. De unde monarhia era „forma de guvernământ cea mai potrivită pentru România” (Crin Antonescu, 24 octombrie 2012), s-a ajuns să se vorbească doar despre republica parlamentară şi, mai nou, de menţinerea republicii semi-prezindenţiale sau, Doamne fereşte!, de o republică prezidenţială. De bună seamă că e destul de greu să crezi în aşa-zişi monarhişti care visează republici sub diverse forme.

Am înţeles, „nu e momentul potrivit”. E un referen pe care îl tot auzim de mult timp. În parte, aveţi şi dreptate. Un referendum pe tema formei de guvernământ trebuie să fie precedat de o campanie amplă de informare şi de educare a românilor. Fără o asemenea campanie, prea mulţi ar vota pe baza intoxicărilor folosite timp de zeci de ani pentru spălarea pe creier a românilor. Iar respingerea monarhiei printr-un referendum ar distruge orice speranţă a monarhiştilor. Astfel, dacă vă declaraţi în favoarea monarhiei, dar consideraţi că nu este momentul potrivit, puteţi să vă probaţi buna-credinţă prin menţinerea subiectului în actualitate şi prin iniţierea de acţiuni de conştientizare a beneficiilor monarhiei pentru poporul român. E atât de simplu pentru dumneavostră!

Am înţeles că apropiata schimbare a constituţiei nu ne va aduce restaurarea monarhiei. Eu, cel puţin, sunt resemnat din acest punct de vedere. Îmi place să cred că monarhiştii nu sunt nici naivi, nici fanatici. Principiile monarhice nu sunt o religie, sunt chestiuni asimilate şi asumate intelectual, peste care s-a aşternut şi o componentă afectivă. Bazându-mă pe a dumneavostră bună-credinţă – pe care, iată, o pomenesc a treia oară -, vă cer un singur lucru. Actuala Constituţie a României are un articol (152) care, în alineatul (1), spune că forma republicană de guvernământ nu poate forma obiectul revizuirii. Vă rog să eliminaţi republica de pe lista realităţilor care nu pot fi modificate. Şi vă mai rog, ca o anexă la rugămintea principală, să stabiliţi obligaţii şi termene clare de revizuire a constituţiei în urma iniţiativei cetăţenilor. Mai departe, noi, monarhiştii din România, ne vom face datoria, ne vom răspândi crezul şi, la momentul potrivit, vom strânge semnăturile necesare unei revizuiri.

Trăiască Regele!

Cu stimă şi speranţă,

Un monarhist, (încă neoficial) vicepreşedinte al Filialei Timişoara a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei

O frumoasa imagine a Romaniei

Conferinta, Liviu Antonesei: ”Libertatea, liberalismul si nasterea modernitatii”

Interesanta conferinta de la Iasi. Va recomand sa o urmariti daca aveti 111 minute libere, destul interes si rabdare.

Liviu Antonesei: "Interventia politicului trebuie sa fie minima. Sunt pentru stat minimal. E o iluzie sa credem ca statul, oamenii politici, sunt mai inteligenti decat Piata." 

Decretul 92/1950 - Nationalizarea imobilelor

Ponta a dat astazi lista chiriasilor din casele RAPPS. Aveti aici documentul, daca vreti sa il consultati.

Vreau sa va arat insa si altceva, un document si mai important. Decretul 92/1950 si lista proprietarilor si a imobilelor din Bucuresti care au fost nationalizate. Peste 9000 de familii distruse, unele care nu mai au urmasi, fiind eliminate cu totul de pe fata pamantului de comunisti. Si inca nu sunt toate imobilele in lista de mai jos. E prima transa de nationalizari.

Alaturi de condamnarea gestului de la 30 decembrie 1947, de declarare a republicii ca ilegitima, nicio condamnare a comunismului nu se poate face fara restituirea imobilelor celor distrusi de comunism.

  DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950

 pentru nationalizarea unor imobile
 EMITENT :    CONSILIUL DE STAT
 Publicat  in BULETINUL OFICIAL nr. 36 din 20 aprilie 1950
by  

Un mesaj de la Eminescu...

"Respingerea a tot ce este republica, mai mult sau mai putin deghizata, si conservarea Constitutiei cu monarhia constitutionala ce avem, iata statornicile noastre principii!"        Mihai Eminescu, " Timpul" 20 decembrie 1878.


Si unul de azi, de la Caramitru: 
"Regele nostru trăiește, este de 20 de ani în România. Sunt 20 de ani pierduți de România. Toate sistemele care s-au succedat până acum au dovedit că nu sunt viabile și au dus la o confuzie și mai mare de valori." REALITATEA.NET

Ne bantuie o fantoma de stanga. Centralizarea, principiu de organizare comunist

Acum doua zile, Deceneu mi-a lasat un comentariu pe blog. Era off-topic, dar mi-a atras bine de tot atentia. 

Deceneu spunea...

Pericol reprezinta cei care se viseaza presedinti si cei care se opun descentralizarii. Aveam o parere mai buna despre Nicolaeescu, dar dupa declaratiile recente se pare ca m-am inselat. Unii se chinuie sa promovze descentralizarea si el lupta pentru centralizare. Halal liberal! Daca era FSN-ist mai avea o scuza. Sau mai sti, poate este FSN-ist "acoperit"!

Despre ce era vorba? Citez, mai jos, din Cotidianul, din articolul pe care mi l-a lasat Deceneu:  

Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a declarat sâmbătă, într-o conferinţă de presă susţinută la Târgu Mureş, că se rediscută posibilitatea readucerii Spitalelor Judeţene de Urgenţă în subordinea Ministerului, întrucât decentralizarea s-a făcut "fără cap, fără logică şi fără principii".

Din pacate, nu este prima data cand un ministru PNL propune o solutie de stanga, iar un pesedist vine si o corecteaza cu o masura de dreapta. Este si cazul de mai sus, inDreptat, cel putin in declaratia publica, culmea(!), de Liviu Dragnea. Iata ce a declarat liderul PSD ieri. Citez Mediafax: 

"Am văzut declaraţia domnului Nicolăescu legată de trecerea spitalelor în subordinea autorităţilor locale. Am avut o discuţie cu el, a rămas ca săptămâna asta să ne punem de acord. Nu cred că a fost foarte inspirată declaraţia", a spus Dragnea.

El a precizat că a fost sunat de mai mulţi primari şi preşedinţi de Consilii Judeţene în legătură cu acest lucru.

"Mai mulţi primari, preşedinţi de CJ m-au sunat în aceste zile. Când au fost trecute spitalele în subordinea autorităţilor locale aveau foarte multe datorii, nu a fost un management bun cât au fost în subordinea Ministerului Sănătăţii, iar după ce au trecut la autorităţile locale, au fost curăţate datoriile, managementul s-a îmbunătăţit", a spus Dragnea.

El a precizat că, în cea ce priveşte finanţarea spitalelor private, probabil Nicolăescu va fundamenta şi argumenta o astfel de măsură. 

Dragnea a spus că măsurile respective nu au fost discutate în Guvern.

"Nu s-au discutat aceste măsuri în şedinţa de Guvern. Ar fi bine pentru toţi miniştrii ca înainte să facă declaraţii despre intenţii majore ale ministerului pe care îl conduc să aibă o discuţie în Guvern sau măcar cu primul-ministru", a spus Dragnea.

Si toate astea se intampla cand ar trebui sa vorbim cat mai mult despre regionalizare si descentralizare, adica cele mai la indemana metode ce ne pot duce la o insanatosire economica. 

Marius Oprea despre "Camasa lui Alexandru"

Nu stiu daca v-am spus aici, pe blog, poate ca da, dar printre proiectele noastre la Clubul Bloggerilor Liberali avem si unul numit "Viata unui erou - Alexandru Galaftion", care speram sa se finalizeze cu publicarea unei carti. Am anuntat aici. Proiectul are si o pagina de facebook. 

Va recomand acum sa cititi pe Observatorul Cultural "Camasa lui Alexandru", un articol superb, pe acest subiect, scris de Marius Oprea. Textul incepe astfel:  

"Nu am putea crede, citind numai cîteva scrisori, că există curajul de a iubi pînă la capăt, de departe şi chiar în faţa morţii. Că sentimentele nu sînt doar simple convenţii epistolare. Întîmplarea a făcut să-mi dau seama că lucrurile nu stau tocmai aşa şi că o carte poştală poate fi mai puternică decît o frumoasă poezie de dragoste, că o scrisoare poate condensa în cîteva fraze o adevărată cronică de familie, cu bucurie, durere, fericire sau tragism. Mai jos aflaţi o poveste adevărată – pentru că de n-ar fi, nici nu v-aş povesti. Am avut şansa să primesc de la Ruxandra Corduneanu, căreia îi port recunoştinţă, o valiză cu vechi jurnale şi teancuri de scrisori, cu o mulţime de acte şi fotografii. Ea este nepoata unui om săvîrşit din viaţă acum două decenii. Aşa am aflat mai întîi istoria unui tînăr, pe numele său Alexandru, care în 1939 termina liceul militar. Se întîmpla chiar în pragul războiului. El este eroul acestei poveşti, care acum şi aici îşi află doar începutul; şi sper să nu fie uitată. Istoria ne vorbeşte despre lume şi lumea e orînduită într-un sens în care, de la naştere la moarte, speranţa, suferinţa, ruga, idealul curg în aceeaşi undă de rîu; aşa am învăţat din întîmplările vieţii lui Alexandru." 

--------------------

Mai jos, bucati din "Camasa lui Alexandru" la expozitia IICCMER din decembrie, de la ROMEXPO, si povestea camasii scrisa chiar de Alexandru Galaftion: 

“Uitându-mă în jurul meu şi văzându-mi camarazii de baracă, m-am gândit: ce ar fi să fac o glumă? Să le spun că plec acasă. Doar toţi ştiau că sunt expirat de mult şi aşteptam eliberarea.Primul pe care l-am văzut a fost inginerul Caraman Ioan din Constanţa. M-am adresat lui, spunându-i:‘Ioane, ştii că plec acasă?’
La cele spuse de mine a sărit în sus, a venit la mine, m-a luat în braţe bucuros şi mi-a spus:‘Ce fericit sunt, dragă Sandule! Bine că a dat bunul Dumnezeu şi s-a spart gheaţa. Bine că pleci. Dacă tu pleci, vom pleca şi noi.’
Era atât de voios de vestea ce i-am dat, de parcă el ar fi plecat şi nu eu. Până la baracă am mai minţit vreo 12 inşi, toţi arătându-mi aceeaşi bucurie că plec. Dar m-am oprit puţin în drum şi am meditat: de ce am făcut această glumă proastă? Ce mi-a venit mie să-mi mint camarazii de suferinţă? Ei au luat de bună minciuna mea. Ce vor spune când vor afla că i-am minţit? […] Am început să regret, dar era prea târziu. […]
Când am intrat în dormitor, mi-am auzit numele strigat:
‘Alecule, vezi că te-a căutat brigadierul!’
[...]Am pornit spre camera lui, care era imediat la stânga cum ieşeam din baracă. Am bătut la uşă discret, dar n-am fost auzit. Atunci am întredeschis uşa şi mi-am băgat capul, ca să fiu văzut. Imediat ce m-a observat, a venit afară pe coridor şi mi-a spus, mai mult în şoaptă, următoarele: ‘Domnule Galaftion, în mod discret vă spun, sunteţi pus pe lista celor care pleacă acasă.’La cele spuse de brigadier am rămas mut şi înmărmurit. Îmi auzeam vocea în gâtlej. Era glasul mut, glasul speranţei şi nu puteam articula un cuvânt. Îl priveam cu ochii mei stinşi de suferinţă şi căutam să fiu tare, să nu mă arăt emoţionat, doar ochii mei plângeau de emoţie. […]
Uitându-mă la ei, mă apucase o tristeţe amară. Îmi era milă de ei, de toţi cei care rămâneau după mine şi mă simţeam parcă sugrumat, înăbuşit, în mijlocul lor. Cum i-aş fi luat cu mine pe toţi, să fi putut! Dar cum puteam eu să ţin minte atâtea nume şi adrese, câţi au venit cu rugămintea la mine să le scriu familiilor? Era greu… Atunci mi-a venit o idee, de altfel riscantă, dar am aplicat-o sperând să nu mă prindă pentru ca solidaritatea era considerată o crimă oribilă.
Am făcut rost de un vârf de creion chimic. Mi-am dezbrăcat cămaşa, am întors-o pe dos, am udat-o şi cu acel creion le-am scris adresele şi numele tuturor. Am pus apoi cămaşa la soare, la uscat, astfel ca să nu se observe scrisul iar după ce s-a uscat, am îmbrăcat-o. Nimeni n-a ştiut ce am făcut, doar eu şi bunul Dumnezeu. Acum fie ce-o fi, mi-am zis. Dacă scap de control, Dumnezeu ţine cu mine.“