20 iul. 2009

Bujor Nedelcovici la "Premiile Lili"



Astept de fiecare data cu nerabdare o noua editie a Festivalului de Literatura de la Ogrezeni, pentru ca stiu ca Lucia Verona e o gazda excelenta, si are darul de a face fiecare intalnire altfel. Data trecuta, in iunie, invitat surpriza a fost Olga Delia Mateescu, care ne-a incantat cu amuzantele exercitii de vorbire, de dictie, la care am luat cu totii parte.

Ieri, in cadrul festivalului “Premiile Lili”, am asistat la un festival Bujor Nedelcovici. Bucuria de a-l cunoaste pe unul dintre cei mai importanţi scriitori ai exilului romanesc, pe care odinioara il auzeam la Europa Libera, mi-a fost dublata de placerea de a-l asculta vorbind despre arta romanului, despre intamplari petrecute in perioada comunista, despre exil, despre prieteni, despre intelectuali si relatia lor cu politicul, despre politica in general si multe altele.

Pe parcursul a cinci ore, presarate cu proza si poezie buna, am aflat de la Bujor Nedelcovici despre “o a doua mana” (talentul, harul) ce te ajuta in scrierea unui roman, si cum intervine aceasta "mana" in procesul creatiei, despre “sertarele” suprapuse pe care trebuie sa le adaugi, unul cate unul, spre desavarsirea romanului, sau despre autonomia pe care o capata personajele din momentul in care prind viata sub penita autorului.

Mai multe detalii despre aceasta editie si despre participanti avem chiar pe blogul Luciei. George Serban a avut stralucita idee de a inregistra totul, si sper ca materialul audio sa fie postat in curand pe internet. Va asigur ca e memorabil si o sa va anunt aparitia lui.

6 comentarii:

codeus spunea...

'Neata Lilick.incep sa regret ca nu am fost prezent.

Lilick Auftakt spunea...

'Neata Cody! Data viitoare! :)

Lucia Verona spunea...

Lilick, mulţumesc, foarte frumos ai scris!

Lilick Auftakt spunea...

@Lucia

Multumesc si eu. Astept cu nerabdare viitoarea editie. :)

Pro DOC spunea...

Mmm, ce festin cultural! Ce oaza de normalitate, departe de toata nebunia care ne acapareaza fara sa ne dam uneori seama. Am vizionat si frumoasele filmuletele de pe blogul Luciei Verona. Le parfum du temps jadis acolo! E greu si de imaginat ca asa ceva chiar poate exista acum, la cativa km doar de Bucuresti. Felicitari!

Lilick Auftakt spunea...

@Pro Doc

Asa e. Adevarul e ca de fiecare data de-abia ne urnim sa plecam. :)