
Am citit astazi doua articole foarte bune, care intr-un fel se completeaza fara intentie.
Iulia Huiu scrie despre felul cum societatea romaneasca rezoneaza cu atitudinea si caracterul presedintelui.
Dan Ioan Popescu scrie despre indepartarea intelectualului autentic de politica, despre (ne)implicarea civica.
Oare cui i se datoreaza faptul ca nu mai exista participare din partea intelectualilor, a societatii civile, acel filtru necesar intre politic si societate? Cine mai mediaza astazi intre omul politic si societate, in ansamblul ei? O fi doar vina presei, care a preferat sa evidentieze caracterele agresive, conflictuale, cele care "fac show"? Or fi de vina chiar intelectualii, care nu au avut puterea sa reactioneze atunci cand lucrurile mai puteau fi reparate, preferand, de cele mai multe ori, sa intre in jocul politicului si al presei, intepretand roluri frivole?
Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, H.R. Patapievici sau Alina Mungiu Pippidi au fost, la un moment dat, jigniti de catre Traian Basescu. Cum a reactionat fiecare? Primul s-a retras de la Cotroceni dupa ce a fost injurat de presedinte, conform spuselor lui Mircea Dinescu. Dar tot el este acela care ne-a recomandat, mai tarziu, sa ne tinem de nas si sa-l votam pentru a doua oara pe… Traian Basescu. Cum ar mai putea acum Andrei Plesu
sa ne atraga atentia asupra derapajelor presedintelui, si unde se afla baza morala necesara unor asemenea critici tarzii?
Gabriel Liiceanu s-a declarat un cetatean invins si obosit, la scurt timp dupa ce fusese pus intr-o situatie delicata de semnul egalitatii asezat de presedinte intre tampit si filozof. Liiceanu s-a retras in turnul sau de fildes, pe care l-a numit "o Romanie mica". De atunci n-am mai auzit nicio critica, niciun regret, nicio implicare. Horia Roman Patapievici, etichetat de catre presedinte cu porecla Pinocchio, a continuat sa se afunde in ridicol, prin
scandalul "sex oral cu candidati" din presa spaniola. Astazi prefera sa critice orice altceva, si nu-si asuma nicio vina pentru pozitiile sale anterioare.
Singurul intelectual care n-a tacut a fost Alina Mungiu. Dupa ce i s-a reprosat de catre presedinte ca isi cauta notorietatea pe subiectul EBA, Mungiu a continuat sa critice. Articolele ei par insa astazi mai mult note de jurnal, prin care isi enumera frustrarile.
Nu, intelectualii nostri nu au facut fata contactului cu partea agresiva a politicii. Nu au stiut sa reactioneze. Si, pentru ca s-au trezit loviti peste fata de catre politicianul agresiv, asa cum a fost lovit avocatul Chitic, au preferat sa se refugieze in lumea lor si sa taca… Au tacut chitic! Avocatul a protestat, a povestit ce i s-a intamplat, a incercat sa lupte, chiar daca era constient - e totusi avocat! - ca nu va putea dovedi nimic din cele ce afirma. Intelectualii ce au facut?
Am citit ca Dan Chitic este de acord sa treaca proba detectorului de minciuni pentru a fi crezut. Daca i-am lega la un asemenea aparat pe acesti intelectuali si i-am pune sa-si reciteasca cateva din propriile lor materiale despre Traian Basescu ce s-ar intampla? Ar tresari astazi acul aparatului? Ar fi dansii capabili sa treaca proba poligrafului?