Document istoric unic: inregistrare cu Hitler despre rolul strategic al Romaniei in cel de-al doilea razboi mondial

Stenograma inregistrarii din Finlanda. Discutiile dintre Hitler si Mannerheim. 

 H: …Nici noi n-am stiut chiar foarte exact ce dimensiuni monstroase avea inarmarea acestui stat (URSS n. aut.) M: Noi nu ne-am imaginat deloc asa ceva in Razboiul de Iarna (razboiul finlandez-sovietic din iarna 1939/40, n. a.). In razboiul de iarna nu ne-am fi inchipuit asta, desigur ca aveam impresia ca sunt bine inarmati, dar nu chiar asa cum erau inrealitate.Iar acum nu mai exista nici un dubiu cat de bine erau pregatiti. H: E foarte clar. Au cea mai monstruasa inarmare posibila. Deci daca mie mi-ar fispus cineva ca un stat se poate alinia 35 de mii de tancuri, atunci i-as fi raspuns: “Ati innebunit! ”M: 35? H: 35 de mii de tancuri. Pana acum am distrus peste 34 de mii de tancuri. Daca mi-ar fi spus cineva lucrul acesta, i-as fi zis …”Dvs.” – daca un general de-al meu mi-ar fi declarat ca un stat dispune de 35.000 de tancuri as fi zis …”Dvs., Domnul meu, vedeti totul dublu sau inzecit. Sunteti nebun, vedeti stafii”. N-as fi crezut posibil lucrul acesta.Am gasit fabrici, doar una singura, in Kamieroskaia (?) spre exemplu, avea acum doi ani cateva sute (de muncitori?, n. a.), habar nu aveam. Acum se afla acolo o fabrica de tancuri, care intr-o prima faza avea peste 30 de mii de muncitori, iar la terminarea constructiei peste 60 de mii de mucitori, o singura fabrica de tancuri!Am ocupat-o, o fabrica gigantica! Mase de muncitori care insa trebuiau sa traiasca ca animalele. M: Im regiunea Donetk… H: Im regiunea Donetk. M: Da, daca ne gandim ca au avut libertate sa se inarmeze timp de 20 de ani, peste20 de ani, aproape timp de 25 de ani… si tot, tot ce au avut au cheltuit pe inarmare,numai pe inarmare! H: Numai! Ii spuneam inainte Domnului Presedinte (al Finlandei, Risto Ryti; n. a), ca nu mi-as fi imaginat lucrul acesta inainte, daca as fi presimtit asta, atunci mi-ar fi fost si mai greu la inima, insa decizia (de a ataca URSS; n.a.) as fi luat-o cu atat mai mult. Pentru ca nu aveam alta alternativa. Imi era clar inca din iarna ’39/’40 ca atacul asupra Rusiei trebuia sa vina. Insa eu …(ininteligibil) razboiul pe doua fronturi, el ar fi fost un ghinion, atunci ne-am fi si rupt. Astazi vedem asta mai bine dacat puteam atunci.Atunci ne-am fi rupt. De fapt eu vroian, initial inca in toamna ’39 vroiam sa realizez campania din vest. Numai permanenta vreme proasta pe care am avut-o ne-a impiedicat. Pentru ca toate armele noastre erau … sunt arme “de vreme buna”.Sunt foarte fiabile, sunt foarte bune, sunt insa din pacate arme de vreme buna, am vazut asta si acum in campania aceasta. Toate armele noastre sunt desigur proiectate pentru vestul Europei, si noi cu totii am fost convinsi, asta era parerea noastra inca din vremurile vechi, ca iarna nu se poate purta razboi. Iar tancurile germane nu au fost testate pentru a fi pregatite pentru razboiul de iarna, ci din contra s-au facut probe pentru a dovedi ca iarna nu se poate purta razboi. Ar fi fost alta situatie, ma intelegeti, in toamna lui 1939 ma aflam mereu in fata intrebarii, iar eu vroiam doar sa atac in orice caz! Si aveam convingerea ca voi fi terminat Franta in sase saptamani. Insa cand s-a pus intrebarea a venit brusc ploaia.Si era o ploaie de lunga durata, iar eu cunosc foarte bine regiunea asta franceza; si nici eu nu am putut ignora punctele de vedere a multor dintre generalii mei, anume ca probabil nu am fireusit sa avansam cu elan, ca nu am fi putut exploata arma tancului, ca nu am fi putut exploata nici aviatia cu pistele improvizate pe camp din cauza ploii, am fost acolo ca soldat timp de patru ani In Marele Razboi. Si asa a venit intarzierea aceasta.Daca as fi terminat Franta in anul ’39, altfel ar fi decurs istoria lumii. Asa a trebuit sa astept pana in anul 1940, si din pacate n-a mers inainte de luna mai, abia – 10 mai a fost prima zi frumoasa, pe 10 mai am atacat imediat. Pe 8 mai am dat ordinul pentru atacul din 10 mai. Si pe urma a trebuit sa realizam aceasta uriasa mutare a diviziilor din vest catre est. Am avut si acea sarcina, ocupatia Norvegiei. Si in aceeasi clipa s-a abatut peste noi un, astazi pot sa-ispun asa linistit, un foarte mare ghinion, si anume slabirea care a rezultat in Italia; prin, in primul rand prin situatia nord-africana, in al doilea rind prin situatia din Albania si Grecia, un ghinion foarte mare. A trebuit sa ajutam, asta a insemnat pentru noi brusc din nou o impartire a aviatiei, o impartire a diviziilor noastre de tancuri. Cand tocmai eram pe cale sa pregatim tancurile aici pentru frontul de est, a trebuit din senin sa renuntam la doua divizii, doua divizii mari, pana la urma au fost trei, si sa inlocuim acolo pierderi foarte mari.Au fost lupte sangeroase care s-au dat acolo in desert. Toate astea ne-au lipsit foarte mult in est, si nu aveam alta alternativa decat decizia care era inevitabila.Am avut pe urma o intalnire cu Molotov atunci, si era foarte clar: Molotov a plecat dela intalnire cu decizia de a incepe razboiul, iar eu m-am despartit de el cu decizia sa i-o iau inainte daca e posibil. Caci pretentiile sale aveau ca obiectiv foarte clar stapanirea Europei in consecinta. Pentru noi deja in toamna lui 1940 s-a pus necontenit intrebarea daca sa nu provocam o ruptura.Eu atunci am sfatuit mereu guvernul finlandez sa negocieze si sa castige timp si sa trateze lucrurile diversionist. Pentru ca am avut intotdeuna o frica: ca Rusia va ataca in mod surprinzator Romania in toamna tarzie. Pentru a ajunge in posesia surselor de petrol.Iar noi nu am fi fost gata pregatiti in toamna tarzie a lui 1940. Daca atunci Rusia ar fi ocupat surselede petrol romanesti, pai atunci Germania ar fi fost pierduta ! Cu 60 de divizii rusesti treaba s-ar fi facut. Atunci noi nu aveam in Romania forte militare.Guvernul Romaniei ni s-a adresat abia mai tarziu, iar ceea ce aveau ei(armata romana, n. a.) ar fi fost ceva ridicol. Aia trebuiau doar sa ocupe sursele de petrol. Eu nu puteam sa mai incep un razboi in septembrie sau octombrie, pai asta ar fi fost imposibil. Nici mutarea armatei catre est nu o aveam inca pregatita. A trebuit mai intai sa punem in ordine armele.Pentru ca in cele din urma am avut desigur si de suferit sacrificii in campania din vest. Ar fi fost imposibil sa pornim inaintea primaverii lui 1941. Iar daca rusul ar ar fi ocupat Romania in toamna 1940 si ar fi cucerit sursele de petrol atunci le-am fi pierdut pe acestea in anul 1941. Noi avem marea productie germana, insa ceea ce inghite numai aviatia, ce inghit diviziile noastre de tancuri, sunt totusi cantitati monstruase.Este un consum care depaseste toate imaginatiile. Fara contributia a cel putin 4 pana la 5 milioane de tone de petrol romanesc, nu am putea duce razboiul. De asta am fost foarte ingrijorat. De aceea si obiectivul meu de a depasi prin negocieri aceasta perioada, pana am fost destul de puternici sa raspundem acestor pretentii santajatoare. Pretentiile erau pur si simplu santajul gol-golut. Era un santaj, rusii stiau ca nu navem incontro, ca eram legati in vest, puteau sa obtina de la noi orice prin santaj. Iar abia la vizita lui Molotov am …(neinteligibil). Astfel negocierile s-au terminat foarte abrupt. Era vorba de 4 puncte. Primul punct, care privea Finlanda, libertatea de a se apara in fata amenintarii finlandeze. Zic eu: “Nu-mi puteti spune mie ca Finlanda v-ar ameninta!”. (Molotov:) “Finlanda lucreaza impotriva prietenilor Uniunii Sovietice, acestia sunt urmariti fara incetare”. O mare putere nu poate permite sa-i fie periclitata existenta de catre un stat mic. Ii zic: “Pai existenta Dvs. nu e amenintata de Finlanda. Nu puteti sa-mi povestiti mie ca existenta Dvs. ar fi amenintata de Finlanda”. Ba da, ar exista si o amenintare morala a existentei unui mare stat, si ceea ce ar urmari Finlanda ar fi o amenintare la adresa existentei morale. Atunci i-am spus ca nu vom mai tolera ca spectatori pasivi un nou razboi la Marea Baltica. Astfel negocierile s-au terminat foarte abrupt. Era vorba de patru puncte. Primul punct, care privea Finlanda, libertatea de a se apăra în faţă ameninţării finlandeze. Zic eu: ” Nu-mi puteţi spune mie că Finlanda v-ar ameninţă!”. Molotov: “Finlanda lucrează împotrivă prietenilor Uniunii Sovietice, aceştia sunt urmăriţi fără încetare”. O mare putere nu poate permite să-i fie periclitată existenţa de către un stat mic. Îi zic: “Păi existenţa Dumneavoastră nu e ameninţată de Finlanda. Nu puteţi să-mi povestiţi mie că existenţa Dumneavoastră ar fi ameninţată de Finlanda”. Ba da, ar există şi o ameninţare morală a existenţei unui mare stat, şi ceea ce ar urmări Finlanda ar fi o ameninţare la adresă existenţei morale. Atunci i-am spus că nu vom mai tolera că spectatori pasivi un nou război la Marea Baltică. M-a întrebat care este poziţia noastră în România. Căci noi dădusem garanţia. Dacă garanţia se îndreptă şi împotrivă Rusiei I- am răspuns atunci că nu cred că se îndreaptă împotrivă lor, deoarece “doar nu aveţi intenţia să atacaţi România”. “Nu am auzit niciodată că aţi avea intenţia de a invada România. Aţi spus mereu că Basarabia vă aparţine, dar nu aţi spus niciodată că vreţi să atacaţi România”,