2 aug. 2010

"Noul Paris" - reconstruit de catre un muzician.


Parisul. Il stim toti. Cunoastem influenta pe care a avut-o la un moment dat asupra vietii noastre culturale. Ceea ce poate nu stiu multi e ca "Noul Paris", regandit din punct de vedere politic, economic si social intre 1852 si 1870, replanificat din punct de vedere civic, a fost opera unui muzician: baronul Georges-Eugène Haussmann. Un bun muzician, licentiat atat al Conservatorului din Paris, cat si al Dreptului. Avansat rapid din pozitia de subprefect al Neracului in cea de prefect al departamentului Sena, de catre Pesigny, cel care mai tarziu avea sa primeasca titlul de duce, baronul Haussmann a avut sansa sa fie desemnat chiar de catre Napoleon al III - lea sa faca un plan de reorganizare arhitecturala a Parisului, lucru pe care l-a acceptat imediat.

Napoleon al III - lea fusese influentat de schimbarile pe care le vazuse la Londra, oras puternic transformat de revolutia industriala. Parisul, care incerca sa rupa la mijlocul secolului XIX legatura cu trecutul medieval, ii dadea sansa muzicianului Hausmann sa devina un "arhitect" celebru. Ruptura de trecut a fost, desigur, grea. Pentru ca nicio reforma nu se face fara o opozitie crancena. Cu toate astea, Haussmann a reusit sa demoleze si sa reconstruiasca peste 60% din Paris in acei ani. L-a ajutat probabil si originea lui germana, care ii dadea cu siguranta o seriozitate aparte. Dar si prietenia cu arhitecti renumiti si, ceea ce e foarte important, o sustinere din partea intelectualilor de elita ai vremii, Zola sau Baudelaire, altfel voci extrem de critice.

Sunt doar cateva date istorice legate de Paris mai sus si, ceea ce am vrut sa accentuez, e faptul ca un om cu o viziune arhitectural-revolutionara trebuie sa fie mai mult decat un bun administrator, un bun arhitect, un vajnic stalp de partid. Un oras, o capitala, inseamna si spirit viu. Inseamna traditie si modernism laolalta. Poate si orgoliu national. Dar inseamna sa simti incotro merge lumea si sa stii spre ce mergi tu si ce ii oferi ca sa ii deschizi portile. Ei bine, locul unde viziunea ta ca edil si lumea larga se intalnesc, facand casa buna, reprezinta un act inalt de cultura.

Mi-as dori pentru Bucuresti (o fosta copie a Parisului lui Haussmann, dar mutilata de comunism) o minte luminata. O personalitate in care spiritul riguros, germanic, sa se intalneasca cu deschiderea spre cultura europeana. Si, bineinteles, imi doresc un om la care sa simt iubirea pentru aceasta urbe in plina si haotica extindere metropolitana. Poate imi doresc prea mult. Prea putin, la polul opus adica, ar fi sa ma multumesc si sa accept ca oameni ca Udrea, Vanghelie sau Ontanu sa aiba pretentia ca pot lumina acest oras. Care cu "o frunza", care cautand pe "goagal", care pipaindu-si pe umar "stelele".... Voi puteti sa va impacati cu acest gand? :)

P.S. - O vedere panoramica a Bucurestiului la 1927.

9 comentarii:

Mihai spunea...

Waw! De la Noul Paris la Micul Paris nu e decat un pas. Totusi, sper sa nu il reconstruiasca Florin Salam.
Eu atat am avut de zis.

Lucia Verona spunea...

Lilick, de ani de zile spun că un primar nu înseamnă un gospodar, ci un om cu viziune, aşa cum şi un prim-ministru trebuie să fie un om cu viziune, nu un gestionar.

Lilick spunea...

@MIhai, merci de zicere.

@Lucia, pai zici foarte bine. Si daca zic si eu si altii, poate partidele vor asculta odata si-odata.

Anonim spunea...

Daaa, ceva extrafin!
Cred ca o astfel de minte luminata, un om cu o viziune larga, este dl Relucu Fenechiu, avocatul micului mogul Dan Diaconescu, omul dlui presedinte ptr alte coordonate istorice Basescu Traian.

Lilick spunea...

Ia infomeaza-te tu mai bine: avocatul respectiv se numeste Daniel Fenechiu si, in afara de o coincidenta de nume, nu exista nicio legatura intre el si liberalul moldovean. Acum spune frumos saru'mana ca te-am informat, dar data viitoare sa nu mai vii cu toate prostioarele astea.

tn spunea...

"O personalitate in care spiritul riguros, germanic, sa se intalneasca cu deschiderea spre cultura europeana."
Asta e Plesu.

Lilick spunea...

@TN, mi-ar placea sa identificam astfel de personaje. Nu stiu daca Plesu e potrivit sau nu, insa e bine sa cautam, sa facem propuneri, sa avem opinii si pe tema asta. Si pentru ca ai propus pe cineva iti multumesc. Prea nu ne intreaba nimeni si pe noi, cei care traim in Bucuresti, ce ne dorim. Ok, votam. Dar cand iti pui votul cu speranta si incredere pe un om despre care simti ca te reprezinta, ca are un profil cat mai aproape de unul ideal, chiar colaborezi mai apoi, cand devine primar, altfel.

vali plesca spunea...

lilick, nu stiu daca e basm sau adevar, dar se spune ca, prin 67 al secolului trecut, un prim secretar de judet, mergand printr-o comuna de munte a ramas uimit de cat de aranjata era gospodaria unui satean, intr-un loc unde toate casele erau aranjate, si a decis ca acesta sa fie primarul acelei comune. a fost 14 ani primar, a devenit membru pcr de abia dupa vizita din china si si-a atras nemultumirea familiei deoarece a devenit o persoana absenta in familie si nemultumirea satului ca voia prea multa rigoare, decenta si bun simt in administratie. de 30 de ani, de cand nu mai e primar, in linistita comuna de munte nu s-a mai intamplat nimic bun...
concluzionand, un primar bun inseamna unul dedicat localitatii pe care o administreaza, dincolo de calitatile manageriale. ma indoiesc ca vei vedea asa ceva, undeva...

Lilick spunea...

@Vali, logic ar fi sa privim problema asa cum o expui tu: pesimist. Nu sunt prea multe lucruri care sa ne faca sa speram. Am putea fi chiar acuzati de naivitate. S ce sa facem? Sa ne consolam ca nu se mai poate face nimic? Nici asta nu e o solutie.