Ausweis pentru Andrei Plesu. Un permis de buna purtare

"Din păcate, dl. Crin Antonescu îmi aduce aminte, din cînd în cînd, în felul său stîngaci, că există. M-aş fi aşteptat ca, neavînd prea multe de făcut, măcar să citească ziarele. Ar fi aflat că m-am pronunţat public şi în Adevărul şi în Dilema cu privire la gafele lui Traian Băsescu. Pînă într-atît încît preşedintele a trecut, tot public, la ameninţări(...)" - Andrei Plesu

Probabil ati aflat despre schimbul de "amabilitati", de saptamana trecuta, dintre presedintele PNL si Andrei Plesu. Crin Antonescu a spus despre Liiceanu si Plesu ca tac cu lasitate: "Sint niste lasi", care fac parte din "grupul acela de autorităţi de deasupra unei berării"

Nu vreau sa discutam neaparat daca aceste atacuri, venite de la presedintele PNL, au sau nu rost acum. Multi spun ca, din partea presedintelui Partidului National Liberal, oricum s-ar numi acest presedinte, ar trebui sa ne asteptam la cu totul altfel de declaratii, atunci cand acesta decide sa apara in public. Ar fi nevoie de orice altceva, si nu de rafuieli personale. Si totusi, Crin Antonescu, cel putin atunci cand vorbeste despre Liiceanu si Plesu, are perfecta dreptate.

Am subliniat mai sus cateva cuvinte din textul lui Andrei Plesu. Citindu-le, mi-am adus aminte de "scara de incendiu" a intelectualilor despre care ne-a vorbit Daniel Barbu la ultima intalnire de la Cafeneaua Liberala. Ne-am gandit multi, atunci, la Sorin Iliesiu si la "protestul" lui tarziu. Dar as vrea sa ma intorc putin si mai in urma, caci undeva in biografia lui Adrian Paunescu regasim exact aceasta "scara de incendiu":

"A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra, din fruntea căreia a fost destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985, însă Adrian Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul "Analfabeţii", publicat în 1980, în Flacăra."
- Gandul, noiembrie 2010.

Dupa cum observati, Adrian Paunescu pare sa fi reusit, caci apare astazi ca un dizident. Faptul ca Cenaclul Flacara a fost atunci interzis, dupa nenorocirea de la Ploiesti, a fost pentru poetul comunist o veritabila scara de incendiu, pe care a incercat sa fuga dupa 1989, atunci cand regimul a fost rasturnat. "Am fost dizident, am fost interzis, am fost atacat", a incercat sa spuna poetul. Dar multi stiam, inca din 1985, ca de aceasta asa-zisa marginalizare, pe care o provocase mai mult sau mai putin voit, Adrian Paunescu se va folosi candva.

Plesu, acum, face un gest similar. Fiind mult mai inteligent decat Basescu, este si printre putinii care il pot manipula. Ce face astazi, concret, cunoscutul eseist? In ultima vreme Andrei Plesu baga batul prin gard catre presedinte - mai ales dupa declaratiile acestuia la adresa Regelui - atent sa fie vazut de cat mai multa lume. Dar nu incita prea mult, ca sa nu-l irite prea tare pe Traian Basescu. Doar atat incat dulaul, starnit de bat, sa se uite catre el si sa maraie. Plesu avea nevoie de maraitul lui Basescu ca de un ausweis pentru alta lume, alte vremuri, caci nu se stie niciodata cum se intoarce roata si incotro te duce soarta. Si l-a primit.

Dar iata! La primul atac la care este supus, Andrei Plesu scoate din buzunar adeverinta de buna purtare! Maraitul lui Basescu. Desigur, lucrurile trebuiau sa se intample exact asa! Asteptam chiar ca cineva, curand, sa-i ceara socoteala lui Andrei Plesu asupra lipsei unei reactii ferme, iar el sa raspunda pe data: "Am ripostat si eu. N-ati vazut ca Basescu m-a atacat?". Desigur, nu puteam fi sigura ca atacul urma sa vina de la Crin Antonescu, desi era foarte probabil ca primele critici sa se faca auzite din zona liberala.

De data asta, "scara de incendiu" i-a folosit domnului Plesu. A coborat repejor pe ea si s-a pus la adapost de critici. Dar va rog sa va ganditi si la alte paralele intre caracterul lui Adrian Paunescu si al lui Andrei Plesu. Ambii i-au scris, in definitiv, cate o scrisoare lui Nicolae Ceausescu, cersindu-si iertarea. Ma rog, Paunescu poate ca e mai culpabil, caci, grafoman fiind, se poate sa-i fi scris mai multe... Oricum, trebuie remarcat cat de bine au stiut sa se strecoare cei doi, sa faca plecaciuni sau sa atace prin gard, preventiv, doar atat incat sa cada mereu in picioare.