1 iun. 2015

Traian Basescu si "lupta anticoruptie"

Pentru inceput o sa fac trimitere catre un articol din Adevarul, scris de Liviu Iolu, pe marginea cartii Adrianei Saftoiu. Acesta scrie: 

 "Dacă ar fi citit pe îndelete, adversarii vocali ai lui Traian Băsescu ar fi găsit episoade cu adevărat importante din mandatul fostului preşedinte care arătau, pe alocuri, reflexe de securist. De exemplu, momentul dosarului unui ziarist. Dosarul, o constantă a mandatelor preşedintelui portocaliu, apare în jurnalul Adrianei Săftoiu într-un moment important la început de mandat având ca ţintă un ziarist de investigaţii. Mihai Munteanu, cu care am fost coleg la EVZ, declanşase ”operaţiunea Cocoş” - un serial de investigaţii care avea sa ducă la plecarea Elenei Udrea de la Cotroceni. Jurnalistul îl prinsese pe Dorin Cocoş într-o încercare de mituire primitivă şi, scandalul odată declanşat, Udrea a trebuit să demisioneze şi să plece oficial de lângă T. Băsescu.  

Fostul purtător de cuvânt relatează în carte o scenă în care preşedintele României stă cu un dosar îngălbenit în faţă, într-un hotel din străinătate, examinând nişte fapte din liceu ale ziaristului. E un caz de balamuc pe care îl găseşte important şi Cătălin Striblea. Un preşedinte de ţară europeană examinează, ca la şcoala de poliţie politică, dosarul de la poliţie al unui ziarist care l-a supărat. Reflexe de dictator african care l-au însoţit pe Băsescu până la final de mandat când, tot pentru a o apăra pe Elena Udrea, îl ameninţa cu dezvăluiri pe un alt jurnalist, Cătălin Tolontan.

Cazul jurnalistului Munteanu m-a trimis la un articol din vremea aceea, din 2005, publicat de Evenimentul Zilei si preluat de Hotnews, din care aflam ca in timp ce Basescu il cauta pe jurnalistul incomod la "dosar", gest de politie politica, pe partea cealalta, Cocos incerca sa il mituiasca. Totul se intampla la cateva zile de cand Basescu declansase, chipurile, „Campania antispaga". 

Super-oferta

„Vreti un bilet de avion? Vreti un aparat foto, un video?"

Inregistrarea discutiei in care Dorin Cocos a incercat sa-l cumpere pe reporterul EVZ

Dorin Cocos: Ce va propun eu acum: hai, dom’le, sa ne mai intalnim, asa, macar o data pe luna! Mai stam de vorba, mai schimbam o parere, poate-mi spuneti si mie asa, una-alta. Poate, cum ii zice... aaa..., nu informatii, ca n-am nevoie de informatii, poate imi spuneti asa: uite, dom’le, cam asta e!
Reporter EVZ: Ce informatii va pot spune eu? Tot ce stiu dau in ziar...

DC: Ei, poate-mi spuneti niste lucruri pe care poate nu vreti sa le dati in ziar.
Reporter EVZ: Eu vreau sa dau totul in ziar. Eu nu pot sa dau in ziar ceea ce nu pot sa demonstrez.


DC: Sau imi spuneti „eu am auzit ceva!". Cum sa-ti spun, ne servim reciproc. „Domne’, uite, am auzit ca Mitrea nu stiu ce dracu’ face, dumneata ce stii? Poti sa ma ajuti?" Si poate pot sa te ajut... Adica cu asta, nu te gandi ca... nu stiu, ca pot eu sa te promovez la „Evenimentul" sau o chestie de genul asta.
Reporter EVZ: A, nu, stati linistit, cu treburile astea ale mele, personale, ma descurc singur. Sunt baiat istet. Am un singur defect: sunt usor balbait, dar se rezolva si asta.

DC:  Si eu am... (rade)
Reporter EVZ: Glumesc. Nu va mai retin, pentru ca stiu ca sunteti invitat la o petrecere, jos...

„F..u-le muma-n c..r de rigori"

DC:  Auzi, stai putin. Deci, am luat si eu o sticla de coniac, si mai e ceva aici. Un parfum, o asta...
Reporter EVZ: Nu, nu, va multumesc.


DC: Te rog io...
Reporter EVZ: Va rog frumos sa nu va suparati pe mine si sa ma intelegeti. Eu ma supun unor rigori profesionale.

DC: F..u-le muma-n c..r de rigori... Dar zi-mi ce pot si eu sa fac pentru dumneata.
Reporter EVZ: Domnul Cocos, nu...

DC:  Pai, nu stiu, spune-mi, tre’ sa pleci pe undeva, ai nevoie de vreun bilet de avion, de vreo ceva, te rog io frumos... Vreau si eu sa te ajut, asta-i tot!
Reporter EVZ: Domnu’ Cocos...

DC:  Pe cuvantul meu! Chiar vreau sa fac chestia asta. Dom’le, ai vazut, nici macar nu stiu ce ai scris (se refera la pagina cu interviul - n.r.) Iti spun asta asa, la modul prietenesc.
Reporter EVZ: Dar chiar va rog sa va uitati. Este exact ce ati declarat. Editat, frumos...

DC:  Exact. N-am niciun comentariu de facut. De asta vreau sa zic... Vreau si eu sa fac ceva, sa te ajut. Cum sa spun, vreau colaborarea asta sa fie nu de azi pe maine. Sa fie o colaborare de oameni care se respecta. Deci nu... astazi, gata, m-ati dat in ziar, tre’ sa fiu... Nu...
Reporter EVZ: Nu, chiar nu vreau sa va ganditi la asa ceva!

DC:  D-asta vreau sa spun...
Reporter EVZ: Pana la urma, va repet, era in interesul nostru, este un demers jurnalistic, avem exclusivitate, suntem fericiti.

„Ai dumneata o nevoie!"

DC: Vreau sa va ajut. Vreau sa-mi spuneti chestia asta. Nu stiu, mai ganditi-va. Eu oricum o sa va mai sun saptamana viitoare sa ne mai vedem. Dar, mai ganditi-va si dumneavoastra. Poate aveti nevoie... Nu stiu, dom’le. Vreti un aparat foto, vreti un video, vreti pe dracu’, pe lacu’, tre’ sa aveti o nevoie. Nu traiti cu aer.
Reporter EVZ: Am la redactie, am la redactie, nu va faceti...

DC: Ai dumneata o nevoie! Ai nevoie sa-ti iau ceva, nu stiu... Nu stiu!
Reporter EVZ: Domnule Cocos, eu va multumesc mult de tot si noi am discutat ieri ca intre noi trebuie sa existe prietenie, indiferent de natura profesionala a activitatilor noastre...

DC: Dar prietenia asta trebuie sa fie din ambele sensuri: sa fac si eu ceva pentru dumneata.
Reporter EVZ: Nu trebuie, domnule Cocos. Asta va repet. Nu trebuie sa fiti obligat. Cand este vorba de prietenie, prietenia nu-i conditionata de absolut nimic.

DC: Bun. Bine, domne’, bine! Uite, merg pe mana dumitale, te vad un om tanar, un om cumsecade.
Reporter EVZ: Eu va repet: pentru toate demersurile mele si pentru tot ce am scris pana acum am lucrat ca ziaristul cinstit si...

DC: Gata, deci consideram ca suntem intr-o relatie de amicitie si, daca ne putem ajuta, ne ajutam, daca...
Reporter EVZ: Absolut.

DC:  Dar, te rog io frumos sa te gandesti. (Rade) Te mai sun o data saptamana viitoare.
Reporter EVZ: Eu va multumesc, dar nu va mai ganditi dumneavoastra la prostiile astea! Eu va multumesc ca mi-ati acordat acest interviu.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Totusi, azi Basea s-a dus si asteapta sa dea socoteala (daca o sa dea, vreodata...).
Mai grav e ca oamenii care statea incolonati in spatele lui, in momentele interviului de mai sus sau imediat dupa, adica Boc, Blaga, Predoiu, Anastase, Flutur, Berceanu, Videanu, Olteanu si altii ca ei, sunt, acum, "in alta parte". Nu o sa reiau aici scaparile lui Atanasiu, cu "tinutul de nas" pina iese Iohannis presedinte, dar omul, indiferent de motivele reale pentru care a vorbit in privat, are incontestabil dreptate. Iar ca sa invoci, in public, nevoia unei mari constructii liberale, pentru a porni la un nou drum, cu niste indivizi care vor ramine vesnic malefici, in mentalul colectiv, alaturi de fostul lor patron, de care s-au dezis doar de nevoie (dupa "adio, PDL!)", mi se pare o copilarie. Dar o copilarie pernicioasa politic, pe termen mediu si lung. Nu te supara, draga Lilick, ti-o spune cineva care a tinut si tine sincer, inca, la (vechiul) PNL.
Anonymus Magnus

Lilick spunea...

Momentan alianta penala e intre basisti si antenisti. Era clar si pana acum, dar de cand cu "cazul Rarinca", oamenii si-au gasit o tema de lupta anti-justitie comuna. Ajunge sa te uiti pe paginile lui Basescu, Udrea, Gadea, Badea si sa vezi ca sunt postari identice. Si te contrazic cu mentalul colectiv. Lumea uita extrem de repede. PNL e primul partid in toate sondajele. Nu intereseaza pe absolut nimeni, in afara de cei foarte atenti la viata politica, ce se intampla prin partide. Dar cei foarte atenti sunt 1%... Vechiul PNL e radiat. Gratie capacitatii de lider a lui Antonescu. Dar despre morti numai de bine...:)

Anonim spunea...

Nu, lumea nu uita si nu iarta chiar tot. Nu uita crimele si nici pe criminali (caci asta a facut Base si camarila lui, in 2009-2010). Cum n-a uitat si nu va uita, in veci, "povestea teroristilor" plus mineriadele lui tata Ilici (alta forma cumplita de genocid),spre exemplu.
Ce-i cu tine, Lilick?
Luptele dintre basisti si antenisti, ma lasa perfect rece. Si n-am zis nimic, absolut nimic, despre Rarinca-Gate.
Dar, cu riscul sa ma repet, cind il vad pe "Buldog" la voi si pe Renate afara, parca-parca ceva nu-i cum ar trebui sa fie... Bineinteles, ca pot fi contrazis!
Iar cu Antonescu, aici ai dreptate: despre morti (ca si despre zombii politici), numai de bine!
Rau va fi, pina la urma, tot de noi.
A. Magnus

Lilick spunea...

Magnus, pai nu ziceam de luptele dintre basisti si antenisti. Astea sunt doar de fatada. Vorbeam de alianta lor anti-justitie. Si de manipularile lor.

In legatura cu Buldogul... se vede ca vorbesti ca un om din afara partidului, influentat doar de presa si de televiziuni. Dar sa stii ca el a fost cel care l-a executat de cateva ori pe Basescu. La Congres, cand a reusit sa il indeparteze de partid, in alegerile europarlamentare, cand a facut totul ca sa aiba PDL mai mult in alegeri decat PMP, iar la alegerile prezidentiale a luptat impotriva clanului Ponta-Udrea ca un taur. Fara el, Iohannis nu mergea la Cotroceni. Iar Iohannis stie bine asta. Cei care stiu exact cum s-au intamplat lucrurile, stiu ce aport a avut Buldogul in eliminarea din politica a lui Basescu. Probabil cel mai mare..

Anonim spunea...

Deci: daca Buldogul a tras la greu, ca un taur, cum bine zice tu, in 2009, pentru Basescu, in campanie, invirtind sume uriase pe filiera Sandu-Cocos-Pinalti si altii si s-a implicat decisiv si in boicotarea referendumului din 2012 (cum, care referendum? ala la care am votat amindoi!) - a fost rau.
Dupa ce s-a despartit de Basescu si de Udrea, si a tras pentru Iohannis (de fapt, a tras pentru el, pentru conservarea pozitiei dar si a dosarelor sale, de care, iata, DNA se tot apropie asimptotic, fara sa-l atinga), a devenit bun.
Da, se poate spune si asa... Tot Paler pare sa aiba dreptate: politica nu are principii, are doar interese. O fi bine?
A. Magnus

Lilick spunea...

Eu scriam de Iohannis, in 2014. Habar nu am ce s-a intamplat in campanii la care nu am participat. Eu zic strict ce am vazut cu ochii mei. De asemenea am fost, ca observator, si la ultimul Congres PDL, atunci cand a scos-o pe Udrea in afara terenului, inclusiv pe Basescu. Imi place sa vorbesc despre ce stiu si am vazut...

Anonim spunea...

Draga Lilick, te mai supar doar un minut.
Daca ar fi precum spui tu, adica exclusiv pe vazutelea, atunci multi oameni(tineri) care-l auzeau si-l vedeau pentru prima data, dupa revolutie, pe Vadim perorind sau vituperind in public ori in fituica lui personala imunda,i-ar fi acordat pe loc atributul national-patriotic de Tribun. Uitind sau nestiind ca insul respectiv reprezenta unul dintre cele mai respingatoare si miasmatice deseuri ceausisto-securistice, egal, poate, la acest capitol, doar cu Basesecu insusi.
Si-acum, sa trecem mai departe, la picanta cartulie a lui madam Saftoiu (in ce masura terapeutica, si pentru cine, se poate discuta).
Desi eu, unul, prefer mai vechea si cinstita confesiune a Christinei Deviers, La putain de la Republique - Tarfa Republicii.
Anonymus Magnus

Lilick spunea...

De ce? Nu e asa. Eu eram un om tanar la revolutie, aveam 19 ani, si nu l-am vazut pe Vadim deloc asa. L-am vazut un nebun.

Cartea Adrianei Saftoiu nu e picanta. Din contra, picanteriile lipsesc aproape cu desavarsire. Daca ai citi-o, avand in minte ideea ca e plina de picanterii, ai ramane total dezamagit.