Viclenia taraneasca a "crocodilului" politic

Incep prin a-l cita pe Andrei Manolescu, din textul pe care va rugasem sa-l cititi la postarea precedenta:

“O vreme, Traian Băsescu s-a dovedit mai abil în a-şi conserva sprijinul din partea intelectualilor. Fără a emite el însuşi pretenţii de mare învăţat, a părut a lăsa în jurul lui destul loc liber în care să se desfăşoare orgoliile intelectualilor recunoscuţi.”

Si acum as vrea sa va propun sa facem o paralela intre intelectualii care l-au sprijinit pe Traian Basescu, incepand de la Alina Mungiu Pippidi care a regizat in 2004 sceneta “Draga Stolo”, si Ion Gheorghe Maurer, cel care l-a sprijinit si impus pe Ceausescu in 1965, contra lui Gheorghe Apostol.

Ion Gheorghe Maurer, printre putinii intelectuali autentici ai PCR dupa ce Patrascanu a fost omorat, a cazut in aceeasi capcana in care au cazut si “neptunistii” de azi. Si-a imaginat ca il poate manipula pe Ceausescu. Si-a imaginat ca manipuland va putea sa conduca din umbra. Asta pana in 1974 cand a fost el insusi marginalizat, se spune ca pensionat. In orice caz, manipularea nu a functionat.

Ceea ce nu a inteles Maurer, decat foarte tarziu, si ceea ce nu inteleg, se pare, astazi, nici intelectualii din spatele lui Basescu, e faptul ca personaje de tipul Ceausescu sau Basescu au un soi de viclenie taraneasca pe care ei nu o pot intelege si controla. Prin acest tip de viclenie, personaje ca Ceausescu sau Basescu castiga usor adepti, si pot pune la cale proiecte personale – de clan- pe termen lung si foarte lung, fiind in stare sa calce pe cadavre, indiferent daca sunt ale celor care odinioara i-au sprijinit. Iar exemplul Alina Mungiu Pippidi e unul indiscutabil.

Nu inteleg cum un intelectual ca Tismaneanu, care mananca istoria partidului comunist pe paine, nu ar fi inteles si prevazut lucrurile astea. Cum nu a prevazut ca Traian Basescu, la fel ca si Nicolae Ceausescu, isi va pregati si impune progeniturile pentru a ne conduce.

Nu am decat o explicatie. Ca sa ii scuz, cumva... Acum, in ultima instanta, daca si-au dat seama, daca au realizat aceste lucruri mai mult decat evidente, aleg sa ramana ca negociatorul langa crocodilul politic pe care l-au creat, sperand, in ultima instanta, ca vor fi ultimii haliti.