Alina Mungiu-Pippidi - din nou foarte dur!

Ridzi – servicii familiei Băsescu
Reporter: Ridzi e la pămînt. E asta răzbunarea pentru că a propus-o pe Elena Băsescu?
Alina Mungiu Pippidi: E o formă de plată. Dna Ridzi s-a gîndit să facă servicii familiei pe contul banilor publici, al bunului simţ, al expunerii la ridicol al tuturor susţinătorilor lui Băsescu care nu erau clienţi de partid sau familie, ci prieteni.

Dai tribut turcului din ograda ta, dacă vrei, dar nu din ograda publică, că noi, vecinii, nu mai plătim tribut, ne-am emancipat.
Rep.: A fost o conspiraţie contra ei?
A.M.P.: A fost o coincidenţă, pe de o parte, de vederi între presa independentă şi societatea civilă, pe de alta, cu interesele presei mogulilor, care a dus practic la unanimitate contra ei. Ideea că „familia” poate apăra pe cineva care a acţionat atît de la vedere şi de prosteşte s-a dovedit a fi o prostie, deşi dna Ridzi a crezut în ea, a crezut că va fi susţinută pentru că prin căderea ei ar ajunge alţii la rînd. Să fie învăţătură de minte şi altora. Şi soldatul credincios, şi liderul necredincios trebuie să fie limitaţi de anumite reguli. Le calci, loialitatea nu te mai poate apăra.

Udrea. Elena.
Rep.: Cine urmează?
A.M.P.: Cine a mai făcut ca ea. Chiar ea s-a apărat arătînd la Elena Udrea, care şi ea face favoruri presei, deşi ministerul ei nici nu ar trebui să existe. Dar nu numai asta. Într-o ţară normală se făcea o anchetă privitoare la dezvăluirile de la Hotnews cu zece voturi pe secţie pentru „independenta” Elena Băsescu. Asta e o formă de fraudă electorală.

Rep.: Elena Băsescu a cîştigat?
A.M.P.: Cum cîştigă întotdeauna beizadelele, cu cost mare. Prietenii zac prin pulbere şi praf, aliaţii sînt discreditaţi de nu pot scoate capul din casă, dar s-a dovedit că familia e invicibilă. Mă rog, aşa cred ei. Preţul de imagine externă şi internă e enorm.


S-a făcut de rîs tată-său
Rep.: Fapt e că nu aţi reuşit să o opriţi.
A.M.P.: Nu, deşi acesta era scopul meu de bază. Poate pentru că laşitatea a fost aşa de mare la ceilalţi, care au tăcut mîlc? A fost o serie neagră, ca să o scuze pe ea, s-a făcut de rîs tată-său, partidul, pentru că nu o voia a trebuit să îşi facă mea culpa şi să facă lucruri mult mai rele decît să o fi pus pe listă cum era vorba iniţial, au trebuit să transfere voturi şi după cum se vede şi bani de publicitate din fonduri publice. A ieşit PSD-ul primul la europarlamentare, iar Băsescu e obiect doar de bancuri pe afară. E greu de crezut că ambiţiile unei fetişcare a cărei lipsă de cultură se vede şi după cum arată pot ruina atîtea lucruri, dar iată că se poate.

Rep.: Băsescu zice însă că presa e de vină.
A.M.P.: Băsescu e părăsit de inspiraţie. Mare noroc are cu contracandidaţii lui, care spun pe faţă că se vor amesteca în justiţie şi astfel se fac de nevotat. Chiar şi aşa, discursul ăsta cu copiii care nu mă ascultă deşi eu le spun, sau că toată lumea e de vină, numai familia nu, e penibil. Familia nu are ce căuta în politică, după cum am spus de la început, e doar sursă de slăbiciuni şi scuze permanente. Băsescu s-a încăpăţînat, vrea să ne transmită că vrea un al doilea mandat fără condiţii, unul în care face ce vor muşchii lui. Or, acesta e un semnal greşit, exact un asemenea mandat devine indezirabil. Cu linia asta a lui îi face pe foştii lui susţinători să stea acasă în ziua votului.


Ce i-a spus Alina lui Băse
Rep.: O s-o lase pe dna Udrea să pice?
A.M.P.: Data trecută cînd dna Udrea a demisionat, nu a fost de bunăvoie. Eu cînd i-am spus preşedintelui că ea nu are ce căuta în viaţa politică – trebuie să avem separarări clare între public şi privat, e un test al modernităţii – m-am trezit că a doua zi mă caută intermediari din partea ei, să ne vedem, să ne cunoaştem. Dna Udrea e, ca toate fetele astea, o creatură care nu gîndeşte decît în termeni de interes personal şi nu poate concepe că în societate există şi etaje superioare, unde oamenii au altfel de motivaţii. Dacă ne întîlneam, despre ce am fi vorbit oare? Îi făceam un desen? Din păcate, nici problema asta nu s-a putut rezolva în privat, cum nu s-a rezolvat nici cealaltă. O să avem alt circ costisitor. E alegerea lor, vor aşa, aşa o să fie. Că altfel primul ministru restructura urgentissim ministerele astea redundante, plus vreo două la fel de redundante de la PSD, şi stăteam toţi liniştiţi. Aşa cum Băsescu dă vina pe oricine, dar nu pe copila lui prost crescută, Boc restructurează demnitarii dînd afară nişte şoferi. Care nu au fost încă nici măcar identificaţi, totul ca să salvăm miniştri de nivel damă de companie; sîntem în plin „Senatorul melcilor”.

Rep.: Udrea a zis că aveţi ceva personal cu ea. Invidie?
A.M.P.: Exact, atîta o duce capul, ea nu are orizont dincolo de persoane. Da, visul meu e să conduc Ministerului Turismului, a cărui desfiinţare am pus-o din anul 1996 în programul CDR.

Am diplomă de instalator
Rep.: Tinichigii sau filozofi?
A.M.P.: Eu am pe undeva o diplomă de instalator. Dar altfel, în politica publică e greu să le separi. Orice ai face, eşti impregat de o anumită filozofie despre stat, despre cum se comportă oamenii, nimeni nu e un expert sută la sută liber de ideologie, deşi eu predau pragmatismul la studenţii mei, anything which works! Desigur, discuţia asta e de la un anumit nivel în sus, care e probabil mai puţin frecvent la noi. Că, din nou, dacă eroii politicii publice sînt de nivel Ridzi sau Udrea discuţia devine comică şi distincţia inoperantă. Mare parte din cei promovaţi pe canale de partid nu sînt nici una, nici alta. Întreabă o lipitoare care trăieşte să sugă sîngele altora dacă asta e tehnologie sau ideologie.

Androneasca
Rep.: Şi atunci, doamna Andronescu o să răstoarne munţii?
A.M.P.: Mă îndoiesc că vrea. Dar mă îndoiesc şi că Băsescu poate face ceva. Comisiile astea şi multele lor legi sînt destul de redundante. Oamenii contează, şi dacă preţuieşti educaţia aşa de mult încît o Udrea îţi poate fi şefă de cabinet nu mai are nici o importanţă ce spui, lumea se uită la ce faci. Soluţia pentru educaţia românească nu vine din noi reforme, cînd astea cu Bologna au fost oricum nedigerate şi negîndite, un fel de hai să facem mai mult pe resurse mai puţine. De ani de zile se schimbă miniştrii şi ministerul e la fel. Miclea, care era reformator, se închidea cu sfătuitorii lui într-o debara şi ieşeau de acolo cu proclamaţii pe care nu le implementa nimeni. Alţi miniştri, care nu aveau intenţiile lui bune, lăsau de la început totul pe mîna mafiei, ce rost are să te prefaci că faci? Hai să nu mai reformăm educaţia vreun an, asta e sugestia mea, şi în acest timp să reformăm doar Ministerul Educaţiei. Poate găsim vreo cîţiva români care au fost profesori titulari în ţări cu sisteme performante (Scandinavia, USA, Olanda) şi să îi importăm, le dăm mînă liberă să reorganizeze MEC. Restul va veni de la sine. Cum s-a văzut din clasamentul nostru cu universităţi curate, omul face locul. Aceeaşi lege peste tot, dar unii au patru stele, alţii au zero stele, pînă la legi noi să copie ăia de zero stele ce fac cei de patru şi o să avem imediat o creştere a calităţii. Pînă la urmă politica e doar un gest de discernămînt, iar leadershipul e sută la sută discernămînt. Nu trebuie să le ştii pe toate, dar trebuie să găseşti pe cei care ştiu şi să îi pui în situaţia să facă.

Clientelism
Rep.: Oricine ar fi ei?
A.M.P.: Oricine, sau totul e clientelism dacă îi alegi doar pe relaţia cu tine. Partidele noastre sînt încă în acel stadiu primitiv de început de democraţie, eu le compar cu armatele dinainte de profesionalizarea modernă. Tătarul nu avea soldă, el trăia prin jaf. Şi cum sînt tătari mulţi, şi obiectul jafului trebuie să fie mare, rezultă multe funcţii publice (deci coborînd nivelul politizării pănă la directori de şcoală) şi multe cheltuieli publice (care se distribuie prin reţeaua de patronaj). Obiectul guvernării nu e problema de politică publică, pe care trebuie să o rezolvi (criza, energia etc.), ci reţeaua clientelară, pe care trebuie să o satisfaci, ea e problema ta de bază. Aici e tensiunea dintre partide şi societatea noastră.


Geoană, Crin, Duda
Rep.: Sînt adversarii lui Băsescu capabili să schimbe asta?
A.M.P.: Nu cred. Geoană dă impresia că e orientat mai tehnocratic, are cunoştinţe, citeşte, dar pe urmă apare cu Năstase la braţ şi strică tot. Crin Antonescu e uimitor, are aerul că nu s-a prins nimic de el în atîţia ani de politică, mă întreb dacă ar trece un test de cunoştinţe elementare, dacă ştie care sînt instituţiile de la Bretton Woods sau din cine e format boardul Băncii Europene Centrale. Radu Duda e mai presus de orice comentariu, pentru el viaţa e un cenaclu.

Rep.: Intelectualii pro-Băsescieni?
A.M.P.: Categorie în curs de dispariţie, la cei dezinteresaţi. Restul, să nu ne luăm de ei, că vor fi pedepsiţi pe unde au păcătuit, TRU a ajuns în aceeaşi comisie cu copila, de exemplu. Cel mai bine o duc cei care nu au fost niciodată fani, îl folosesc cu sînge rece pe Băsescu ca să ajungă undeva, prin ambasade cu jacuzzi, PE, sau oriunde se poate, în străinătate să fie. Intelectualul e din punctul ăsta de vedere sub nivelul tinichigiului, şi ca să trăiască afară tot statul român trebuie să-i plătească drumul şi să-l ţină; om fi devenit noi europeni, dar curajul pieţei nu îl avem, că unde nu e valoare nu e nici curaj. Noroc cu tinerii intelectuali, ei umplu doctoratele şi mai nou şi slujbele pe afară. Ferească Dumnezeu să vrem să ne întoarcem în ţară însă, atunci să vezi testul deschiderii universităţilor.


Societatea civilă
Rep.: Mai există societate civilă?
A.M.P.: Absolut. Gazeta Sporturilor a fost vîrful ei recent şi noi toţi ne-am solidarizat cu ei. Şi chiar există; oamenii care ies în stradă să apere Sf. Iosif, oamenii care scriu pe www.romaniacurată.ro ca să denunţe pe corupţi sînt în creştere. Sîntem însă sufocaţi de pseudosocietatea civilă, de organizaţii contra corupţiei sponsorizate de corupţi, de ciuvici şi alistari, e o perdea de fum din care nu totdeauna vezi că pădurea nu a ars, mai sînt copaci destui în picioare." - Academia Catavencu