E ziua Statelor Unite. Pe blogul “Incertitudini” gasesc un text frumos despre America. Autoarea incearca sa-si aminteasca cum “a facut cunostinta” cu aceasta tara miraculoasa, inca din copilarie.
Incerc sa-mi amintesc si eu putin. Expozitia de arta pop din parcul Herastrau, din anii ’80… (Mai stii, Lulutza? Am mai povestit noi pe un blog pe tema asta. Spuneam ca tin minte pana si mirosul pozelor, al vopselelor, sau forma constructiei din metal si sticla ce gazduia expozitia…)
Sau “Ambasadorii Prieteniei” – big-band-urile care concertau uneori la Ateneu (si nu numai) - cu mosuletii aia americani, grasuti, simpatici, care suflau din rasputeri, pe piese ritmate din repertoriul Glen Miller, si roteau prin aer instrumentele de alama. Eram mica… Asa am luat contact cu America, cu americani adevarati. De aici, de departe, din est. Cu pop-art si “In the mood”…
Voi?
Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia
-
*Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia* – Energi terbarukan di
Indonesia akan meningkat jika negara terus memanfaatkan energi panas bumi.
Indon...
Postări
8 comentarii:
A fost cel mai reusit si, oarecum, grandios eveniment organizat vreodata de Ambasada S.U.A. la Bucuresti. In ce an a fost? 1983? 1984? De dragul acelui eveniment cultural - Aleluia! nimic nu l-a mai egalat de atunci! - pentru multe am iertat eu Ambasada S.U.A., in ceea ce ma priveste.
Happy anniversary, democracy & justice! I can only dream of you, wherever you are!
Nu mai ţin minte... Să fie Salinger? Sigur, înaintea lui, Mark Twain. Şi Coliba unchiului Tom. Şi Mickey Mouse.
Şi pantofii de lac, galbeni, de culoarea canarului, pe care-i primise o prietenă cînd eram în anul doi sau trei de Conservator. Şi nişte bomboane roz care arătau superb, ca nişte căpşuni şi aveau gust de căpşuni sintetice :)) Şi Pepsi Cola... Şi o expoziţie la Muzeul de Artă, cam în acelaşi timp,unde era, parcă, şi o sculptură cinetică a lui Calder. Filmele lui Chaplin... "Floare de cactus" la ACIN, în sala de atunci a Cinematecii, la Union. Şi John Cage, 4'33'' la Sala Mică. Şi, la televizor, moartea lui Kennedy, războiul din Vietnam, aselenizarea, Woodstock, masacrul de la Bel Air, lecţiile lui Leonard Bernstein...
Lilick, multzumesc !
America, America (1)
Pentru mine, ca persoana care nu a pus deocamdata piciorul pe pamantul american, America inseamna o multitudine de intamplari, figuri si fapte care se combina si recombina aleatoriu, intr-un puzzle fascinant si terifiant pe alocuri, dar care raspunde intotdeauna nevoilor imaginatiei mele oricat de extravagante ar fi ea si-n care isi gasesc ecou aproape toate cosmarurile mele, oricat de sumbre ar fi ele. Imaginea Americii mele mi s-a asternut in suflet in straturi; la inceput au fost Edgar Poe si ciudata, ultratalentata Emily Dickinson. Lor li s-a adaugat Silvia Plath, din perioada la care se refera "Clopotul" ei. Intr-un alt pachet mi-au venit amestecate personaje reale si fictiuni literare: Al Capone si Marele Gatsby, acesta din urma odata cu Scott Fitzgerald. Apoi John Wayne si westernurile lui John Ford. Fara ei, America mea ar fi schioapa. In prelungirea lor, "No country for old men" al fratilor Coen. America mea mai inseamna Calder si Jackson Pollock si Andy Warhol, dar si cel putin doi americani la Paris: Henry Miller si George Gershwin si, nu in ultimul rand, francezul Duchamp in Filadelfia, cu pisoarul lui numit fantana. Asa ca America mai inseamna si Guggenheim, cu modernism dupa modernism, dupa post-post modernism si… the show must go on.
America, America (2)
Dar America sufletului meu este America beatnicilor, cu William Burroughs inaintea lui Kerouac (in memoria mea subiectiva) si cu Alain Ginsberg, intreband cu propria mea intrebare: "America, de ce nu te faci inger?" Apoi, usile perceptiei in spatele carora au cazut prea repede muritorul Jim Morrison si muritoarea Janis Joplin, cu nemuritorul ei Bobby McGee (care, la origine, a fost de fapt o fata), apoi flower power si Woodstock, dar si inclestarea dintre Randle McMurphy si sora sefa, intr-un zbor razant deaspra cuibului de cuci si, de fapt, deasupra tuturor asezamintelor din anii negri ai psihiatriei - cu lobotomii si cu socuri electrice ori socuri de insulina. America mai inseamna toti presedintii ei, cu zambetul larg al lui Kennedy, cel asasinat, dar si cu palidul Bush care, oricat am cracni, totusi a venit la noi cu un curcubeu. America mai inseamna si un pas mic pentru om, pe luna, si un pas urias, pe pamant, promis unei umanitati care nu s-a grabit insa sa-l faca. Daca pentru unii America inseamna azi moonwalk-ul lui Michael Jackson, pentru mine ea continua sa insemne, ca in toti anii din urma, "orele" lui Michael Cunningham si "zilele lui exemplare", o mana de actori dintre care nu pot lipsi Meryl Streep, Jack Nicholson, Nicole Kidman, Al Pacino si pana la urma tot Hollywood-ul, asa cum e el, cu bunele si cu relele lui.
America, America - epilog
Dar ea continua sa insemne si Aria 51 si cei cativa serial killers pe langa care europeanul Jack Spintecatorul pare doar un smintit incepator. Dar tot America inseamna si FBI-ul si luminolul si analizele ADN si cazurile uluitoare rezolvate de ai ei forensic detectives si pop corn si coca-cola, si rock and roll si Marilyn Monroe si jazz-ul si jeans-ul si Marlboro si Enola Gay si "vanatorul de cerbi", si urmasii indienilor cherokee si sioux si popularul automobil Ford si nenumaratii laureati Nobel, si PC-ul de la care scriu si postez cand vreau, orice vreau. Long live America! God bless you!
P.S. Despre nicio alta tara in care nu am calcat nu as fi putut sa scriu atat de multe lucruri diferite fara o cat de mica documentare. America insa e cu totul si cu totul altceva. Ne place sau nu, e parte din constiinta noastra.
Si, am uitat sa spun ceva important dupa "Long live America! God bless you!" Am uitat sa spun trei cuvinte: Yes, you can!
@Lulutza, @Lucia, @Incertitudini, @Pro Doc
Am citit cu mare, mare placere confesiunile voastre. Mi-ati mai adus aminte si de alte amintiri "americane". Astazi de altfel am fost cu @Lucia la Ogrezeni si am mai povestit si-acolo una-alta. Mi-am mai amintit ca de fapt prima mea amintire cu America se leaga de venirea presedintelui Gerald Ford, in 75, pe cand aveam doar 5 ani, la Sinaia. Eram acolo cu parintii si l-am vazut. :)
@Pro Doc
Ai dreptate. Despre nicio alta tara nevazuta nu se poate scrie atat de mult. :)
Trimiteți un comentariu