N-am avut noroc sau suntem mult prea pretentiosi?

Noi n-am avut ocazia sa fim multumiti niciodata. E vina noastra? Suntem chiar asa de pretentiosi?


Observ ca ceea ce scriam cu ceva vreme in urma – adica faptul ca actualul presedinte face o substitutie de electorat – a ajuns acum sa fie acceptat de tot mai multi ziaristi si analisti politici. Ioana Ene, de la ziare.com, preia ideea si o duce cumva mai departe (cititi aici), spunand si dansa ca Traian Basescu s-a apucat sa-si schimbe electoratul.

Ziarista de la respectivul portal face si un foarte frumos portret al celor care l-au votat pe actualul presedinte, multi dintre ei fiind acum crunt dezamagiti de acesta. Descriind profilului celor care l-au votat in 2004 pe Traian Basescu, ziarista observa ca acest electorat este partea cea mai informata, cea mai onesta si cea mai morala din cei care au dreptul la vot. N-o sa va rapesc placerea de a citi materialul Ioanei Ene, punctez doar cateva categorii de oameni care l-au votat pe Traian Basescu, si care acum il contesta din plin: cei care nu suporta PSD, pe baronii locali si sistemul ticalosit, cei cei carora le repugna coruptia, invartelile si smenurile, cei care inteleg ce insemna pericolul unei dinastii politice, si asa mai departe. Recent, Ion Cristoiu, citand-o pe Ioana Ene, preia si el ideea substitutiei de electorat (cititi aici).

Din felul in care Ioana Ene ii descrie pe acesti oameni s-ar parea ca si domnia sa crede ca este un pacat ca cineva sa dezamageasca acest electorat. Cred totusi ca ziarista de la portalul amintit e si putin naiva, pentru ca e de-a dreptul amuzant sa crezi ca unui animal politic de talia lui Basescu i-ar pasa de faptul ca lasa in urma regrete. Ma intreb daca presedintele Basescu nu are, in definitiv, dreptate, pentru ca un vot egal un vot! Adica votul unui intelectual din Bucuresti, care citeste zilnic pe internet cateva ziare, care a facut o facultate “pe bune” si nu la Spiru Haret, este egal cu votul Babei Safta din Ghimpati, acolo unde, contra unei sticle de ulei si a unui kilogram de faina, toti satenii voteaza cum li se indica.

Ma gandesc ca noi am avut, dupa Revolutie (sau cum s-o chema ce a fost in 1989) nu doar trei presedinti ci si trei TIPURI de presedinte. In functie de relatia pe care au avut-o cu PROPRIUL ELECTORAT putem distinge trei atitudini:

1. Ion Iliescu – in ciuda marilor sale greseli, acesta nu si-a dispretuit niciodata PROPRIUL electorat. Nu l-a dezamagit niciodata, a incercat sa nu-i insele asteptarile, s-a preocupat in permanenta sa-l reprezinte, sa-l ocroteasa, si sa se prezinte pe sine drept aparatorul celor multi si desculti. Un presedinte “sarac si cinstit” care doreste sa se oglindeasca intr-un electorat asijderea.

2. Emil Constantinescu – ajuns la putere pe un mare val de simpatie, cel de-al doilea presedinte postrevolutionar si-a dezamagit, in timp, sustinatorii. S-a declarat invins de fostele structuri, a recunoscut faptul ca si-a pierdut electoratul, si s-a retras. Nu a mai candidat, dar nici NU SI-A TRADAT fostii suporteri cautand sa-si obtina sustinatori din cealalta tabara.

3. Traian Basescu – si-a dezamagit cumplit o imensa parte din PROPRIUL electorat. Constient de acest fapt, isi cauta acum suntinatori in cealalta parte, nu se gandeste nicio clipa la moralitatea acestui gest, si n-are niciun regret sau mustrare de constiinta. Un vot egal un vot, iar pentru Basescu nu conteaza ca votul respectiv este dat de doamna Doina Cornea sau de Baba Safta.

Nu stiu cum se face, dar noi, membrii electoratului descris de Ioana Ene, mai avem o caracteristica. Parca n-am avut noroc!

N-am avut si noi odata noroc ca cel pe care l-am sprijinit sa merite increderea noastra si a doua oara. Asa ca am fost tot timpul in opozitie. La fiecare tur de scrutin ne-am dorit schimbarea. In 1990 si 1992 ne-am dorit sa-l schimbam pe Ion Iliescu si n-am reusit. Ne-am dorit sa-l schimbam din nou in 1996, si am reusit sa-l impunem pe cel ce avea sa devina presedintele Constantinescu. In 2000 unii dintre noi, majoritatea, (nu e si cazul meu caci nu am votat deloc) au votat inca o data negativ, ca sa nu ajunga Vadim presedinte, asa ca in turul doi multi si-au calcat pe inima si au votat cu Iliescu. In 2004 am votat din nou contra, asa ca l-am preferat pe Basescu ca sa nu-l alegem pe Nastase. Niciodata n-am fost multumiti de cel ce se afla pe moment la putere, sau care reprezenta puterea acelui moment.

Asa se face ca, de fiecare data, votul nostru a fost unul negativ. N-am avut niciodata norocul sa votam pozitiv. Adica sa exclamam, precum americanii care il sustin pe presedintele aflat in functie: “Four more years!”. Om fi noi mult prea pretentiosi?