Un presedinte spart in bucati

Ei incearca sa-l separe pe Basescu de el insusi. Sarind peste logica si bunul simt, neglijeaza aspectele neconvenabile.


In anii ’90, Iliescu si sustinatorii lui spuneau ca oranduirea comunista nu poate fi condamnata in integralitate. Ne confruntam cu o fraza standard: ”Comunismul a facut si multe lucruri bune”. Cand venea vorba de Ceausescu ni se dadeau si exemple concrete: canalul Dunare - Marea Neagra, metroul, apartamentele din Bucuresti, succesele din politica externa, s.a.m.d.

Intelectualii au avertizat atunci ca trebuie facut bilantul general. Ca trebuie puse la socoteala marile crime ale comunismului, imensele greseli economice, politica de cadre, nepotismul, cenzura, strivirea personalitatii umane si multe altele. Argumentatia era corecta, desi nu era acceptata de segmente largi din societatea romaneasca.

Intr-adevar, tragand linie si adunand, bilantul comunismului se dovedeste a fi extrem de negativ. Daca il judecam si pe Ceausescu in particular, rezultatul e identic. Aceeasi problema se punea si in ceea ce priveste Securitatea. De cate ori nu am auzit securisti spunand: “Securitatea a facut si lucruri bune. A aparat tara. A fost o organizatie patriotica”…

Incetul cu incetul, intelectualii au demontat aceste argumente, si, treptat, societatea romaneasca a ajuns sa accepte ideea ca Ceausescu, comunismul in general si Securitatea in particular sunt de condamnat pentru REZULTATELE GENERALE.

Astazi, o parte din acesti intelectuali, ziaristi, reprezentanti ai societatii civile, practica aceeasi tehnica de disjungere. Ei incearca sa-l separe pe Basescu de el insusi. Sarind peste logica si bunul simt, neglijeaza aspectele neconvenabile din personalitatea actualului presedinte si pretind ca il sustin punctual in anumite probleme. Liiceanu opereaza, de exemplu, o distinctie extrem de toxica intre omul Basescu si cel care a condamnat comunismul.

Poate fi separat presedintele de el insusi, de familia sa, de ebe, udre si ridze, de boci, videeni, fluturi, casuneni si boureni? Sau de injuratul ziaristilor, bautul in public, jignirile in direct, mitocanie si badaranie…?

Personajul Basescu e un personaj unitar. Deja, in acest moment, sustinatorii sai il taie in bucati. Andrei Plesu explica de curand: “Poţi să ai o părere bună (nota: despre Traian Basescu), pentru că ai tu o răfuială cu comunismul şi ţi se pare că Traian Băsescu a dat o lovitură în direcţia asta. Sau că a declarat că se luptă cu corupţia. Sau că-ţi place că e băiat de băiat, îţi place vocea lui virilă şi stilul lui nonşalant. Poţi s-o faci şi fiindcă ţi se pare că altă variantă nu e. Poţi s-o faci şi fiindcă eşti isteric. Există naturi isterice, care, când se îndrăgostesc de un om politic, o fac dând ochii peste cap.”

Cum ar fi ca un neamt din zilele de astazi sa-l separe pe Adolf Hitler de crimele sale; pe constructorul de autostrazi de initiatorul lagarelor de concentrare? Poti sa-l analizezi fara sa faci bilantul general? Poti sa scuzi si sa intelegi o “natura isterica” care indragostita si azi de Hitler i-ar hiperboliza calitatile, inchizand ochii la crimele pe care acesta le-a lasat in urma?

Au trecut cinci ani de cand Basescu este presedintele Romaniei. Se incheie un mandat. Orice om se gandeste la un bilant, la faptul ca trebuie trasa o linie. Mai putin ei, care considera ca e mai convenabil sa-l sparga pe Basescu in bucati si sa aleaga cioburile curate si transparente, cele care le convin. Refuza sa admita ca, in noiembrie, vom alege un om viu si nu o unghie, un nas, urechea dreapta sau degetul cel mic de la piciorul stang.