Despre responsabilitate...

"Mai e puțin și se termină campania asta blestemată!" de Liviu ANTONESEI - Publicat de ACUM

"Vineri se termină naibii cea mai tensionată şi mai murdară campanie electorală de la începutul anilor `90 încoace. Am avut de toate, luptă anticomunistă la douăzeci de ani de la plecarea pe pustii a comunismului, filmuleţe demascatoare, nici nu mai contează dacă autentice sau trucate, presă transformată în propagandă pură, de o parte sau de cealaltă, contramanifestaţii ca la 1990-91 şi gesturi de o rară mîrlănie – între altele, preşedintele în exerciţiu n-a dat mîna cu doi foşti preşedinţi ai României, cu prilejul festivităţilor oficiale de Ziua Naţională! E şi ceva amuzant, cînd consulţi biografiile celor doi combatanţi – să constaţi că lustrabil e, mai degrabă, celălalt decît cel care crezi tu sau crede el şi susţinătorii săi! Dar în trei zile se termină! Problema este că, oricine ar cîştiga, iar mie cîştigătorul mi se pare deja vizibil, dar mă voi abţine să-l spun, că nu vreau să influenţez nici măcar involuntar opţiunile, deci, oricine va cîştiga, nu va avea mari motive de bucurie, iar sărbătorirea victoriei va trebui să se termine chiar înainte de a începe. Va fi treabă, nu glumă!

România nu-şi mai poate permite să stea cu un guvern provizoriu, sau interimar, care are şi termenul legal depăşit!, unul picat, altul pe ţeava ruginită şi unul alternativ! Criza politică prelungită – şi, pentru a evita discuţiile inutile, voi spune că aceasta nu are un singur vinovat, nici măcar o singură parte vinovată! – adăugată crizei economice, a fost una din acele originalităţi româneşti de care ne-am fi putut lipsi, cum nici rostogolirea crizei economice din motive electorale n-a fost o idee bîntuită de geniu. Citiţi toate analizele economice independente, citiţi declaraţiile care vin din mediul de afaceri, urmăriţi cotaţiile agenţiilor de rating pentru ţară, sistemul bancar etc şi veţi afla că situaţia nu e deloc roză. Pe la începutul campaniei electorale, mă gîndeam că vom fi loviţi în plin de efectele crizei economice cîndva după 1 ianuarie, acum mă întreb dacă acestea vor avea măcar răbdarea să treacă Crăciunul! În învăţămînt şi în alte domenii bugetare, curba de sacrificiu, cu cele 8 plus 8 zile de concediu fără plată, chiar dacă discret, a început deja. Sigur, angajaţii refuză să completeze cererile de concediu fără plată – e şi aburd să ceri cuiva să renunţe de bună voie la salariu plus sporurile aferente! –, dar angajatorii vor găsi un ac de cojoc, pentru simplul motiv că bani nu mai sînt. Asigurările premierului intrimar, că vor fi bani de pensii şi salarii şi în ianuarie, trebuie luate cum grano salis şi, oricum, D-Sa ia în calcul şi banii „economisiţi” din fondul de salarii bugetare pe noiembrie şi decembrie.

Deci, oricine va cîştiga nu va avea motive de mare bucurie, nici de sărbătorit, nici nu se va putea bucura de cele „100 de zile” de graţie ce se acordă, de obicei, unei noi guvernări sau reînvestirii alteia deja existente. Va trebui să asigure ţării un guvern puternic şi stabil, bazat pe o majoritate consistentă, sau măcar pe un sprijin parlamentar considerabil – şi e greu de crezut că acesta va putea fi condus de dl. Liviu Negoiţă! –, un guvern care să poată relua negocierile cu FNI, să ofere ţării o imagine de credibilite, grav afectată în ultimele luni, şi să purceadă instantaneu la un program anti-criză veritabil, pentru că măsurile paleative deja luate, cînd n-au fost degeaba, au făcut mai mult rău decît bine. În opinia mea, de pe 7 decembrie dis-de-dimineaţa, joacă aceasta inconştientă „de-a politica” trebuie să înceteze, cum trebuie să înceteze şi prefăcutul combaterii crizei. Ori vine un ceas al responsabilităţii, ori Dumnezeu cu mila! Însă Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi şi bagă în sac!"


Hai sa pornim de la articolul asta, cel mai lucid si impartial pe care l-am putut gasi in ultima vreme pe internet, si sa analizam. Oare pe 7 decembrie toata tensiunea politica se va risipi? Il inteleg pe autor. Si stiu ca e o stare generala. Toti vrem sa se termine mai repede. Sa... scapam.

Vrem ca aceste trei zile care au mai ramas sa nu mai existe. Sa inchidem ochii si, peste o secunda, deschizandu-i, sa fie luni dimineata. Si, daca se poate, sa ne trezim intr-o Romanie in care presa sa scrie iar: "Romania cunoaste zilele astea cea mai mare crestere economica." Din pacate stim ca nu va fi asa. Nu luni...

Autorul vorbeste in final despre un "ceas al responsabilitatii" care trebuie sa vina. Poate ca despre responsabilitate si resposabilizare ar trebui sa vorbim de luni mai mult. Nu credeti?

Sau, de ce nu, de azi. As vrea sa avem parte de o politica de calitate si nu de circ. Mass-media a amplificat la maxim circul facut de oamenii politici si, de cate ori a putut, l-a si starnit. Dar scopul ei nu e sa educe, ci sa faca rating. In capcana asta am cazut de multe ori si noi...

Sa analizam putin si clasa politica. Ce inteleg eu printr-o responsabilizare a ei? De exemplu consider ca Votul Uninominal a fost o uriasa teapa. Si nu vreau deloc sa ii exclud pe liberalii la care tin, atunci cand acuz ca am fost pacaliti. Consider ca au gresit. Fortati, e-adevarat, de Presedintele Basescu.

Partidele politice trebuie sa-si asume in totalitate responsabilitatea pentru cei pe care ii propun spre a ocupa fotoliile din Parlament. Si, poate, pe viitor, si pentru cel pe care trebuie sa ocupe scaunul de la Palatul Cotroceni. Sa nu se degreveze de aceasta responsabilitate, punand pe umerii mei, ai nostri, aceasta alegere.

"Sunt un cetatean obosit"... ii spunea, pe buna dreptate, Gabriel Liiceanu, Presedintelui Basescu. Toti suntem niste cetateni obositi. Lupta asta ne-a epuizat. Poate eu (si, desigur, nu ma refer strict la mine) aleg in functie de impuls, de emotie, un om mai mult sau mai putin charismatic. Un om care se dovedeste in timp a nu fi ceea ce ne-am dorit. Patru sau cinci ani mi se va spune, mai mult sau mai putin direct: "Tu l-ai ales uninominal". Afirmand asta, clasa politica se spala pe maini. Imparte cu mine tot circul, toate erorile, toate mizeriile. Noi suntem vinovati cot la cot cu ea.

Da! Eu am ales omul ala poleit cu vorbe frumoase de campanie. Mi-a placut ca am ras cand l-am vazut. Mi-a placut ca stia "sa se bata". Mi-a placut ca "i-a zis-o" adversarului. Sau pentru ca am ascultat o manea in care solistul ma indemna sa il votez. Nu stiam ce sta sub toate astea. Poate nu am studiat psihologia. Poate ca nu ma pricep la politica. Nu suntem obligati sa fim experti si responsabili din punct de vedere politic. Ei insa sunt. Ei, oamenii politici. Sau trebuie sa-i obligam sa fie.

L-am votat in 2004 pe Presedintele Basescu. Pe de o parte stiind ce-i poate pielea, caci sunt bucurestean, pe de alta parte influentata de o campanie care m-a fermecat. Am ras de giumbuslucurile lui electorale, m-a cucerit cu talentul cu care dadea mereu raspunsurile potrivite. M-am amagit mai apoi cu ideea ca multi intelectuali cunoscuti au fost si ei fermecati de el. Mi-e rusine acum. Si de maniera primitiva in care am ales un mascarici, dar si de jena lor, a celor care azi tac.

Peste trei zile vreau sa aleg rational. Liberalii imi propun de data asta un vot rational. Pentru un proiect, nu pentru un om. Responsabilitatea mea va fi sa nu-i las pe cei care sustin acest proiect, adica pe liberali, sa abandoneze. "Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi şi bagă în sac!" - spune autorul. Cred ca ar trebui ca de azi incolo sa ne gandim mai mult la aceste cuvinte simple, pe care le stim toti...