Mircea Cartarescu ne loveste astazi cu o... ignoranta crunta, demna de alesul sau presedinte. Lovit de Herta Muller direct in spiritul sau sensibil, scrie un text lung si plangacios in care aminteste la un moment dat si de Havel: "Havel nu şi-ar fi putut scrie cărţile în închisoare la noi, cum a făcut-o în Polonia, căci ar fi fost băgat la criminalii de drept comun şi la homosexuali sau ar fi fost omorât în bătaie ca Gheorghe Ursu." - EVZ
Brrr... Pai cum sa faci tu, ditamai "Cărtărăscu" prezidential si candidat la Nobel, asa o greseala? Asta imi aminteste de un alt episod. Dar sa il lasam pe Mircea Mihaies, via memoria internetului, sa ne povesteasca:
Mircea Mihaies in "Basescu, un mafiot unsuros, incompetent si cu o nesimitire de proportii tropicale" : "Dl. Basescu (de neuitat pentru mine prin ignoranta sa admirabila in desavarsirea ei: ajuns, nu se stie cum, la o receptie data in primavara lui 1997 in cinstea lui Adam Michnik la Vox Maris-ul din Piata Victoriei, oarecum buimac sa descopere atatea celebritati, marinarul-ministru l-a abordat pe un faimos critic literar: "Dar cine e asta de a venit atata lume?!" Strafulgerandu-l cu binecunoscuta-i privire ironica, acesta l-a persiflat: "Dom' Traian, azi nu dau meditatii pe gratis!"
Dom' Traian. Azi, anticomunist respectabil, vesnic cititor de Levant! :))
Update: Dupa ce cativa cititori au reclamat gafa, azi, redactia EVZ a scos din text "Polonia". Fara scuze, fara explicatii. Noroc ca unele persoane s-au gandit sa salveze.
Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia
-
*Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia* – Energi terbarukan di
Indonesia akan meningkat jika negara terus memanfaatkan energi panas bumi.
Indon...
Postări
16 comentarii:
Într-un fel, mutatis mutandis, vizita fulger a nobelizatei doamne Herta Müller mi-a amintit de tragicomedia lui Durrenmatt "Vizita bătrânei doamne". Pe de o parte, ironia corozivo-ludico-gravă a Hertei Müller, care se întoarce, bogată şi peste poate de celebră, ca musafir de onoare, în patria care, cu douăzeci şi ceva de ani în urmă, a forţat-o să plece, hărţuită şi discreditată. Pe de altă parte, ţâfna colectivă (cu un ridicol delay!, cu bâlbe, lapsusuri gen "polonezul" Havel şi multe şi surprinzătoare erori logice) a notabilităţilor culturale care, cu o ipocrită bucurie, i-au organizat o maiestuoasă primire în Gullen-ul nostru dâmboviţean. Or, noi toţi ştim, inclusiv publicul Ateneului, (oricât de eterogen, vorba lui Gabriel Liiceanu, o fi fost el in seara zilei din 27 septembrie), cum s-a supravieţuit şi, mai ales, cum s-a răzbit în Gullen*-ul ceauşist.
Ceea ce însă pare ca nu ştiau iubiţii noştri intelectuali publici este că şi publicul românesc, format în fond şi el din cetăţeni ai Gullen-ului, îşi are doza lui de ipocrizie - nu întotdeauna atâtde vinovată pe cât ar putea fi unii înclinaţi să creadă în mod pripit. Atâta vreme cât între aspiraţiile lui de europenizare şi progres şi discursul public al intelectualilor a existat un consens, publicul, (nefiind nici el format doar din disidenţi), şi-a însuşit "fără rest" teoria rezistenţei anticomuniste prin cultură şi i-a investit pe "boierii minţii" cu toată autoritatea morală şi profesională a marilor purtători de mesaj colectiv. Când însă intelectualii - căzuţi brusc şi lucrativ în admiraţia "anticomunismului" băsescianist şi-a "reformismului" care omoară cetăţeanul de dragul camarilei - , şi-au schimbat agenda şi implicit discursul, publicul a văzut, subit, limitele "rezistenţei prin cultură" versus disidenţă adevărată şi a început să pună la îndoială autoritatea morală a foştilor săi idoli. Vizita Hertei Müller a coincis cu acest moment de repliere a "publicului". Acum asistăm la replicile - tot mai stinse si mai întârziate, sper, ale cutremurului pe care l-a provocat in ierarhiile culturale din Gullen scurta vizită a nobelizatei şi neconvenţionalei doamne (pe care până şi Nicoale Manolescu "a uitat" s-o includă în monumentala sa istorie critică a literaturii române.)
* Pentru cei care nu îşi mai amintesc, Gullen este mica localitate elveţiană de provincie cu o comunitate clădită pe ticăloşii şi complicităţi, în care se întoarce eroina lui Durrenmatt, cândva săraca şi răs-umilita Clara, devenită între timp multi-milionară, pentru a-şi regla socotelile cu trecutul.
Intre timp, rasfoind internetul, am bagat de seama ca suntem mai multi cei pe care vizita Hertei Muller si ceea ce i-a urmat ne-au dus cu gandul la drama lui Durrenmatt. Deci, analogia trebuie sa aiba si un miez de adevar.
Non multa sed multum. :))
@Pro Doc. :))
Oricum, intre timp, cei din redactia de la EVZ au modificat. Tarziu si fara sa ceara scuze, spre stupoarea cititorilor care au apucat sa vada greseala. :)
Ramane la Transildania...dovada. :))
Probabil, in capul lui, polonezul asta era instalator ...
Eu cred ca, in capul lui, instalator era "cehul" Lech Walesa! :))
@Augustin, Anonim, nu e exclus sa fi facut o astfel de confuzie. :))
Lilick, sintaxa "straw man" iti spune ceva?
@Petrini
Argumentul OM DE PAIE!
Buna observatie si extraordinar de binevenita! Asa e! Fiindca Liiceanu nu a reusit (nu-l ajuta nici background-ul personal) s-o combata pe Herta Muller atunci, pe scena Ateneului, a construit ulterior niste Herte din paie, cu replici trunchiate si scoase din context, pe care, in opinia lui, le-a putut combate cu usurinta.
La fel au facut si ceilalti intelectuali publici care - dupa '89, s-au erijat (printr-un act de impostura in care s-au sustinut reciproc!) intr-un fel de instante morale ale neamului. De aici si dorinta publica de a-i contesta acum, cand judecata lor morala s-a oprit, cu temenele si mana intinsa, la poarta Cotrocenilor. Oricum, nimeni nu le pune serios in discutie talentul, eruditia, talentele antreprenoriale, ci exact acea pozitie castigata prin impostura - de sanitari ai spatiului public.
http://www.cotidianul.ro/125882-Cartarescu_si_polonezul_Havel
Penibil articolul lui Cartarascu. Ce laudaros ipocrit! Ce, ne crede prosti si amnezici pe toti? Ani de zile a stat ca mortu-n papusoi, pana i-a propus Tuca sa scrie la Jurnalul national articole politice pe bani grup! Nu recunostea ca l-a atras in primul rand suma, de trei ori cat salariul lui? Abia atunci s-a trezit, mai tata, combatantul din el, si a prins ditamai aripile de condor cand a vazut ce rating ii aduce Basecu!
Lasa ca Cartarescu n-a mancat bataie in anchete la Secu, ca Herta, ba din cate am inteles a primit si repartitie la Bucuresti cand alti dascali erau trimisi la Cuca Macaii. N-a mancat rahat, e un scriitor bun, OK, dar sa nu ne dea lectii de curaj cu soparlele lui de cenaclu, ca stim si noi ca baetii mai lasau de la ei pe vremea aia si-i sapau deja groapa lu al batarn.
Bomboana de pe tort a fost faza cu ce violent a scris despre nea Nicu in Orbitor, dupa 20 de ani! Bai, aplauze, ce dracu! Asa, herr Cartarascu, arde-i pe comunisti, mama lor, poate iei si Nobelul! Hai ca se poate, uite, Llosa e un scriitor mai slab si tot a reusit! :)
@Petrini, sigur.
@Pro Doc, perfect spus. :)
Multumesc, Cotidianul. :)
Si Mircea Cartarescu, si Herta Muller erau in 2007 candidati Nobel la fel de seriosi, cu oarecare avantaj moral Mircea. Scrisese despre Revolutia Romana, pe cand Herta nu valorificase Reportajul cu sufletul la gura al lui Titus Suciu, nici site-ul lui Marius Mioc, pentru a revela Occidentului amestecul de eroism, solidaritate si crima bolsevico-fesenista de la Timisoara, prin care s-a recuperat decalajul de Rezistenta Antibolsevica. Nu cred ca statul german nu a sprijinit cariera internationala a Hertei Muller si stiu ca Mircea in RO, in Epoca Mooye ( cum am citit pe un forum), nu e nici macar academician, desi detine toate validarile ce se pot inchipui. Iata de ce sper ca, din aceasta disputa, cei doi excelenti scriitori ai nostri sa nu aiba decat castig EGAL, anume unul publicitar. Altminteri, e absolut natural pentru orice Elita sau Autoelita frecusul ce desemneaza Intelectualul Dominant. Dupa ce Herta a punctat impotriva lui Horia valorificand Afacerea Antohi, n-a gasit alt punct vulnerabil in Orbitor decat lipsa vocatiei de martir a autorului, desi V.I. Lenin ne invata ca nu sacrifici aiurea avangarda, cele mai promitatoare cadre, lasi pe Dinescu si pe Desliu sa se avante! Cum nu fusese nici Herta o Doamna Cornea in Banat, singurul scriitor indrituit sa-i probozeasca pe amandoi pentru limitarea la Rezistenta prin Cultură, este dl Paul Goma, care n-a prea facut-o cu toate ca a apreciat cele 576 pagini din studiul meu de fezabilitate „Kitsch orbitor si geniu inaripat – Nobelul romanului Cartarescu”, unde nu optiunile morale sau politice intereseaza, ci doar micile derapaje tinand de postromanism, de Piata Universitatii si mai ales de bizareria cu securistul recuperator de manuscrise confiscate, stinsa si aceea complet prin exemplarul gest civic de azi, al Solicitarii Dosarului de la CNSAS – drept cucerit cu atata truda de intelectualii nostri. Nu m-as mira sa i se raspunda lui Mircea ca nu s-a gasit!
Inca ceva: Cartarescu minte sfruntat cand spune ca a laudat-o pe Herta in Evz dupa ce a luat Nobelul. Oricine stie sa citeasca printre randuri poate sa constate oftica si complezenta acestui om.
Ma enervez cand citesc chestii de-astea: "nu vrea sa ma laud dar, daca trebuie, ma laud cat ma tin puterile". Fariseul!
Nu-mi plac nici replici ca asta: "Daca as lua eu Nobelul as fi ca un Buddha de bland". Adica "eu meritam Nobelul, pentru ca sunt mult mai uman decat obsedata si frustrata aia de Herta", n-asa?
@pro Doc are dreptate. Nu literatura lui Cartarascu e in neregula, in neregula sunt pretentiile lui de a da lectii de anticomunism in locul adevaratilor disidenti.
Zice el ca in Romania comunista era mult mai rau ca in alte tari socialiste din Europa. pai era si din cauza pupinilor intelectuali care l-au facut pe Ceasca sa creada ca e Himalaia gandirii!
Acum, azi, Cartarescu asta e un scriitor care sustine Puterea, un nou pupin. A inteles omul, in sfarsit, ca daca vrei s-o duci bine ca scriitor in Romania trebuie sa perii scaunul presedintelui care te baga-n seama si sa stai frumos ca rujul din poseta Vuitton a amantei sale. A, da, el pupa sfios si rusinat ca o mironosita, in vreme ce altii pupa obscen, corect!
Mi-a placut ce zucea intr-un interviu despre Crin: "Sper sa-mi dea candva ocazia sa am cuvinte bune despre el". Eu interpretez asa: "Daca-mi da si mie papa bun cand ajunge la putere, il voi canta si pe el".
@Camelian Propinatiu
Nu inteleg cum altfel ati fi desus "avantajul moral" al lui Mircea Cartarescu in fata Hertei Muller decat printr-o totala IGNORARE a cartii Hertei Muller "Incă de pe atunci Vulpea era Vânătorul" (în limba germană: Der Fuchs war damals schon der Jäger).
Daca nu ati citit cartea si nici nu ati auzit de ea (se mai intampla) poate ati auzit macar de filmul lui Stere Gulea, "Vulpe - vânător", bazat pe adaptarea pentru marele ecran - NOTA BENE! - in 1993- a cartii Hertei Muller. :)
@Camelian Propinatiu,
Nu stiu ce ma face sa cred, dupa cate il stiu pe Cartarescu, ca nu ar fi facut miscarea sa isi ceara dosarul acum, daca dupa asta nu ar urma niste dezvaluiri memorabile. Omul e fricos, nu face nicio miscare fara aprobarile, sfaturile si incurajarile prietenilor.
@Radu, cred ca ai pus punctul e i. :)
Trimiteți un comentariu