Ieri, la intalnirea
lui Klaus Iohannis cu bloggeri si ziaristi, Vasile Blaga, dupa ce a
anuntat in premiera, radios, in al noualea cer, nasterea Noului PNL, a
oftat si a spus: "Ei, daca faceam asta din 2005..."
Imi aduc
aminte ca, intr-un alt context, acum vreo trei ani, interogat pe
acest subiect - cum, cand, in ce conditii se discutase fuziunea in
Alianta D.A.", Calin Popescu Tariceanu s-a facut ca nu mai stie nimic.
Desi
acest articol salvat in memoria internetului, ca si altele, arata
clar cum chiar fostul prim-ministru liberal, inaintea alegerilor
prezidentiale din 2004, anuntase ca e foarte posibila, si dorita in PNL,
fuziunea.
Dar ce s-a intamplat in acesti 10 ani, si cum a ajuns
PNL, in sfarsit, acum nici cinci luni, sa invite PDL - vorba aia, "de
buna voie si nesilit de nimeni" - sa faca impreuna pasul cel mare, dupa
ce atata timp liberalii - trecuti si prin schisma PLD - nici nu voiau sa
mai auda de fuziune?
PNL nu a fost niciodata un partid de mase.
PNL nu a avut niciodata o adevarata masinarie electorala. In afara de
Bucuresti si doua-trei judete, PNL, nu ar fi trecut niciodata singur de
votul uninominal impus de Traian Basescu. Va amintiti ca isi dorea forma
cea mai dureroasa si nedemocratica, VUM intr-un tur! Apoi un parlament
slabit, unicameral, cu parlamentari mai putini si mai usor de cumparat? Toate aceste manevre nedemocratice transformau incetul cu incetul "Prin noi insine" in pura istorie.
Au
fost toate acestea incercari si capcane care au aruncat PNL in bratele
monstrului PSD? Si da, si nu. Acum pot spune clar, dupa stupida alianta
USL, si modul si mai stupid cum a sucombat, ca liberalii au fost si violati, dar le-a cam si facut placere...
PDL s-a strecurat singur, sau aproape singur, daca punem la socoteala alianta electorala din 2012 cu PNTCD si FC, prin incercarile uninominalului. Doar votul proportional i-a salvat. Si masinaria electorala. Testul asta i-a intarit.
PNL insa a iesit din USL mai slabit ca niciodata in ultimii 10 ani.
Demoralizat. Epuizat. Umilit. Stors de vlaga. Cu "victime" lasate pe altarul
Justitiei, cu "prizonieri" prinsi in latul puterii, cu traume provocate
de toanele unui lider slab, ranchiunos. Un partid saracit de resurse umane si materiale si
cu o doctrina "in paranteza". A iesit din USL in ultimul moment, fara sa poata
explica electoratului gestul, dar cu o ultima sansa de a mai salva ce se
mai putea salva. Cel putin numele si istoria partidului.
Nu, nu Antonescu a salvat partidul. Nu ar mai fi putut. El doar s-a grabit sa anunte "nunta".
Evident
ca PDL a profitat de moment, iar determinarea si viteza cu care a
miscat Blaga lucrurile - usurat la randul sau de piatra de moara
prezidentiala si de fanaticii LPC (loiali pana la capat) lui Basescu -
i-a surprins pe multi.
Determinarea care se vede in discursurile
lui Blaga pentru sustinerea neamtului n-am vazut-o in politica prea
des. In momentul asta nu cred ca Iohannis ar putea sa castige. Si nu din
cauza lui - m-am convins ieri ca e un om foarte decent, lucru rar in politica - ci a presei controlate de adversari sau a electoratului.
Dar atentie la Blaga! Nu stim de ce e capabil omul asta si masinaria
PDL-ului ca sa mai "scoata" un presedinte. Putem fi surprinsi.
Sigur
ca sunt nemultumiri si de o parte si de alta cu aceasta fuziune. Sigur
ca vor mai fi plecari spre cele doua refugii nascute din frustrari, PLR
si PMP. Dar ideea e ca PNL ramane. Si e principalul partid al opozitiei.
De ieri, PDL nu mai e.