Lumea pe dos...

M-am intrebat adesea ce ne enerveaza la ei cel mai mult. Initial am crezut ca se aseamana cu idolul lor, si, cum acesta este o personalitate eminamente conflictuala, acest lucru s-a transmis de la el catre ei. Ca s-au molipsit...

Dar, de curand, am citit la Roxana Iordache un pasaj care m-a pus pe ganduri. Cititi AICI. E posibil ca Roxana sa nu-si dea seama ce briliant a pus in text. Sa-i fi scapat expresia din varful penitei, ca o caracterizare oarecare. M-am convins repede ca aceste cuvinte ii definesc pe deplin pe acesti oameni; de la senatori, deputati si ministri pana la bloggeri si simpli sustinatori: “Sustin, fara sa clipeasca, lumea pe dos”

“Uitaţi-vă la propagandiştii portocalii: sunt traşi la indigo. Flaşnete care redau la televiziuni lecţia învăţată papagaliceşte de la serviciul PR. Mutanţi. Cu tupeu incredibil. Susţin fără să clipească lumea pe dos. Că negrul e alb şi albul e negru. Contraatacă fără jenă, acuză diversionist, fără nici un fundament, ca să distragă atenţia de la nemernicia (Băsescului) lor”.

In definitiv cred ca asta ne enerveaza: lumea pe dos. O Romanie pe dos, o tara in care albul este negru si negru este alb. Si ceea ce este astazi alb era ieri negru, iar ce este negru acum poate maine sa devina din nou alb.

Ei ne propun – si asta trebuie tinut minte – o lume pe dos. Pentru asta sunt in stare de orice. Isi tocesc logica, isi contorsioneaza argumentele, induc false paralelisme, vin cu fraze boante si cu justificari de doi lei. Ne bombardeaza in fiecare aparitie televizata, incearca sa ne convinga ca Botosaniul e port la Dunare si ca la Miercurea Ciuc e mai mereu cald.

Construiesc argumentatii, cladesc constructii logice oricat de hilare, si depun un nemaipomenit zel in a le prezenta drept adevaruri. Ca stau sau nu in picioare respectivele ipoteze si concluzii... ei bine, asta n-are nicio importanta. Ei le construiesc oricum.

Unii dintre ei au fost odinioara decenti. Te si miri cum s-au transformat in propagandistii de astazi. Sever Voinescu a fost un ziarist competent. Astazi apare pe sticla si sustine, ca parlamentar PDL, lucruri de nesustinut. Marcel Hoara poate fi un personaj decent. Asta, fireste, doar daca pui televizorul pe Mute. Daca dai insa drumul la sonor si il asculti – chiar daca in timpul asta speli vase sau dezlegi cuvinte incrucisate – o sa te enerveze teribil, asa cum scria deunazi, pe blogul sau, Cristi Sutu. Si exemplele ar putea continua. Nu cum arata, nu cum se imbraca, nu cum gesticuleaza aceste personaje ne enerveaza, ci ceea ce scot pe gura. Ceea ce (ne) propun.

Multi dintre ei sunt intelectuali, asa ca logoreea lor chinuita si argumentele inventate ii fac si mai hilari. Lumea vazuta prin ochii lor seamna cu aceea a lui Frantz Kafka sau, poate mai exact, cu cea din romanul “1984” a lui George Orwell. Oamenii acestia au procedat ca in roman, asa ca au inventat un Minister al Adevarului, pe care-l pastoresc cu grija. Oricat ar fi de nesustinut tezele emise de acest minister, ei le dau glas si le propaga cu voiosie. Adevarul este trunchiat, sunt recunoscute numai faptele ce convin pe moment, apoi intervine denaturarea, comparatia fortata si, de multe ori, atacul la persoana. Pana la urma albul devine negru iar lumea se intoarce pe dos.

Daca tin bine minte, Ministerul Adevarului se ocupa si cu rescrierea istoriei. Manualele erau rescrise in functie de necesitatile momentului, iar ziarele din trecut se retipareau si se arhivau in functie de interesele prezentului. Trecutul era ca o pasta ce se modeleaza la nesfarsit, iar ministerul avea de lucru in permanenta. Asa ca nu ma mai mir ca d-na. Placinta, asa cum semnalam intr-o postare anterioara, a aderat la PD acum 12 ani pentru ca este o capitalista, o persoana de dreapta, si a gasit in acest partid ceva care s-o reprezinte. Istoria se rescrie atat de usor... Si se rescrie fix pe dos!