Despre "oamenii puternici si liberi" din PDL

In cadrul dezbaterii “Doctrina populară – sinteza valorilor și principiilor dreptei. Despre fuzionism”, care a avut loc pe 3 decembrie 2010 la ISP, Theodor Baconsky a facut un apel catre "oamenii puternici si liberi" in cadrul rebranduirii partidului:

"Ei bine, toate acestea sunt de făcut, ele nu există deocamdată, şi nu este vorba doar de a da jos trandafirul, e vorba de a pune conţinut şi de a atrage oameni de calitate din toate domeniile, profesiunile libere, toţi românii puternici şi liberi, toţi românii care stau pe picioarele lor, toţi românii călătoriţi, care au un cont în bancă, care sunt patroni sau dau de lucru, care ştiu cum funcţionează sau cum ar trebui să funcţioneze o democraţie evoluată şi care, dacă au copii, nu vor ca aceştia să părăsească România la majorat", a spus actualul ministru de externe.

Problema cea mai mare e insa ca acesti oameni "puternici si liberi" sunt aproape inexistenti in PDL. Majoritatea celor din partid care vorbesc despre asta au angajamente puternice cu statul. PDL fiind, in acest moment, un partid plin de asistati de lux. Nu ii mai enumar, ca ii stiti si voi atat pe ideologii sinecuristi cat si clientela de partid.

Dar scrie un articol foarte bun in acest sens Horaţiu Pepine, in Deutsche Welle, despre adevarata situatie din PDL, nu cea pe care o deseneaza cativa oameni bine platiti sa o faca. Iata textul.

"Ani de zile am asistat la o operaţiune mediatică de construire a unui brand, partidul de dreapta, (conservator - liberal - creştin democrat), dar, practic vorbind, partidul a trăit de pe o zi pe alta, fără să facă nici un efort real de autodefinire.

La un moment am asistat la o controversă între cei care lucraseră la „brandul" PDL (care impropriu au fost numiţi „reformatori") şi partidul însuşi, care nu înţelegea bine ce i se reproşează. Dar aşa numiţii „reformatori" nu erau militanţi bine ancoraţi în viaţa grupării, ci, la drept vorbind, doar clienţi, angajaţi să se ocupe cu operaţiunile de marketing electoral. În loc să plătească cu bani grei firme de consultanţă americane, PDL a oferit beneficii unor persoane cu bună vizibilitate publică, dispuse să-şi pună credibilitatea în slujba partidului.(...)

Consecinţa este că între viaţa de organizaţie şi brandul promovat cu asiduitate a apărut o distanţă greu de acoperit. Partidul s-a revoltat, de altfel, împotriva propriului brand în câteva situaţii dramatice, căutând să recucerească un profil mai „uman”. Ioan Olteanu a fost unul dintre liderii care nu s-au lăsat intimidaţi, declarând, în cel puţin două rânduri, că reducerea pensiilor cu 15% este o greşeală. Imaginea unui partid de dreapta, antietatist, nemilos cu asistaţii sociali, i-a putut seduce pe doctrinarii singuratici, dar nu a fost deloc pe gustul vechilor militanţi democraţi. Iar ironia este că cei care vorbesc cu mai multă asiduitate de „oamenii puternici şi liberi”, depind în totalitate de angajamentele lor la stat(...)"

In ceea ce ii priveste pe adevaratii oameni de dreapta atrasi de PDL, cu-adevarat oameni de afaceri, stirile ne dezvaluie destul de des profilul lor. Iata un ultim exemplu: "Liderul organizaţiei de tineret PDL Botoşani, trimis în judecată pentru trafic de persoane"