Am vazut, via
Cristi Sutu pe facebook,
cateva fotografii care
au facut inconjurul lumii, legate de trecerea in noul an a popoarelor lumii. Va spun sincer ca ma asteptam chiar sa lipseasca fotografiile din Romania. Totusi, nu era asa. Exista o fotografie care ne reprezinta, facuta de Vadim Ghirda de la Associated Press. Niste copii din Comanesti, care se uita tembel catre niciunde, cu caciulite "Nike" si blanuri de urs, si care executa(?) un dans ritual pre-crestin: dansul ursului. Comentariul care apare la respectiva poza pe site-ul AP se refera si la
situatia economica actuala a Romaniei, in descrestere, si la faptul ca aceste obiceiuri de iarna au devenit o forma de cersit. Am pus mai jos un colaj din respectivele fotografii, ca sa vedeti si voi, prin comparatie, cum se vad romanii in lume. Ca niste salbatici... Desprinsi parca din epoca de piatra... Aceasta este imaginea Romaniei. Un dezastru absolut.
Postări
10 comentarii:
Lilick ... la multi ani!
Apoi: copiii sunt copii. Nu acolo e problema. Ei fac ceea ce au fost invatati sa faca.
La multi ani!
Cinstit fotografia ne reprezinta?
Copii abandonati de parintii plecati la munca in strainatate traiesc pe cont propiu, fara pretentii de la viata.
Colindul din traditia de a face o bucurie rudelor si prietenilor, s-a transformat intr-o forma populara de cersit.
Puterea nu mai este preocupata de soarta altora, de copii, de batrani, de medici si de asistente, de bolnavi, de profesori sau de tarani.
In tara lui "Papura Voda" fiecare se descurca.
Da, Adrian, sunt copii. Dar uite ce kitsch: "Nike" si... blana ursului din padure. Scria ceva de genul ca aceste grupuri de "colindatori" au migrat de la sate catre orase, in cautare de bani mai multi.
@Deceneu, cam asa ceva spune comentariul. Ca e o forma de cersit.
Adrian si Deceneu, La multi ani! :)
La mulţi ani!
Cât despre România, reprezentativ este ce se petrece în Dinar. Acolo am avut căprioară, creveţi, dropii, vinuri şi coniacuri vechi...
Nu kitsch-ul căciulă "nike" plus glugă din cap de urs e problema!
Buba e niţel mai jos, în ochii lor. Nu-i vorba că se uită spre nicăieri. Poate se uită la ceva, undeva, dar par că se uită spre nicăieri fiindcă imaginile se traduc în creier şi acolo nu e nimic, doar ceaţă.
Cu riscul de-a supăra pe careva, am văzut aceeaşi privire stinsă, ternă, tâmpă şi în ochii unor copii cărora nu le lipseşte nimic. Hrăniţi sănătos, jucând pe calculator ultima versiune din nu ştiu ce războială la modă, îmbrăcaţi în paltonaşe care costă salariul mediu pe economie.
N-o să mă lungesc în teorii sterile şi simandicoase. Zic doar atât: flămânzi sau îmbuibaţi, în haine ponosite de la fraţii mai mari sau în costumaşe de firmă, coppilor ăstora privind spre nicăieri nu li s-a citit nici "Vrăjitorul din OZ", nici "Crăiasa zăpezii", niciodată.
După ce învaţă să meargă şi să alerge, învaţă să devină bătrâni.
Iar asta, n-are nicio legătură cu PIB-ul, cu partidul de la guvernare ori cu nivelul de trai.
La multi ani, Vania!:)
N-ai facut si tu o transmisie in direct, de Anul Nou, din celebrul Dinar. :))
Da, Renata. Stiu ce zici si ai mare dreptate. E un subiect de dezvoltat...
La Multi Ani Lilick si tuturor celor care intra pe acest blog
Lucian
Multumim, Lucian!!! La multi ani si tie! :)
Trimiteți un comentariu