Cum se numeste Primul ministru intr-o tara europeana

Alaltaieri, la B1TV, Basescu a mintit cu nerusinare, si e posibil ca Canibalul (cacofonie obligatorie cand vorbim despre acest personaj) sa-i fi pus in gura minciuna.

Afirmatia a fost: "Nicaieri in Europa nu se intampla ca partidul cu majoritatea de mandate sa nu poata forma guvernul. Nu il poti scoate de la guvernare avand in vedere ca are numarul cel mai mare de mandate." - joi 15.10.2009 B1TV - emisiunea "Nasul", citat din Hotnews.

Dintr-o scurta investigatie putem gasi cel putin noua dovezi pentru a demonta aceasta idee. Exista exemple pentru cazuri in care partidul al treilea clasat a desemnat primul ministru. Exista chiar exemplul actual al tarii care detine presedentia Consiliului UE, Suedia. Prim-ministrul Suediei, actualul presedinte al Consiliului European, vine din partidul clasat al doilea la alegeri. Si exista si exemplul francez, unde, conform Constitutiei, presedintele poate numi pe cine vrea. Dar sa vedem cateva din aceste exemple:

- Suedia (exemplul 1)
La ultimele alegeri, in 2006, partidul "castigator", cu cel mai mare numar de parlamentari a fost cel Social-Democrat (130 de parlamentari, 35% din voturi).
Pe locul doi au fost moderatii (conservatorii) cu 97 de parlamentari, si 26,2% din voturi (aproape 10 la suta mai putin!!!). Prim ministru a devenit liderul moderatilor Reinfeldt, aliindu-se cu trei alte partide mai mici de centru dreapta, care impreuna au o majoritate parlamentara (coalitia majoritara de centru-dreapta: 178 de parlamentari; opozitia: 171 de parlamentari; la mustata dar perfect democratic) .
Nimeni altul decat presedintele actual al Consiliului European este cel mai bun exemplu ca nu primul clasat da primul ministru, ci coalitia majoritara din parlament.

- Suedia (exemplul 2)
Acelasi lucru s-a intamplat si in 1991. Primii clasati au fost din nou Social-Democratii, cu 37,6% si 138 de parlamentari.
Moderatii conservatori ai lui Carl Bildt au fost pe locul doi cu doar 21,9% (diferenta de 15%!!!) si 80 de parlamentari. Bildt a devenit prim-ministru, in coalitie cu 3 partide mai mici, avand o majoritate de 171 parlamentari fata de 154 ai opozitiei.

- Franta (1986)
Partidul socialist (PS) al presedintelui Mitterand s-a clasat primul cu 212 parlamentari. Locul al doilea: conservatorii lui Chirac (RPR) cu 155 de parlamentari. Locul al treilea: liberalii de la UDF cu 131. Cu toate ca Mitterand putea numi pe cine dorea, fara consultari, asa cum aratam intr-o postare recenta, Mitterand a constatat in mod democratic ca RPR-UDF au o majoritate, si l-a numit pe Chirac prim- ministru.

- Austria (1996)
Locul trei da primul ministru. Locul unu: Social democratii (SPÖ) 65 de parlamentari. Locul al doilea: Nationalistii (FPÖ) 52 de parlamentari. Locul 3: conservatorii (ÖVP) lui Wolfgang Schüssel 52 de parlamentari (dar mai putine voturi ca locul al doilea). Prim-ministru a devenit Wolfgang Schüssel, in coalitie cu partidul clasat pe locul al doilea, iar partidul cu cei mai multi parlamentari a mers in opozitie.

- Germania Federala (in urma alegerilor din 1969, 1976 si 1980)
Din 1969 pana in 1982 social-democratii germani (SPD) au guvernat in coalitie cu partidul liberal (FDP). In aceasta perioada de 13 ani, au avut loc patru scrutinuri electorale. La trei dintre ele ('69, '76, '80) SPD s-a clasat pe locul al doilea. Formand insa o coalitie cu liberalii, a desemnat cancelarul, iar presedintele german, chiar daca a fost de alta culoare politica, l-a investit fara a clipi. La alegerile din 1969, partidul clasat pe locul intai (CDU, crestin-democrati) a avut chiar aproape 49% din voturi si parlamentari, ceea ce nu i-a scutit de opozitie.
1969: CDU 250 de parlamentari, SPD 237 parlamentari, cancelar SPD Willy Brandt (premiu Nobel pentru pace) in coalitie cu FDP.
1976: CDU 254 parlamentari, SPD 224 parlamentari, cancelar SPD Helmut Schmidt
1980: CDU 237 parlamentari, SPD 228 parlamentari, cancelar a ramas Helmut Schmidt, SPD, in coalitie cu FDP.

- Ungaria (2002)
Clasament in urma alegerilor:
1: Fidesz (centru-dreapta) 188 de parlamentari
2: MSZDP (social-democrati) 178 de parlamentari, Megyessi
3: SZDSZ (liberali) 20 de parlamentari
Rezultat: Coalitie intre locurile doi si trei, iar candidatul MSZDP, Megyessi, prim ministru

Nu in ultimul rind, Rep Moldova (2009)
1: Comunistii lui Voronin, 44,7%, 48 de mandate
2: PLDM 16,6% (28% mai putin decat locul 1!!!), 18 mandate (seful lor: Vlad Filat)
3: PL 14,7%, 15 mandate
4: PDM 12,5%, 13 mandate
5: AMN, 7,4%, 7 mandate
Locurile 2-5 au format o coalitie, iar Vlad Filat este prim-ministru, chiar daca partidul sau a fost pe locul doi, cu doar 16,6% din voturi. Doar asa, cu aceasta coalitie perfect democratica si majoritara, Moldova a scapat de comunistii lui Voronin.

Ce ar mai fi de spus, ce ar mai fi de comentat, dupa aceste exemple cat se poate de elocvente? Ca Traian Basescu minte cum respira, din disperarea de a-si introduce portocaliii la guvernare cu orice pret? E de altfel singurul motiv pentru care face tot acest circ cu desemnarile candidatilor, cu sfidarea majoritatii parlamentare, si cu amenintarile cu dizolvarea Parlamentului. Cu siguranta e sfatuit in aceasta directie si de consilieri precum Catalin Avramescu, sau fosti consilieri precum Cristian Preda.