Traian Basescu nu va putea sa dizolve Parlamentul

Majoritatea portocaliilor sunt preocupati de ieri de o singura problema: cum sa faca Traian Basescu sa dizolve mai repede Parlamentul. Atat cei care apar la tv, cat si cei din blogosfera, sunt rosi de aceasta unica idee. Din prostie, nu isi dau seama ca accentueaza o alta idee: aceea ca Lucian Croitoru nu e decat o papusa de carpa in mainile Presedintelui, pe care o flutura in scopul de a incita spiritele, lucru pe care electoratul il sesizeaza.

Textul Constitutiei se refera insa la dizolvarea Parlamentului altfel decat ca fiind o obligatie a presedintelui. In articolul 89 scrie ca Presedintele "poate" sa dizolve, si nu ca e obligat. E o diferenta de nuanta:

ARTICOLUL 89
(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

Acest articol nu il obliga cu nimic nici pe Traian Basescu, daca ar fi reales, si, cu atat mai putin pe un alt candidat care ar ajunge la Cotroceni. De altfel e vorba de Institutia Presedintiei nu de o persoana anume.

Ca Traian Basescu si acolitii lui se folosesc de acest articol intr-un mod securistic, ca sa santajeze parlamentarii, e absolut clar. Si fac aceste precizari tocmai ca sa stie cat mai multa lume ca dizolvarea Parlamentului e doar o simpla posibilitate. La fel cum si Presedintele POATE sa fie suspendat din nou de Parlament, daca se dovedeste ca nu interpreteaza cu buna-credinta spiritul legii. Dar nici asta nu e obligatoriu.

Hai mai bine sa vedem ce spune despre desemnarea premierului un constitutionalist, membru in Comisia Prezidentiala Stanomir, si anume Simina Elena Tănăsescu, autoare de tratate de drept constituţional:

"E liber să ia orice decizie vrea. Singura sa obligaţie constituţională este să nu excludă de la consultări niciun partid parlamentar", precizează constituţionalistul. Tănăsescu admite că preşedintele poate decide, din diverse raţiuni, să desemneze premierul de la alt partid, nu neapărat de la cel care s-a clasat pe primul loc. "În acest caz, normele constituţionale trebuiesc interpretate şi folosite cu bună-credinţă, adică preşedintele trebuie să se gândească că persoana pe care o propune trebuie să întrunească sprijinul Parlamentului, trebuie să se asigure că respectiva persoană obţine sprijinul Legislativului, nu numai la învestitură, ci şi la guvernare. Preşedintele trebuie să ia în calcul că un premier în afara majorităţii trebuie să poată da legi în Parlament pentru că o guvernare de 30%, să zicem, are nevoie de sprijin", explică ea, sugerând că preşedintele se expune unui risc dacă persoana pe care o susţine nu coalizează în jurul său o majoritate în Parlament.

Sa zicem ca nu exista nicio majoritate constituita. Ei bine, conform celor spuse de doamna Tanasescu, Presedintele trebuia sa interpreteze cu buna-credinta textul constitutional, si sa se asigure ca primul-ministru desemnat si cabinetul pe care il va forma, nu numai ca e necesar sa treaca de votul Parlamentului, ci sa si guverneze cu sprijinul lui. Asa cum de altfel a procedat in 2004, cand in timpul consultarilor de la Palatul Cotroceni a avut grija sa se constituie o majoritate parlamentara care sa voteze si sa sustina Guvernul Tariceanu.

Ori e clar ca, facand aceasta desemnare, Traian Basescu nu a avut de gand ca situatia sa intre in normalitate in Romania. Si, asa cum spunea doamna Tanasescu, risca. Risca sa incalce Constitutia chiar la capitolul Indatoriri Fundamentale, acolo unde scrie ca orice roman trebuie "sa-si exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă(...)".

Nu numai ca aici nu e vorba de niciun pic de buna-credinta, ci se urmareste a se creea o situatie de conflict intre institutiile statului, lucru ce va fi taxat cu siguranta de Curtea Constitutionala. In nicio tara democratica dorinta unui singur om, chiar si Presedinte, nu cantareste cat dorinta unei majoritati parlamentare. Nici macar in tarile unde Presedintelui i se confera puteri sporite, vezi Franta.

In Constitutia franceza scrie: "Presedintele numeste primul ministru". Atat si nimic mai mult. Fara consultari, fara alte adaugiri. Presedintele Frantei ar putea numi teoretic pe absolut oricine. Totusi, atunci cand majoritatile parlamentare s-au schimbat, Presedintele a numit omul opozitiei imediat. De exemplu socialistul Mitterand l-a numit pe adversarul Chirac, iar Chirac l-a numit pe socialistul Jospin prim-ministru.

La noi nu poate fi altfel. De altfel, pana si constitutionalistul Boc spunea: "Preşedintele României poate desemna fie un candidat politic (Victor Ciorbea, 1996, Radu Vasile, 1998, Adrian Năstase, 2000), fie un candidat din afara spectrului politic (Nicolae Văcăroiu, 1992, Isărescu, 1999). Important este ca persoana desemnată să deţină un suport considerabil din partea unor partide politice reprezentate în Parlament." - Emil Boc, “Institutii politice si proceduri constitutionale in Romania”

Si tot Boc spune, referindu-se de data asta si la Franta: "Este interesant de observat cum va decurge procedura desemnării candidatului la funcţia de prim-ministru atunci când Preşedintele şi majoritatea parlamentară vor avea "culori" diferite. Urmând probabil practica franceză din perioada coabitării, Preşedintele va desemna drept candidat pe liderul majorităţii parlamentare sau pe un alt candidat susţinut de aceasta." (Interesant, nu?) Mai mult AICI.

Acum, ca v-am expus parerea a doi constitutionalisti din ograda Presedintelui, mi-e greu sa cred ca ceilalti vor interpreta altfel Constitutia si felul sfidator si total nedemocratic in care Presedintele a ales sa-l desemneze pe Lucian Croitoru. Dar am impresia ca, din disperare, Presedintele de fapt nu dizolvarea Parlamentului si-o doreste, ci de-abia asteapta sa fie demis, sperand ca aceasta actiune ii va mai umfla putin procentul, pe baza simpatiei populare. Nu i se va da aceasta satisfactie.

Avand in vedere modul infect in care intelege sa interpreteze Constitutia, contrazis chiar de oamenii lui in tratate de drept constitutional, Traian Basescu, dupa parerea mea, nu are nicio sansa sa dizolve Parlamentul cu acceptul Curtii Constitutionale.