"Există în Europa castele pe care un trecut glorios sau strălucirea estetică le fac să fie infinit mai preţioase decît Peleşul. Construcţie tîrzie şi fără nobleţe, vilă enormă pe care doar cele cîteva turnuri izbutesc cu greu s-o transforme în castel, Peleşul încîntă pe mulţi în România prin lipsa termenilor de comparaţie, dar n-ar impresiona pe nimeni, dacă s-ar afla într-o ţară occidentală, decît prin dimensiuni.
Totuşi, în România, Peleşul este un simbol — şi, paradoxal, tocmai actul deposedării Familiei Regale, trecerea lui în proprietatea necuvenită a statului socialist au făcut să fie astfel. Era firesc, aşadar, ca Regele — El însuşi simbol al României pe care n-o putem găsi — să ceară să-i fie restituit acest loc, iar un refuz din partea autorităţilor române şi-ar fi găsit cu greu justificarea.
Cine, însă, în momentul în care Familia Regală revenea între zidurile Peleşului, şi-ar fi putut închipui deznodămîntul pe care ni-l anunţă acum presa? Peleşul va fi pus în vînzare. Regele-simbol îşi vinde castelul-simbol.
Momentul, se grăbesc să ne explice analiştii, e prost ales, căci piaţa imobiliară nu mai e ce era acum doi ani. Momentul, putem adăuga, e prost ales în special pentru că statul, dacă nu vrea să vadă instalîndu-se în fosta reşedinţă regală un KGB-ist devenit peste noapte miliardar, statul, deci, va fi obligat să se declare cumpărător şi să plătească o sumă exorbitantă pentru a răscumpăra un bun pe care tocmai l-a restituit proprietarului de drept. Sau, pentru a reduce lucrurile la brutala lor esenţă, statului i se forţează mîna tocmai într-un moment cînd nu se ştie dacă românilor le mai pot fi plătite salariile şi pensiile.
Mi-e greu să mi-l închipui pe Rege luînd astfel de hotărîri şi asumînd astfel de consecinţe. În schimb, nu ştiu cît de străin e de ele candidatul providenţial de anul trecut, devenit un soi de arendaş inabil al destinului Familiei Regale.
Indiferent de judecata estetică pe care o purtăm asupra Peleşului, nimeni nu poate să tăgăduiască faptul că momentul confiscării lui de către puterea comunistă a însemnat o ruptură în istoria ţării, un prolog al tragediei care începea. Astăzi, vînzarea lui — simplu act contabil simbolizînd căderea din timp în trivialul realităţii cotidiene — este tot o ruptură. Dar una măruntă, căreia nu-i mai poate urma nimic."
Radu Portocala - ...Caruia am onoarea de a-i fi azi gazda virtuala.
Postări
9 comentarii:
Am convingerea că Regele Mihai a fost şi este manipulat. Nu pot să cred în ruptul capului că a putut fi de acord cu ideea cel puţin năstruşnică a candidaturii priţişorului. Iar Principesa Margareta suferă probabil de coplexul femeii măritate târziu şi care n-a putut dărui Familiei Regale un moştenitor, al unui tron fie el şi mai mult decât iluzoriu.Iar la Radu Duda am făcut alergie de la bun început. Un soi de Dinu Păturică mai şlefuit.
@Irongates
Da. E ceva care scartaie fals din multe mesaje care provin dinspre Casa Regala. Nu numai tu ai senzatia asta.
E neplacut si dureros pentru multi.
"Mi-e greu să mi-l închipui pe Rege luînd astfel de hotărîri şi asumînd astfel de consecinţe.", spune domnul Portocala. Aici e problema. Mesajele date intotdeauna de catre Majestatea Sa au avut o cu totul alta profunzime, o grija deosebita fata de tot ceea ce transmitea... Probabil tocmai pentru ca stia foarte bine ca reprezinta un simbol.
Un rege adevarat il dadea inapoi alor sai. Cel putin ca reparatie pentru Branul care, daruit de popor reginei, a ajuns pe mainile unor ciudati al caror merit e doar 'singele albastru'. E ridicol si e inca un argument ca ceea ce ne lipseste cind ni se intimpla sa ne gandim la monarhie ca solutie nu de o familie care sa se creada mai aproape de soare decit muritorii de rind ne e dor, ci o buna traditie constitutionala, constiinta soliditatii unui stat de drept si o farima de patriotism. (si cit patriotism mai e in gestul acestei 'case regale' care cere romanilor sa-si intoarca buzunarele pe dos pentru ca fii lor sa mai poata merge la Peles, in excursie cu clasa?)
Din pacate, iata-ne ajunsi si in momentul in care, nemaiavand ce vinde, am ajuns sa ne tranzactionam istoria, asa marunta cum e ea, ingramadita intr-un edificiu arhitectonic nespectaculos, dar cu valoare de simbol. Ma si intreb ce comisioane se invart ametitor in cercurile 'nalte, unde prea finul nas de jocheu al "principelui" radu a adulmecat ca-i rost de ciuguleala. Regele a murit, traiasca Regele!
Un castel pe care toti l-am privit macar odata. L-am vizitat in copilarie. O atmosfera de catedrala. Nu va suna in urechi clavecinul lui Bach?
Intr-adevar vanzarea Pelesului ar fi o ruptura, insa una care demonstreaza poate greseala retrocedarii. Nu sunt impotriva retrocedarilor, insa atunci cand e vorba de cladiri de patrimoniu - muzee treaba e mai complicata. O persoana privata, chiar o fosta Casa Regala, nu poate intretine de una singura un castel-muzeu. Este nevoita sa-l vanda si sau sa inchida muzeul, sa transforme cladirea in ceva generator de mai multi bani (hotel).
Cu Pelesul inca lucrurile stau bine, oricum din cate am inteles nu se va vinde pentru ca nu are nici ministerul culturii bani sa-l cumpere. Insa cu Branul s-a intamplat o tragedie, care sper ca va fi reparata.
Pentru ca tot veni vorba de imobiliare, stie cineva ca Artur Silvestri, unul din stalpii ideologiei protocroniste din anii '80, a fost pana de curand, cand a murit, unul din conducatorii organizatiei patronale din domeniul imobiliar?
Mi s-a parut o traiectorie superba :)
@Liviu
Eu nu stiam.
@Liviu. Da, si cu banii obtinuti din tranzactii imobiliare a intretinut o intreaga constelatie de publicatii indoielnice. Dar cite alte astfel de convertiri se vor fi petrecut fara sa le stim.
Trimiteți un comentariu