RUMANIAN FISHING TRIP
RUMANIA 1964
RUMANIA
Via I Pak dau de stire... Alte documentare extrem de interesante AICI.
Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia
-
*Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia* – Energi terbarukan di
Indonesia akan meningkat jika negara terus memanfaatkan energi panas bumi.
Indon...
Postări
6 comentarii:
"turismul românesc poate reveni în forţă după perioada de criză."
Udrea dixit...
Dar, acelasi personaj a spus ca suntem si urmasii lui Traian Basescu...
Iar eu ii zic personajului:
„Averea dumitale? Doua buzisoare, doua tatisoare”
Partea mai nasoala e ca INS zice c-ar fi fost de rau in 2009 cu turismul doamnei Nutzi...
Vai , ce surprins sunt !... ;)
Originalul, ospitalitatea autentica, spontana, curatenia mediului si-a sufletului ìnving ideologiile, diferentele si timpul. Cu fake-urile umane de azi, cu surogatele culturale si kitsch-urile artistice suntem n-avem nicio sansa sa scoatem obrazul.
Nu ştiu de ce, dar tare greu ma reuşesc să intru pe blogul tău...
Mă cam chinui... Nu tu, eu!
În fine, asta voiam neapărat să spun, aşa c-am insistat ceva...
OK!
Voila:
Mie filmul de 10 minute din 1964 mi s-a părut făcut de direcţia de propagandă a CC-ului, secţia export-imagine, comandă specială pentru agenţiile de turism occidentale.
Totul duce la ideea că nu-i o diferenţă chiar aşa de mare cum credea Churchill între cele două lumi aflate de o parte şi alta a cortinei de fier, în fapt că nu este chiar nici una!
Şi de ce-ar fi?!
Doar şi aici poţi vedea cirezi şi cow-boys, chiar dacă nu şi indieni, şi aici poţi paria la curse hipice, şi aici poţi face ascensiuni montane cu teleschiul, şi aici poţi înota în piscine cu valuri, ca la New-York, sau într-o mare nu chiar aşa de neagră cum s-ar crede la prima lectură, şi aici poţi poţi viziona nici mai mult, nici mai puţin, decât "Singurătatea alergătorului de cursă lungă", şi aici poţi petrece copios prin baruri de noapte, la lumina neoanelor colorate.
Ca la Londra, ca la Paris, ca la New-york! Nici o diferenţă!
Aşadar, un adevărat rai turistic pentru capitaliştii dornici să-şi golească conturile pe meleagurile mioritice, care, nu-i aşa, au şi un trecut de mare spiritualitate excelent conservat şi protejat de comunişti, vezi bisericile pictate (am aflat şi de ce, pentru că poporul nu mai avea loc înăuntru şi urmărea slujba de-afară, ghidându-se după fresce ca după benzile animate din revistele pentru adulţi de-acasă!) şi palatele somptuase.
Sincer, văzând începutul, cu standul ăla ridicolă şi moaca aia de comisar al poporului, de esenţă NKVD-istă, a securistei care-l păzea, că de prezentat nu se poate vorbi, am crezut că urmează o băşcălie tipic englezească, despre ceea ce era, de fapt, România anului 1964 şi ceea ce dorea să pară în ochii occidentalilor.
Nici vorbă!
Propagandă pură, excelent făcută, pe bani grei, de meseriaşi adevăraţi.
Singura emoţie care se poate degaja din film este reîntânirea cu imaginor locuri atât de dragi fiecăruia dintre noi şi readucerea în memoria afectivă a momentelor petrecute acolo de-a lungul timpului. Plus compararea trecutului cu prezentul. Imagistic, că altfel...
Repet: 1964!
Jocurile Olimpice se ţineau la Tokio.
În Republica Populară Română, Ceauşescu lua puterea. Ruşii îşi retrăgeau trupele, dar nu şi agenţii bine plasaţi la toate nivelele administrative şi politice. În puşcării şi lagăre, între unul şi două milioane de oamneni nevinovaţi fuseseră zăvorâţi, torturaţi şi supuşi exterminării. Colectivizarea se apropia de sfârşit. Moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej fusese o tragedie pentru o parte a poporului, o binefacere pentru cealaltă parte a aceluiaşi popor. Una peste alta, era o schimbare a stării de spirit, o speranţă începea să prindă contur, pentru că oamenii nu-şi puteau închipui că ceva mai cumplit decât ceea ce trăiseră până atunci li s-ar mai fi putut întâmpla.
Se părea că, la aproape 20 de ani de la terminarea războiului, la Bucureşti se semna, în fine, pacea.
Din această perspectivă, momentul lansării unui film propagandistic de turism a fost cum nu se poate de bine ales. Şi produsul, excelent de bine realizat. Scopul a fost, fără nici o îndoială, atins. Marea minciună continua, de data asta cu parşiva complicitate a vestului, complicitate care a culminat, 14 ani mai târziu, cu plimbarea lui Ceauşescu în trăsura regală, la invitaţia majestăşii sale, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Q.E.D.
DAN
Hmm. Pai un clip ca asta - banuiesc ca este facut de ONT-isti - nu va face Nutzi nici in 100de ani.
PS
Desi eram copchil mic, am fost in perioada aia la Mamaia. Atunci intr-adevar era o statiune moderna si avea un aer occidental. Numai ca a ramas pe loc, ba mai mult a coborat in jos in timp ce vecinii bulgari, turcii si grecii au sapat la greu si acum...noi mergem la ei.
PS2
Ar fi o experienta interesanta daca i-ai trimite lui Nutzy pe blog filmuletu asta. Sunt tare curios cum ar reactiona
DAN
@ Toni
1.Ai si nu ai dreptate. Intr-adevar este un film din categoria celor propagandistice, dar este strict pe turism si este facut de profesionisti.
2. Eram copil mic - dar pricepeam destule de pe atunci - si am "trait" turistic vremurile respective. Atunci, Romania CHIAR era o destinatie turistica. La Mamaia (pina prin '74) la Paarc, Perla, cele 5 hoteluri mari de 10 etaje (Doina, Flora etc), Albatros, International (fostul si actualul Rex), azi) Bucuresti (Yaky deTomis si inca vreo doua trei erau 95% doar turisti straini (80% din vest). Romanii erau doar superpilosii sau tovarasi de tovarasi. (In '66 seful statiuni, coleg de tanc cu tata in '42 si '43nu a reusit sa ne cazeze la nici unul din cele mai sus enumerate. Campingurile se intindeau pe 5 km pe malul lacului si era 70% plini de cehi, polonezi si unguri. Locurile de distractie/divertisment erau la nivel occidental (am avut grad de comparatie). In Poiana Brasov, la hoteluri 95% erau refegisti si francezi, si intre 1965 si 1969 erau si doua baburi de noapte cu streep-tease. Astazi in Bucuresti nu exista baruri de noapte cum au fost in anii '60-'70 Atlantic, Moulen Rouge sau Melody (aici era ospatar actualul mogul bun, G.C. Paunescu, iar despre primele doua poti lua referinte de la Vova Kohn, Cornel Patrichi sau Sandu Boc.
3. In anii respectivi, Turcia si Grecia erau 0 (zero) in ceea ce priveste turismul. (Am vazut pe la difeerite hoteluri ce insemna Kusadasi, Corfu sau Thassos in anii '80 !!!) Zone pescaresti. Atit. Antalya nu exista pe harta, iar in 85 am trecut printr-o zona arida, care acum se cheama Nisipurile de Aur. Acum Turcia, Grecia si Bulgaria sunt destinatiile pe care le cautam aproape toti cei care nu ne permitem sa jucam table (ca taranii)pe plaja la Saint Tropez. Iar la noi...manele si land of kitsch. Trage tu concluziile.
PS
In anii '60 chiar avea sosele foarte bune pentru vremea respectiva, iar acceleratu (intre 63 si 68 nu existau rapide) care nu facea statie decat la Ciulnita, parcurgea drumul Bucuresti - Constanta in 2 ore si 40 de minute.
Astazi...
Trimiteți un comentariu