28 apr. 2010

PROTEST IMPOTRIVA PROIECTULUI DE LEGE A EDUCATIEI

Scrisoare deschisă adresată
Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României,
Domnului Mircea Geoană, Preşedintele Senatului,
Doamnei Roberta Anastase, Preşedintele Camerei Deputaţilor,
Domnului Emil Boc, Primul Ministru al Guvernului României,
Domnului Daniel Funeriu, Ministrul Educaţiei Naţionale,
Preşedinţilor partidelor politice parlamentare,

Educaţia publică este parte a patrimoniului democratic european. Nucleu dur al crezurilor politice liberal, social-democrat şi democrat-creştin, educaţia publică constituie miezul viziunii despre societate purtate de toate mişcările democratice: o societate formată din cetăţeni critici, autonomi în gândire, capabili de discernământ şi neîncrezători în demagogia ce parazitează adesea viața politică. În orice societate modernă nivelul democrației este strâns legat de cel al educației. Apărarea acestei legături este condiţia indispensabilă a libertăţii şi pluralismului. Credem că, prin atitudinea pe care o au faţă de educaţie, partidele româneşti şi responsabilii politici au prilejul să-şi dovedească ataşamentul faţă de valorile democratice, precum şi apartenenţa de substanţă la marile familii politice europene.
Înaintat Parlamentului după o dezbatere publică nejustificat de scurtă, proiectul de reformă a învăţământului românesc desconsideră relaţia dintre educație și cetăţenie. Dimpotrivă, el se hrăneşte dintr-o viziune managerială și utilitaristă, inspirată de un tip de eficacitate ce poate fi cel al unei întreprinderi, dar niciodată al școlii sau universității. În ciuda a douăzeci de ani de regim democratic şi de deschidere europeană, constatăm că, ascuns de un limbaj tehnocratic, supravieţuiește vechiul comandament socialist al integrării dintre învăţământ şi producţie.
În învăţământul pre-universitar, proiectul de reformă dezvoltă trei principii, cel al „finanţării care urmează elevul”, cel al reducerii duratei studiilor obligatorii şi cel al mobilităţii cadrelor didactice, principii care, aplicate în context românesc, vor agrava criza structurală a şcolii.
Într-un sistem de educaţie în care elevii sunt slab şi, mai ales, inegal pregătiţi, iar infrastructura şcolară este adesea precară, „finanţarea care urmează elevul” va adânci diferenţele de pregătire dintre elevi, transformând educaţia de calitate într-un privilegiu de grup social şi spulberând definitiv speranţa egalităţii de şanse a tinerilor români în materie de formaţie şi carieră.
Refuzând, în opoziţie cu practica europeană, şcolarizarea obligatorie până la vârsta majoratului, proiectul abandonează o parte importantă a tinerilor români cu vârsta între 15 şi 18 ani, împingându-i către condiţia de forţă de muncă necalificată.
Dubla dependenţă a şcolii faţa de Ministerul Educaţiei şi de administraţia locală, agravată de preconizata desfiinţare a titularizării cadrelor didactice, va consolida raporturile clientelare deja existente în multe cazuri între direcţiile şcolilor, inspectorate, personalul politic şi administraţia locală, punând sub semnul precarităţii însăşi profesia de educator.
În învăţământul superior, proiectul de lege întăreşte capacitatea de control şi intervenţie a Ministerului, supunând Universitatea unei logici de funcţionare exclusiv antreprenoriale. Autonomia și democrația din universitățile românești, semnul intrării în normalitatea occidentală a vieţii noastre academice, sunt astfel grav prejudiciate. Este paradoxal și îngrijorător faptul că, astăzi, într-o perioadă în care democratizarea accesului la studii superioare a luat o amploare fără precedent în România, democrația internă a Universității este subminată printr-un gest politic grăbit.
Principiul autonomiei universitare este cheia de boltă a învățământului european. Proiectul anulează conținutul autonomiei și deschide calea politizării Universităţii prin posibilitatea extinsă pe care o oferă guvernului de a controla Universitatea, de a destitui Rectorii, de a înființa și desființa discreţionar programe de studii și de a decide, fără criterii clare, privilegierea unor Universități în detrimentul altora. Mai mult, proiectul invită Ministerul Educaţiei şi agenţiile publice abilitate la un demers ulterior de reglementare susceptibil să suprime şi ultimele marje de libertate permise spaţiului academic. Dacă litera şi spiritul proiectului vor deveni lege, Universităţile românești riscă să fie aduse într-o situaţie de dependenţă politică şi de mediocritate intelectuală.
Considerăm că ideea Universității prestatoare de servicii corupe adevăratul sens al demersului pedagogic şi al actului de cercetare, în centrul cărora se află întotdeauna cunoașterea. Ideea că Universitatea ar trebui să fie un simplu laborator de producție a unor competențe solicitate de o piaţa a muncii lipsită de claritate şi perspectivă deturnează misiunea fundamentală a Universităţii, aceea de loc al spiritului creator, al autonomiei personale și capacității critice.
În toate societățile moderne, şcoala şi universitatea au rolul de a dezvolta, a conserva și a transmite cunoașterea. Membrii corpului academic nu-şi pot îndeplini misiunea dacă sunt tratați ca prestatori de servicii. Libertatea de a gândi și de a cerceta trebuie să rămână neîngrădită de criterii străine spaţiului academic. Aceasta lege consacră dominația unui mod greşit de a înţelege eficienţa, mascând în acelaşi timp de o manieră rudimentară diminuarea investiţiei publice în educaţie. Viziunea managerială care ghidează întregul proiect subminează grav nu numai caracterul public, dar şi pe cel naţional al şcolii şi al Universităţii. Şcoala nu-şi mai propune să construiască conştiinţa civică şi naţională a tinerelor generaţii, să formeze persoane adaptabile cultural şi profesional, ci numai „competenţe” limitate şi improbabile pentru o piaţa a muncii a cărei evoluţie nu o mai poate prezice nimeni.
Vă cerem aşadar să constataţi împreună cu noi gravitatea acestui moment pentru sistemul naţional de educaţie, să opriţi procesul de aprobare a proiectului de lege şi să vă exercitaţi atribuţiile pentru relansarea dezbaterii publice şi naţionale în jurul reformei învăţământului.

Prof. Dr. Daniel Barbu (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Ionela Băluță (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Alexandra Ionescu (Univ. Bucureşti), Lector Dr. Ruxandra Ivan (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Ligia Livadă (Univ. Bucureşti), Lector Dr. Silvia Marton (Univ. Bucureşti), Lect. Dr. Camil Pârvu (Univ. Bucureşti), Prof. Dr. Florin Ţurcanu (Univ. Bucureşti), Prof. Dr. Laurențiu Vlad (Univ. Bucureşti), Asist. Dr. Claudia Maria Udrescu (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Mihai Chioveanu (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Florin Diaconu (Univ. Bucureşti), Asist. Ştefan Apăteanu (Univ. Bucureşti), Prof. Dr. Iulia Motoc (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Camelia Voinea (Univ. Bucureşti), Lucia Vodă (Univ. Bucureşti), Lect. Dr. Sorin Gabriel Sebe (Univ. Bucureşti)

.............................

- Petitia

- Grupul Facebook

11 comentarii:

Petrini spunea...

Lilick, un simplu search in scholar.google.com cu numele oricaruia din semnatarii listei ar trebui sa iti zdruncine putin increderea in parerea lor fata de o reforma a educatiei, mai ales in universitar. Eu chiar m-am amuzat de rezultate. Am vazut ca multi publica prin diverse reviste ale CENTRAL AND EASTERN EUROPEAN
ONLINE LIBRARY (gasesti aici: http://www.ceeol.com/aspx/publicationlist.aspx). Ghici ce tara are cele mai multe publicatii in aceasta colectie? E tocmai Romania. In compania "selecta" se numara mai multe "anale" ale diverselor universitati de prin cam toate orasele cu o universitate. Ceea ce imi spune ca sunt publicatii fara "peer review", adica de valoare 0.

Smecheria asta e cunoscuta. Acum cativa ani dadea si pe la ASE rectorul din gura: publicati ISI! N-am mai stat prea mult pe-acolo sa vad ce si cum, dar am aflat de la prieteni cum a evoluat situatia: in curand si-au tras baietii o revista ISI (care nu e neaparat un garant al calitatii), cu un peer-review prietenos, si s-a rezolvat usor si criteriul cu publicatiile. Iar de zis nu poate zice nimeni nimic, ca doar au autonomie universitara. Asta apropo de treaba aia cu adusul universitatilor intr-o situatie de mediocritate intelectuala.

Lilick spunea...

Mai, Petrini, tie nu ti-e putin jena? Cand scriu de Tismaneanu, Stanomir, Neamtu sau alti impostori nu calci pe aici. Stiu foarte bine cine sunt respectivii care semneaza scrisoarea.

Lilick spunea...

Astept sa comentezi textul scrisorii, daca ai ce. Dar nu ai.

Crăciun Florin spunea...

Încă un mesaj lucid. Sunt de acord cu semnatarii scrisorii. Ideile lor sunt corecte. Pot fi completate cu altele ce decurg din ideile principale, ce pot explica direcția, absolut incorectă, pe care portocalii o imprimă învățământului din dorința de a copia, ca maimuțele, alte sisteme (criticabile din moment ce „produsele” lor sunt orientate doar către așa-numitele „competențe”). Competențele căpătate în procesul de învățare pot deveni depășite la terminarea studiilor. În loc să dezvolte capacitatea tinerilor de a se adapta mediului social în care trăiesc și de a asimila noi cunoștințe și competențe având un bagaj de cunoștințe satisfăcător bazat pe experiențele anterioare în diferite domenii (o cultură generală cuprinzătoare și spirit deschis față schimbările mediului) de activitate, portocalii înclină către un învățământ ce preia rolul practicii și experienței din întreprindere și instituția publică. Practic se răspunde, pupincurist, ideii lui Băsescu de a avea ospătari, tinichigii, electricieni, cismari, instalatori etc. O prostie. O mare prostie.

Văd că @Petrini adoptă modelul portocaliu al ducerii în derizoriu. Nu ideile exprimate în scrisoare sunt grija lui, probabil că nu le pricepe, am mai văzut cazuri de purtători de diplome fără cunoștințe pe care diplomele le presupun, ci persoanele care le-au exprimat. Ca un portocaliu ce se respectă le desconsideră și incearcă să inducă idea lipsei calității acestora. Sărman portocaliu, confirmă prin gestul său zicala : vulpea care nu ajunge la struguri spune că sunt acri.

Petrini spunea...

"Într-un sistem de educatie în care elevii sunt slab si, mai ales, inegal pregatiti, iar infrastructura scolara este adesea precara, „finantarea care urmeaza elevul” va adânci diferentele de pregatire dintre elevi"

Pai sigur. E muuult mai bine sa finantam egal toate institutiile, indiferent de performante sau de cati elevi mai vor sa urmeze cursuri acolo. Chiar nu ati invatat nimic, nimic din esecul comunismului?

"Refuzând, în opozitie cu practica europeana, scolarizarea obligatorie pâna la vârsta majoratului, proiectul abandoneaza o parte importanta a tinerilor români cu vârsta între 15 si 18 ani, împingându-i catre conditia de forta de munca necalificata."

Discutabil. Avem motive sa credem ca acea parte a tinerilor chiar ar beneficia in vreun fel de pe urma terminarii celor 12 clase? Cei care vor sa invete o vor face si in sistemul asta. Cei care nu, oricum nu vor invata suficient cat sa obtina o calificare serioasa.

"În învatamântul superior, proiectul de lege întareste capacitatea de control si interventie a Ministerului, supunând Universitatea unei logici de functionare exclusiv antreprenoriale. Autonomia si democratia din universitatile românesti, semnul intrarii în normalitatea occidentala a vietii noastre academice, sunt astfel grav prejudiciate."

Ei uite ca universitatile americane (fie ele de stat sau private) functioneaza bine-mersi pe sistemul asta corporatist, fara sa le fie "grav prejudiciate" autonomia si democratia. Si mai si domina in orice capitol de cercetare. Ce chestie, domne! Dar probabil ca si acolo le-ar conveni multor profesori sa il aleaga ei pe cel care apoi sa decida ce criterii de performanta sa le impuna.

M-am amuzat sa citesc si despre rolul universitatii, despre piata muncii lipsita de claritate (universitarii, in schimb, fiind un fel de oracol cand vine vorba de a evalua nevoile pietei muncii), si despre riscul de a aduce universitatile romanesti intr-o situatie de mediocritate intelectuala (spre comparatie cu situatia de fata, cand sunt niste oaze de intelectualitate si de performata in cercetare, dupa cum o arata toate clasamentele internationale).

@Lilick

Tismaneanu, Stanomir si altii nu scriu despre invatamantul universitar si despre cercetare, unde am si eu oarece habar. Acesti profesori scriu! Fiind din sistem ar trebui sa ii cunoasca foarte bine gaurile si slabiciunile, si ar putea sa vina si cu solutii. Dar in scrisoare vin cu vrajeli ieftine gen "educatia e parte a patrimoniului". Cuvinte mari si cam atat (apropo de "ideile exprimate"). In afara de sustinere pentru status quo, altceva mai spune scrisoarea asta? Fiindca eu nu pot sa sustin status quo-ul in universitatile romanesti.

marius spunea...

"Education makes a people easy to lead, but difficult to drive; easy to govern but impossible to enslave."

spunea un baron-baron, la 29 ianuarie 1828 (!!!), intr-un discurs din Camera Comunelor - Henry Brougham, parca...

Lilick spunea...

@Petrini, scrioarea aia e pt Basescu. El nu are cunostinte in nimic. E o nulitate absoluta. Trebuie scris cat de cat pe intelesul lui.

Petrini spunea...

@Craciun Florin

E adevarat ca am atacat persoanele, in loc de idei. De obicei nu fac asta si ii critic pe cei care o fac. Dar in acest caz scrisoarea de fata este un fel de "appeal to authority" (aparent justificat, fiindca se vorbeste despre invatamant iar persoanele respective sunt profesori). Am vrut sa demontez intai calitatea de autoritate inainte de a trece la idei. Asta nu inseamna ca nu le recunosc valoarea sau diplomele. Doar ca nu le consider relevante atunci cand vine vorba de reforme ale invatamantului, mai ales al celui de cercetare. Relevante sunt rezultatele. Poate unii dintre ei sunt profesori la filosofie sau litere si nu se supun acelorasi criterii (e.g., articole de cercetare). Dar o parte din ei sunt la studii politice, unde se poate face cercetare empirica si se poate publica in reviste de specialitate.

@Lilick

Eu in antet i-am vazut si pe altii, dar probabil ca toti sunt nulitati. In plus scrisoarea e deschisa, deci ni se adreseaza si noua.

Lilick spunea...

@Petrini

Toti sunt, da. Nu ni se adreseaza deloc. Ce putere avem? O citim doar ca sa luam la cunostinta.

radu spunea...

@Petrini: Catalin Avramescu vi se pare ca sta mai bine la portofoliul academic decat semnatarii petitiei?
Imi pare rau s-o spun, dar "status quo"-ul e preferabil catastrofei de Lege Funeriu. Nu-mi vorbiti de prietenii dvs. de idei de la Studii Politice, ei tac malc, asteapta pbb ordine la la capitanul vasului. Dar Cristian Preda, care e mai istet si stie cu ce sa mananca administratia, s-a pronuntat negativ la adresa legii si a promovarii ei. Macar pe el sa-l credeti, daca aveti cumva impresia ca restul opozantilor miros a PNL.

Petrini spunea...

@Radu

Preda critica lipsa de leadership a lui Funeriu, mai degraba decat legea in sine. Din pacate Funeriu nu este un bun negociator, dar asta nu inseamna ca ideile lui sunt gresite.