Cristi NEAGOE
Arhiva speciei umane (aparut in Dilema Veche la data de 3 mai 2008)
"Petrec online cam nouă ore pe zi. Dar exist online continuu. Mai bine spus, o reprezentare a mea, conturată atent de urmele pe care le las de mai bine de zece ani, există şi creşte online continuu. Cele mai multe dintre rămăşiţele mele, cele mai relevante în motoarele de căutare, nu-s lăsate chiar la întîmplare. Reprezentarea mea online e mai bună decît mine în multe privinţe, doar că nu are corp. Asta se poate însă rezolva. Nu pot să mă răfuiesc cu ce aleg alţii să depună în reţea despre mine, aşa că mă grăbesc să uploadez eu. Nu pot lupta cu Google, aşa că răspund prin transparenţă. Dar fac o selecţie şi sînt înclinat să dau la o parte pozele nereuşite. Sînt atins, poate, de „efectul hiperpersonal“ (Joe Walther). Mă construiesc online cu fiecare bit urcat pe servere, despre care nu ştiu ale cui sînt şi cum vor fi folosite. Nu citesc niciodată Politicile de Intimitate înainte să consimt. Doar cu mult după, cînd deja m-am hotărît să rămîn. Uneori cred în construcţia asta a mea în reţea, fiindcă e reconfortantă. Alteori sînt convins că următorul război mondial va începe online. Internetul secretă masiv şi în creştere accelerată cea mai complexă arhivă a speciei umane din istoria sa de pînă acum, care va permite cartografierea exactă, în cele mai fine detalii, a universului cunoscut la început de secol XXI. Vom şti atît de multe despre fiecare individ prins vreodată în World Wide Web încît poate că nici nu vom mai fi atît de curioşi. Istoria în asemenea detalii va semăna cu hărţile Google, care au ajuns să-ţi arate oamenii pe stradă în trei dimensiuni. Într-o zi, mi s-a părut că văd o aluniţă pe coapsa stîngă a unei fete care se plimba pe bicicletă, la intersecţia dintre Bowery şi Lafayette, în New York. M-am gîndit că poate ar fi mai bine să ies naibii afară. Reţeaua seduce şi, cu fiecare nod sedus, reţeaua devine mai puternică. Îmi oferă informaţie, prieteni, sex, îmi dă senzaţia de putere, mă gîdilă, din cînd în cînd, cu raţia mea de 15 minute, transformată în trafic pe blog. Am renunţat aproape complet la celelalte medii. Nu mă mai uit la televizor, nu mai citesc ziare, ascult radio doar în maşină. Cred, alături de Howard Rheingold, că telefoanele mobile permanent şi gratuit conectate la Internet vor determina o mutaţie socială la fel de importantă ca trecerea de la telegraf la telefon. Ciudat, poate: n-am renunţat încă la cărţi în forma lor fizică. Sînt prea mişto aşa.
În prezent, petrec mai bine de-o treime din existenţa mea reală în virtual. Persoana mea online constă din sute de fragmente împrăştiate prin tot felul de ţevi şi secvenţe binare înmulţindu-se necontrolat în colţuri întunecate ale Internetului. E flatant şi înspăimîntător. Mare parte din activitatea mea online se rezumă la grădinărit. Cultiv relaţii. Culeg oameni. Plantez chestii şi mă uit la ele cum cresc. Recent, m-am apucat să-mi cultiv un profil pe Facebook. Cred că succesul enorm al acestui site (peste 70 de milioane de utilizatori activi la ora actuală) stă în algoritmul relaţional pe care Mark Zuckerberg a reuşit să-l creeze între oameni vii şi reprezentările lor virtuale. Pe Facebook (ca şi în Second Life, de altfel, unde însă e mult mai uşor să devii cu totul altcineva) ai dublul tău, creat după chipul şi asemănarea ta, pe care îl pui în legătură cu celelalte dubluri. De multe ori, dublul tău virtual se descurcă mai bine ca tine. E mai deschis, mai îndrăzneţ, mai activ social decît eşti tu în viaţa reală. Are timp să construiască răspunsuri, e mai amuzant, mai inteligent. Anxietăţile sociale se topesc. Pe Facebook ţi se propune să-ţi declini interesele de gen, status-ul relaţional, preferinţele politice şi pe cele religioase, printre altele. Nu e obligatoriu, dar eşti mai bine văzut dacă dai detalii despre tine. Cine ar face asta fiind în toate minţile, după un Holocaust şi o Epocă de Aur? De ce aş vrea să pun în spaţiul public astfel de informaţii? Pe Facebook, ţi se spune, eşti vizibil doar celor pe care îi consideri „prieteni“. Dacă te apuci totuşi să citeşti Privacy Policy-ul, afli că „Facebook poate oferi informaţii despre dvs. unor terţe părţi, inclusiv companiilor responsabile cu care dezvoltăm relaţii“. Desigur, nu s-au folosit încă de această clauză şi nici nu intenţionează să se folosească de ea. Dar clauza există în contract, iar eu am apăsat deja I Agree. Ştiu asta. Totuşi, astăzi am 221 de prieteni pe Facebook; în afară de vreo cinci dintre ei, pe restul îi cunosc personal din lumea reală. M-am reconectat cu oameni de care nu mai auzisem nimic de ani de zile. Deocamdată îmi pasă prea puţin de informaţiile mele personale. Vreau să cred că ceilalţi îşi văd de treaba lor. Vreau să cred că secolul trecut a fost de ajuns. Vreau să mă prefac că nu am ce să ascund şi, pe de altă parte, ştiu că nu prea am cum. Să ies de pe Internet ar însemna să mă exilez. Iar informaţiile deja existente nu se vor şterge decît la sfîrşitul lumii.
Ritualul morţii offline, pentru noi, cei care trăim astăzi online, va conţine o ceremonie importantă: încredinţarea username-ului şi a parolei în vederea accesului celor dragi la contul nostru de e-mail, apoi a tuturor celorlalte chei care deschid cutiile existenţei noastre în reţea. Partenerii de viaţă vor compune, probabil, un mail de înştiinţare către toate contactele defunctului, pentru ca aceştia să îl poată elimina din listele lor. Şi site-urile de postcarduri vor pune la dispoziţie, oh, vederi funerare groaznic de urîte. "
Cum comentati tot ce s-a intamplat, dupa nici 3 luni dupa ce Cristi Neagoe scria acest text?
In articol, Cristi explica exact, cum se construia online pentru a se oferi publicului. Inclusiv pozele cu el. "Dar fac o selecţie şi sînt înclinat să dau la o parte pozele nereuşite."
Stiu, au fost multi care au postat aici (si inca sunt in blogosfera), care au reclamat faptul ca au fost imprumutate poze de pe diverse site-uri si postate pe blogurile noastre. Poate dupa textul asta vor intelege mai exact ca ele ne-au fost oferite cat se poate de constient si calculat.
Lui Cristi (personaj real si fictiv in egala masura, atat in online cat si in Real Life)
Precum ti-ai dorit, te-ai "spart" in si mai multe bucati, si te-ai imprastiat pe net. De data asta si cu ajutorul nostru. Al tuturor celor care navigheaza pe net si s-au implicat, pro-sau contra-in scandalul ICR. Nu suntem muti, surzi, orbi. Simtim. Vorbim. Scriem. Ai trecut prin fata ochilor tuturor si noi te-am "judecat" asa cum te-ai oferit, se vede, cu multa atentie la detalii. Dar fiecare subiectiv, arogandu-ne libertatatea sa te si criticam. Unii dintre noi.
Unii te-au criticat pt ca pe blogul tau (atentie, nu pe o revista de cultura!! pe un blog) analizai urina prietenei tale. Mie imi e indiferent ce faceai tu cu urina. Chiar si diplomat fiind. Dar textul de pe blog nu e o fictiune asa cum ai insinuat la tv, pentru faptul ca personajul dintr-o fictiune nu iese din piesa decat daca vrei sa emiti ideea ca toata viata noastra e o fictiune. Iar tu ai "coborat" din text, printre comentatorii care te numeau "CRISTI", si ai impartasit cu ei in continuare idei despre urina prietenei tale. Unde era fictiune acolo si unde realitate? Acum cateva zile am comunicat cu tine in subsolul unui text de pe acest blog. A fost fictiune sau realitate?
Ok. Poate ne-ai pacalit pe toti. Pe absolut toti. Ne-ai manipulat. Suntem cu totii publicul tau acum. Esti un actor bun. Rar mi-a fost dat sa vad un om cu o forta de manipulare atat de mare. Inteleg de ce i-ai zapacit pe toti din jurul tau, iar Patapievici ar risca sa-si piarda si capul si functia pentru tine. Si poate nu doar el.
Nici macar nu-ti pot spune ca ai apasat tu pe butonul periculos. AI ASTEPTAT sa provoci reactii. Ai asteptat ca altcineva sa apese. S-a intamplat. Au explodat bitii pe servere, Cristi. Spui: "Vreau să mă prefac că nu am ce să ascund şi, pe de altă parte, ştiu că nu prea am cum." Esti speriat acum? Tu! Cealalta personalitate a ta, cea reala (?), e speriata de consecinte? Ai puterea si suporta totul acum! Nu te disocia cand nu-ti convine de cel din online care joaca rolul "fictivului". Joaca pana la capat acest dublu , triplu, cvadruplu rol.
Noi, cei care facem parte din publicul care a patruns din greseala in lumea ta si te-a surprins pe scena, avem insa si reguli pe care va trebui sa le respecti. Mai trebuie sa joci si cum iti cerem noi. Nu de alta dar am platit bilet. Ti s-a spus ca-ti joci prost momentul din piesa in care esti "un diplomat roman". Nu ti se potriveste rolul asta. Si o stii si tu. Aici, in acest moment al piesei in care joci rolul functionarului public, ti se cere sa cobori de pe scena. Coboara!
(textul e o continuare la dialogul cu Cristi Neagoe pe care l-am avut AICI)
Postări
29 de comentarii:
Am citit de doua ori, si nu-mi revin. Nu credeam ca dupa toate "fictiunile" si dupa toate acele fotografii "normale" , se mai poate afla ceva socant despre angajatul ICR Cristian Neagoe! M-am inselat. "Resursele" lui Neagoe sunt inepuizabile..
Pastrand registrul, intreb: nu mai sunt obligatorii vizitele medicale si testarile psihologice, la angajarea intr-o institutie arondata MAE si Presedintiei Romaniei??
@lilick: astept ca dl. neagoe sa ne povesteasca despre personalitatile sale multiple. pentru cei care au citit cateva ceva din domeniu e o mare problema.
@raluca: nu cred ca a facut testele de care vorbesti. daca le facea nu pleca acolo. ma retin sa fac alte comentarii. dar cred ca toti intelegem despre ce e vorba.
@Andrei Badin
Tocmai! Iar in cazul asta, dupa umila mea parere, cade povestioara duioasa a doamnei Suteu, care a explicat extrem de convingator, ca domnul Neagoe "s-a angajat la ICR, ca oricine altcineva, prin concurs".
Oh really, miss Suteu?!!! ;)
Dupa cum s-a vazut.. nici cind a fost citit din lege... el tot nega ca e asimilat corpului diplomatic! Ce mai vreti de la el? S-a vazut clar ca nu e decit o manarie de grup... banuti pentru zacusca aia! Calatorii pe banii nostrii a alora pe care ii considera niste timpiti! Ca sa nu mai zic ca sint si banii pensionarilor! Aia despre care are o parere... Am zis cuiva: dupa ce a citit bucatica de text despre pensionari sa nu il zaresc! Nu de alta dar trec la manifestarea unor reactii nu prea placute!
Mai, ce pot sa zic?...Intr-un fel imi place Cristi, asa, controversat si cu multiple personalitati. I-am citit in seara asta si cartea "In camera Mariei gaseai". Mi-a placut. Si alte texte. Imi place sa-l studiez, bineinteles. Pentru mine e un caz. E chiar fooarte interesant. (Sa nu te superi Cristi, dar tu te-ai expus voit). Normal ca nu are nicio treaba cu diplomatia, cu statutul pe care il are in MAE. Astea sunt din alt film. Dar despre treimea aia din viata pe care o traieste in virtual de zece ani, si unde si-a construit o personalitate (doua?) se poate scrie o carte. E un "escribitionist"...asa cum se zice, in lumea libera a netului.
"Vreau să mă prefac că nu am ce să ascund şi, pe de altă parte, ştiu că nu prea am cum." - o fraza ce poate valora enorm in analiza unui psiholog. De asemenea si:
" Cele mai multe dintre rămăşiţele mele, cele mai relevante în motoarele de căutare, nu-s lăsate chiar la întîmplare. Reprezentarea mea online e mai bună decît mine în multe privinţe, doar că nu are corp."
Am vaga impresie ca incet-incet bagabontul incepe sa-ti placa. Mishteaux. Daca apar poze cu voi online please keep in touch, stiindu-i preferintele 100% vor fi cool-turale :)
@MoshCalifar
Cred ca te bagam intr-un proiect cool-tural si pe tine daca nu esti cuminte. Cu Zakuska pe barba. :)
De pe bloguri:
"Cristi Neagoe a citit foarte misto din textele lui literare Pacat ca nu l-a lasat moderatorul sa citeasca mai mult. Nu-mi vine sa cred ca m-am uitat eu la Mihai Gadea si Valentin Stan!"
"Blândeţurile lui H-R Patapievici către Bădin.
"Îţi refut sofismele sediţioase sfoiegit plumbic ce eşti. Ordalia ta verbală fasonează imbecil starea languroasă a naţiei. Mă obstaculezi. Eşti un vid perpetuu sectar"."
Si o multime de filmulete pe you tube cu gagicute extaziat-chicotinde, impresionate de Cristi cand spune la A3 cuvintele ce incep cu p si m., pe care nu le mai postez acum aici.
Nu prezinta interes, atat a vazut la tac-su atat face si el: pupa cururi...
E limpede ca in toata chestia asta, lucru tipic pentru neamul romanesc, s-au format doua tabere, situate pe pozitii contrare, care au descoperit deja concluzia si acum cauta argumentele pentru a o sustine. Lucru care contravine oricarei idei de societate sanatoasa, cu tot ceea ce presupune ea (presa, opinie publica etc).
In cazul de fata, grupul din care faci parte si-a asumat concluzia ca "Neagoe este imoral si vicios, iar ICR-ul trebuie sa plateasca pentru ca a numit astfel de oameni". Mai departe, tot ce faci este sa iei orice text care apare sub semnatura lui Neagoe si sa il interpretezi astfel incat sa iti sustii concluzia - cum de altfel se intampla si cu articolul de fata. Din punctul meu de vedere, trebuie sa fii foarte rau-intentionat sa sustii ca un text care incepe cu "prietena mea care se pisa cea mai pura ketamina" ar putea fi real, indiferent de comentariile ulterioare si de spatiul in care a fost publicat acel articol (blog sau revista). Cum poti tu, om intreg la minte si cu acces la internet, sa crezi ca asa ceva s-ar putea intampla in viata reala? Or, din moment ce din prima propozitie iti poti da seama ca ai de-a face cu o fictiune, ce rost mai are sa discuti mai departe de cat de reale sunt celelalte elemente ale textului? Mai am o intrebare: daca in textul ala ar fi fost despre cum naratorul se transforma noaptea in varcolac si ucide tinere pe care le cheama Popescu, concluzia logica ar fi fost ca ICR a angajat un varcolac? Si mai e ceva: trebuie sa fii obtuz pentru a crede ca locul incercarilor artistice este exclusiv in reviste de cultura sau carti. Un blog cultural nu este tot un blog tematic?
Poate ca operele artistului Neagoe sunt lipsite de valoare, dar valoarea lor nu trebuie sa aiba niciun fel de legatura cu evaluarea activitatii profesionale. Paunescu e un poet considerat de unii bun, dar un politician considerat de aceiasi prost; exemplele de acest gen sunt multiple, nu e cazul sa le aduc in discutie.
Foarte corecta analiza ta, ca de altfel cam tot ce ai scris despre scandalul ICR. De data asta chiar te bag in blogroll, ca sa nu mai poposesc la tine via Badin.Cristian Neagoe chiar e un personaj de studiat!
Bine ai venit si multumesc. Te bag si eu in blogroll @Simona. :)
Da, e de studiat. Numai ca uite, @Libertarian nu a inteles asta. Nu a inteles ca alte lucruri sunt mai grave in legatura cu Cristi. Si ca orice psiholog ar studia cazul lui. Ok, grav doar dintr-un punct de vedere: acela in care o personalitate multipla e sau nu compatibila cu functia pe care o ocupa.
In rest el e un tip complex, foarte interesant, placut...
@Libertarian
Daca nu ai citit cu atentie, nu ai observat ca eu am intrebat acolo: "Unde este fictiune, unde realitate?" Il intrebam pe Cristi. Pentru ca el jongleaza usor, si in viata reala si in online, cu cele doua. Bineinteles ca textul putea fi foarte bine o fictiune. Dar iesirea brusca din aceasta fictiune a personajului principal in subsolul textului, fara ca sa precizeze atunci cand a fost intrebat daca ceea ce a scris e adevarat sau nu, ci, din contra, continuind sub personalitatea lui reala sa fabuleze pe tema, pune semne de intrebare.
Nu am nimic cu "pee-fetish-ul". Nici cu oamenii care practica asa ceva. Am mai spus asta. Nu stiu daca Cristi face sau nu asa ceva. In intimitate poate face chiar orice. Nu mi se pare imoral deloc. Deja alte lucruri mi se par mie ciudatele si nelalocul lor. I-am scris mai sus si Simonei, dar si tie aici.
Iar de cautat...sa stii ca nu caut decat ce imi imaginez dinainte ca as putea sa gasesc. Am banuit ca el, Cristi, isi construieste personalitati pe net. Dar asta dupa ce am citit si cartea lui, sa stii.
Acum o dai cu operele lipsite de valoare. Esti off-topic. Mai sus tocmai ii laudam o carte. Chiar o recomand.
Fii putin mai atent la detalii. Nu mai generaliza asa.
@Lilick: Chiar nu generalizam. Eu, personal, nu gust foarte tare acest gen de literatura si, prin urmare, nu consider operele despre care discutam de valoare.
Cum adica "Bineinteles ca textul putea fi foarte bine o fictiune"? Sunt nevoit sa ma repet: dezbatem un lucru fara sens din incapatanarea ta de a crede ca l-ai inteles ca om cu personalitati multiple. Nu mi-ai raspuns la o intrebare! Cum poti in mod obiectiv sa crezi ca cineva se poate pisa ketamina in viata reala? Faptul ca in subsolul textului exista intrebari/raspunsuri inseamna doar ca altcineva accepta conventiile autorului si participa la joc. Acest tip de interactiuni sunt foarte frecvente in teatrul contemporan, in care adesea personajele interpretate de actori coboara de pe scena si discuta cu publicul la modul cel mai realist. Dar acolo toti stiu ca raman in spatiul fictiunii. Daca mergi la o piesa de teatru contemporan despre o crima si unul din personaje coboara de pe scena si cu o privire pierduta iti adreseaza o replica de genul "Am omorat un om ieri", tu suni la politie?
E clar ca nu ai citit. Fii sigur ca stiu sa deosebesc pe cineva care consimte sa participe la un act artistic si unul care e venit cu pluta pe Dunare si intreaba ce e acolo. Am fost la nenumarate spectacole in cluburi de genul "La Scena" unde nu sunt oameni aterizati acolo din senin.
"Cum poti in mod obiectiv sa crezi ca cineva se poate pisa ketamina in viata reala?"
Eu cred asa ceva? Ce intrebari sunt astea? Nu ti-am raspuns ca mi s-a parut prosteasca.
Daca tie iti spune cineva ca e Napoleon ce faci? Ii dai un rol intr-o piesa, il urci pe tron sau il indrumi spre un spital de specialitate?
Ti-am zis ca tie nuantele iti scapa. Citeste-l mai mult pe Cristi sa vezi ca se exprima si voit artistic, are si viziuni fantastice pe care le exprima non-artistic, are si o latura realista, speculeaza si limita dintre real si ireal, face si confesiuni personale pe texte care pot fi usor incadrate la fictiuni. Dupa ce citesti mai vorbim.
@Libertarian : dar impozite platesti ? Fiindca in ce ma priveste n-am NIMIC cu ICR si restul gastii (pe care-i consider niste golanei ), pe mine ma intereseaza cum se cheltuie banii MEI.
Daca cineva iti spune ca e Napoleon, in niciun caz nu il urci pe tron, pentru ca stii ca Napoleon e mort. Translatand la cazul de fata, se presupune ca stii ca nimeni nu se pisa K, therefore restul asumptiilor care au fost facute de diferiti pe marginea acelei postari sunt eronate si rau-intentionate. Tocmai asta incerc sa sustin eu.
Daca te duci la o piesa unde un actor il joaca pe Napoleon, ACCEPTI CONVENTIA, nu il urci pe tron, nici nu il internezi, pentru ca ai de-a face cu o creatie artistica. Chiar daca actorul joaca prost sau creatia e praf.
La fel, indemnul tau de a-l citi pe Cristi e rau-voit si face parte din ce ti-am scris cu cateva comentarii inainte. Tu esti sigura ca l-ai inteles, ti se pare ca ai patruns dincolo de aparente, descoperi personalitati multiple, moduri de creatie, intelesuri, acolo unde nu este cazul. Ma trimiti la citit pentru ca tu crezi ca e normal si corect sa inteleg aceleasi lucruri pe care le-ai inteles si tu. Nu e cazul. Eu il cunosc pe Cristi personal, am fost colegi de facultate, am discutat indeajuns de mult incat sa il cunosc mult mai mult decat crezi tu ca ai ajuns sa il cunosti din niste opinii revarsate pe bloguri si prin reviste.
Ar fi de-a dreptul ridicol sa sustii in continuare ca ai ajuns sa il cunosti mai bine, nu crezi?
@libertarian
Atunci da-mi voie sa-ti spun ca subiectivismul tau exagerat pe caz se justifica. Si eu mi-as apara un prieten la fel. Eu insa incerc sa-l cunosc pe Cristi si dincolo de ceea ce crezi tu ca cunosti.
Eram sigur ca asa se va intampla o data ce voi spune ca il cunosc.
Pe rand: nu am mai vorbit cu el de 2 ani, cred; nu cred ca ne putem considera prieteni, serios vorbind; nu ma dau in vant dupa literatura pe care o face (asta deja am mai scris).
Partea cu subiectivismul nu o inteleg. Daca ar fi existat dovezi clare ca este un drogat, ca are vicii peste care nu se poate trece, ca a facut lucruri ilegale de-a lungul vietii lui, fii sigura ca nu l-ar fi aparat nimeni acum. Din contra, cred ca ar fi lasat sa se apere singur, cum se intampla adesea in astfel de cazuri. Il apar pentru ca mi se pare absurd ceea ce se sustine pornind de la lucrurile pe care le scrie, il apar pentru ca mi se par nedrepte acuzatiile. Acum il apar pentru ca mi se pare deplasat sa spui ca este un caz interesant pentru psihologi doar pentru ca un om are incercari artistice. Atat, nu inteleg de ce ti se pare ca sunt subiectiv.
Oricum, in situatia de fata, tie ti se pare ca esti obiectiva?
Nu stiu cum sta treaba cu ketamina in filozofie(filosofie pt. a nu supara pe nimeni; mersi lulutza)si in proza de fictiune. Pot sa va explic insa, ca odata consumata, ketamina se regaseste in urina. Creste consumul de ketamina, creste si concentratia acesteia in urina.
Ketamina e folosita uzual ca anestezic in stomatologie, si are o “street-value” foarte mare, este un drog analeptic halucinogen; in populatii normale induce paranoia si halucinatii.
Alte informatii gasiti aici
http://ar2006.emcdda.europa.eu/ro/page008-ro.html
Da. Mi se pare ca sunt obiectiva. In ultima postare de aici am "promovat" sa zicem un grup de tineri artisti. Daca o sa citesti pe acolo o sa-ti dai seama si de ce cred eu ca Cristi, dn cauza personalitatii lui, e toxic pentru ceea ce reprezinta in ICR. E pur si simplu parerea mea.
De altfel, am trimis unor psihologi textele lui si cam pe maine o sa primesc o parere avizata in ceea ce-l priveste.
Ti se pare ca esti obiectiva pentru ca promovezi un grup de tineri artisti. Ceea ce fac acesti tineri artisti iti place. Eu am o alta parere despre ei, dar nu tin sa o impartasesc pe bloguri si nici nu o sa trimit tablourile unor psihologi. O sa consider doar ca arta lor nu e pe gustul meu, desi e apreciata de majoritate. Pot sa accept chiar ca nu sunt eu capabil sa ii apreciez valoarea.
Btw, crezi ca Dali este nociv pentru imaginea Spaniei pentru ca era un dezaxat? Sau crezi ca ar trebui sa trimitem romanele lui Henry Miller spre interpretare psihologilor pentru ca sunt scrise la persoana I si par a fi reale? Sau pe ale lui William Burroughs? Sau pe ale lui Kerouac?
Libertarian,
eu cred ca unul dintre punctele de vedere la care ar trebui sa ne oprim un pic este legat de faptul ca artistul, bun sau rau, are si o componenta, sa-i spun "lumeasca"; de aici poate incepe o "tarasenie", poate uneori intinsa la limita, a celor care interpreteaza mai putin favorbil cazul in discutie.
iata, sa zicem ca "eu", artistul, "petrec" zilnic 9 ore pe internet; nimic rau cu asta, evident.
insa, daca ar fi sa ne lansam intr-un mic exercitiu aritmetic, am descoperi cu usurinta ca, dupa ce adaugam cele 8 ore de "diplomatie", obligatie la care sa zicem ca m-as fi "inhamat" din dorinta de a veni in folosul societatii cu ceva, o activitate "pur lumeasca", mi-ar ramine 7 ore pe zi sa fac restul lucrurilor: mai o plimbare cu iubita, mai o barbereala, o siesta, o sueta cu prietenii, mai "incarc o baterie" pentru ziua fructuoasa ce va sa vina, d-astea...
Cum le fac deci pe toate? greu, nu-i asa? poate o las mai moale cu serviciul, poate nu.
Dar daca in acelasi timp se intimpla sa fiu si platit din bani publici, oare nu e normal ca altii, "gasca platitorilor", sa-si puna unele intrebari mai devreme sau mai tirziu? nu e normal ca ei sa se intrebe, mai ales cind rezultatele muncii mele "lumesti" sint contradictorii, ce fac eu cu fonctia cu care "partidul si natia" poate ca m-a onorat, chiar printr-un dur concurs initial de aptitudini?
pai, daca e sa fie asa, dupa discutii in fel si chip, nu e cazul sa incep sa imi dau seama ca, fie aleg sa meditez "de voie", pina imi explodeaza timpanele, daca vreau, fie incep sa ma intreb: nu cumva "smecherasii" astia care ma tot critica au si ei un pic de dreptate? nu cumva, daca am ales sa stau cu tarsienele in buroiul cu miere, am si niste responsabilitati? nu cumva, mi-am pierdut un pic din dreptul la libertate "fara frontiere"? nu cumva, nu mi se mai potriveste ca, de fiecare data cind mi se critica rezultatele din planul "lumesc" al existentei mele, eu sa continui sa "o servesc" pe aia cu coloana infinitului, cum ca mi s-ar parea un pic prea scurta?
@agaX: E corect ce scrii, in principiu, si asta e intr-adevar un punct de vedere la care Cristi ar trebui sa raspunda. Singurele lucruri nelamurite din punctul meu de vedere sunt cele 8 ore de munca (nu stiu daca sunt obligatorii pentru functia pe care o indeplineste); al doilea lucru ar fi acela ca poate cele 9 ore la care se refera includ si un numar de ore pe care le petrece in scop de serviciu. Din fericire pentru el, are o munca legata de preocuparile sale, deci cumva poate ca le intersecteaza. Exemplu: probabil ca una din responsabilitatile sale este sa faca mape cu perceptia mass-media asupra evenimentelor ICRNY, caz in care rascoleste internetul in cautarea articolelor si referintelor la fiecare eveniment.
Dincolo de asta, grupul care ii tine partea in acest scandal citeaza tot felul de surse care lauda ultima expozitie si activitatea ICRNY, considerand ca un important aport il are chiar Cristi. Eu prefer sa nu ma pronunt pentru ca pana la acest scandal nu am citit nimic de ICRNY, dar nici de ICR Tel Aviv sau ICR Venetia. Chiar nu imi pot forma o idee.
Inainte de a ne simti lezati ca se huzureste pe bani publici ducand o viata de boem, tine cont ca are preocupari artistice inca de cand lucra in mediu privat, adica de pe vremea cand era PR la Carturesti. Pe vremea aceea, patronii sai nu l-au dat afara, desi cu siguranta erau mai preocupati de bunastarea librariilor decat sunt romanii de starea ICRNY. Din contra, avand in vedere perceptia Carturesti, tind sa cred ca a facut o treaba foarte buna.
Cred ca Libertarian si Agax gresesc cand incearca sa plieze realitatea biografica a lui Cristian N peste textele sale concepute de acesta ca fiind literare. Nici mie nu mi-a placut textul despre fictiunile lui cu urina iubitei incarcata de ketamina (spun cu lejeritate - o tampenie!), dar cel postat aici de Lilick mi s-a parut interesant si am descoperit un alt tanar decat cel ce a provocat iuresul cu ICR. Cred ca acest Cristian abia s-a lansat pe orbita publica, dezvoltand fatete psihologice care nu merita linsajul in ceea ce priveste incercarile lui literare. Nu vorbesc de raportul lui cu ICR si MAE. Asta-i alta poveste.
Libertarian,
as vrea sa precizez (ca sa fie fara echivoc) ca eu nu am nimic de "impartit" cu Cristian Neagoe; sint un observator extern, care imi dau cu parerea strict in numele libertatii de exprimare, atit de des invocate si de Cristian.
ultimul tau comentariu (la care, in plan concret nu am nimic de obiectat) cred ca ar trebui sa clarifice cel putin un aspect: acela ca, daca acceptam ca "niste contradictii" exista; acelea poate ar fi trebuit explicate.
chiar admitind ca Neagoe nu este tinta aici, ci doar un greieras "luat" artificial in catarea pustii la o vinatoare de vulp(o)i, el totusi ar avea ce explica (dupa cum zici si tu).
acum, daca lucrurile ar fi asa de simple, nu vad nici un motiv ca intrebarile sa nu fi primit raspuns prompt, transparent, inca de la bun inceput. S-a considerat poate ca nu "se merita"; aroganta!? nestiinta?! incapacitatea de a gestiona un conflict?!
cert este ca, daca un jurnalist crede ca are un "lead", are si el (jurnalistul) libertatea (iarasi ne lovim de conceptul-scuza-absoluta a lui Cristian) de a investiga, cu pana, cu vorba buna, cu bocancii, daca crede ca ceea ce intreprinde, merita dus mai departe.
la toate acestea, Cristian cred ca ar fi trebuit sa se gindeasca de la bun inceput, pentru ca si-a asumat o functie publica, nu cred ca i-a bagat-o nimeni pe git.
mai mult, eu cred ca, de la un punct incolo, sefii lui de la ICR au aruncat paie pe foc in nestire, cu necugetare, lasindu-l insa pe Cristian ca momeala; ca lumea nu stie daca Patapievici "barbiereste ceva" sau nu, el are grija sa nu expuna, nu ti se pare?
inca o observatie: eu cred ca o mare greseala a facut Cristian, cind a hotarit (constient sau nu) sa se "ia la harta" cu un ziarist de talia lui Andrei Badin. hai sa nu ne ascundem printre degete ... tine cristian la "tavaleala" unde pina si "inotatorul de cursa lunga, talleyrand-ul presei romanesti", (doar o metafora) deontologul IT Morar isi prinde urechile?
te rog sa vezi comentariul asta ca pe un soi de "if logic"
nu incerc sa ma plasez de o "parte" a asa-zisului conflict. nu stiu daca Cristian isi vede sau nu de treaba la ICR. nu stiu daca postul pe care il ocupa il merita sau nu. nu stiu daca selectia artistilor (unde am inteles ca el ar fi implicat) a fost/este facuta corect si cu competenta ... pur si simplu nu stiu.
mai mult, nu stiu daca e treaba mea sa stiu.
insa, din ceea ce am citit pe net, stiu asa:
cele pe care badin (folosesc numele lui pentru ca am vazut ca acolo identifica Cristian "inamicul" nr 1) le spune, le sustine cu argumente si dovezi (cu care pot sa fiu de acord sau nu)
in cealalta parte, eu am descoperit o persoana care, desi atacata, desi poate ca ar avea explicatii pertinente la tot ce se discuta, nu reuseste sa "se apere" multumitor (din punctul meu de vedere)
sincer, aproape ca imi pare rau ca nu esti tu cel "atacat", cred ca ai pus de o "batalie" de toata frumusetea :)
@simona,
marturisesc ca si mie imi place textul pe care l-am citit aici.
in comentariul la care cred ca faci referire, m-am folosit pe mine ca subiect, intr-un text fictional :)
asa cum tu ai intuit ca textul meu ar fi, in fapt, real, asa cred si eu ca textul "ma construiesc online" este mai degraba autobiografic decit fictional; m-am ferit insa sa dau "verdicte" in lumea reala, pe baza acestui text.
@simona ionescu: eu l-am analizat pe neagoe doar in raport cu icr si mae. restul ce face e treaba lui. grav mi se pare ca fiind specialist in comunicare ne-a dovedit ca e zero in chestiune. aici e problema lui. in rest probabil ca are si texte bune. dar nu are ce cauta intr-un asemenea post.
@Andrei,
stiu bine tot ce-i scris. D-asta si a delimitat bine situatiile in comentariul meu. Ca reprezentant al celor doua institutii nu-i gasesc scuza. Dar mie mi-a placut textul ales de Lilick si, mai mult, analiza ei.
@Agax,
eu cred ca intotdeauna textele literare au si accente autobiografice, dar nu trebuie privite in totalitate ca fiind profund ancorate in realitate.Si, Doamne!, bineinteles ca avem dreptul la opinie, ca d-aia am ravnit atat la libertatea de exprimare. Chiar si prin polemici construim ceva! Asta-i parerea mea.
@simona ionescu: problema lui neagoe nu sunt neaparat textele. apropo consideri fictiune un text scris pe un blog? si unde la comentarii explica de ce prietena lui face pishu bun? ca sunt si aceste amanunte care nu au aparut pana acum. mie importante mi se insa pozele.
Aici intervin ca profesionist si trag un serios semnal de alarma!Nu pot intra in detalii(codul etic profesional nu imi permite),dar pustiulache asta cu alura de "lost in space" si care de fapt traieste intr-o realitate paralela,este un real pericol ,intrucat este extrem de usor de manipulat.Nu cred ca a fost pus intamplator acolo(nu sunt un fan al conspirationismului!),oricum este un simplu pion care habar nu are cari sunt regulule jocului!ar fi interesant de aflat cine este regizorul(sau regizorii),ca de pioni ....
Trimiteți un comentariu