"Deja VU"

Am citit zilele astea mai multe articole care analizeaza tema votului uninominal in contextul deja apropiatelor alegeri. Am selectat trei. Trei pareri. Trei opinii: Corina Cretu, Alina Mungiu Pippidi si Andrei Plesu.

Corina Cretu trateaza subiectul cu scepticism, referindu-se la faptul ca "(...)recruţii de ultimă oră ai partidelor, care au notorietate şi sunt în căutare de confirmare sau de schimbare a statutului social, nu au cum să se comporte ca nişte politicieni de proximitate. În primul rând pentru că nu au nicio legătură cu politica, identitatea lor ideologică fiind una de circumstanţă. În al doilea rând, nu au cum fi purtătorii unor proiecte pentru comunităţi din care nu au făcut sau nu fac parte. Ei şi-au câştigat notorietate în domenii care au prea puţin de-a face cu agenda majorităţii cetăţenilor români (...)
Sper să mă înşel, dar alergând după candidaţi cu notorietate, riscam sa ne indreptam spre un eşec, care ar putea compromite o data in plus parlamentarismul romanesc. Peste tot in lume vedetele isi exprima punctul de vedere, sprijina un candidat sau altul, dar nu candideaza, ci isi vad de drumul lor, dupa cum si politicienii privesc cu responsabilitate propria lor activitate."
Nu pot sa spun ca sunt intru totul de acord cu ce scrie Corina Cretu. Dintotdeauna vedetele s-au implicat in politica si dincolo de a fi strict sustinatori ai politicienilor. Si asta si datorita faptului ca, pe undeva, scena politica se sudeaza armonios cu scena artistica, acolo unde "actorul de profesie" si "tehnicianul politic" joaca acelasi rol, solicitand "aplauzele" maselor.

Alina Mungiu Pippidi intr-un articol din care la un moment dat nu mai intelegi daca e un dialog cu ea insasi, o destainuire facuta cititorilor sau o scrisoare deschisa plina de reprosuri catre PD-L, se intreaba daca cineva chiar vrea sa castige alegerile. Referindu-se la PSD si la PD-L... O intrebare justificata avand in vedere faptul ca, in ciuda declaratiilor care sustin dorinta de a castiga, atat pesedeii cat si pedeleii se intrec in erori strategice. Iar despre PNL care "nu au nici o emotie la alegerile astea pe care niciodata nu au vrut sa le castige, doar sa nu le piarda" AMP spune ca profita de greselile pesedistilor si ale pedelistilor.
Si de ce nu ar profita, zic eu, daca cele doua partide se manifesta atat de patetic dar si desantat-haotic in dorinta de a atrage alegatori.

Andrei Plesu insa surprinde...Dupa ce in articol pune intr-o balanta "pierderile si beneficiile" pe care ni le pot aduce politicienii vedete(sportivi, cantareti, oameni de presa) ce se prefigureaza a ocupa scaunele Parlamentului, se decide sa sutina noutatea si originalitatea cu orice risc, in detrimentul politicianului gri si prafuit de pana acum.
"Aceeaşi, sau alţii? Ei bine, cu toate riscurile, alţii! Avem nevoie urgentă de un tratament radical pentru lehamitea noastră cronică, indiferent cîte primejdii colaterale ar implica acest tratament. Am umblat destul prin tîrguri amorţite şi mahalale fără haz. Nu ne-ar strica un pic de etichetă citadină, un pic de ştaif metropolitan."
Si, pana la urma, si eu ma intreb ce mai putem risca, dupa ce atatia ani si-au jucat rolurile in Parlament maimutoi politici ca WCT sau Paunescu, ca sa numesc in graba doar doua din starurile politice ale ultimilor 18 ani.



What a Wonderfull World
Asculta mai multe audio Muzica »